The Maze Runner, apărut în 2014, a fost un SF bunicel. Atmosfera iniţială mi-a adus aminte de Lord of the Flies (cartea) – O comunitate de copii obligaţi să supravieţuiască pe cont propriu. Să îşi repartizeze sarcinile, în funcţie de aptitudini, să încropească un cod de legi. Iar cadrul are acelaşi rol de colivie, indiferent că vorbim despre insulă, în Lord of the Flies, sau despre poiana înconjurată de zidurile labirintului.
Continue reading
Oi globalizate
Un articol excelent despre topul celor mai căutate persoane – Găsiţi AICI, pentru fiecare ţară în parte, ce au căutat pe Google robii lui Dumnezeu, Alah, Buddha, Whatever, în anul de graţie 2015.
În caz că vă întrebaţi cum arată lumea în care trăim.
Privesc cu bucurie bilanţul finalului de an. Dacă te uiţi cu oareşce responsabilitate pe unde calci, nu ai cum să ratezi adevărul suprem: Indiferent de naţie, majoritatea populaţiei este formată din oameni simpli cu preocupări simpliste.
De ce bucurie?
Pentru că noi, românii, am reuşit să ne păstrăm veracitatea.
Continue reading
De ce duceţi dorul iernii?
***
Ninge în Berceni. 29 decembrie 2015 – Jurnalul căpitanului – introspecţie exhaustivă privind relaţiile interumane, om – zăpadă, om – câine, om – piatră.
Pe străzile din Berceni, oamenii par fericiţi cu noile fenomene meteorologice. Se strâng în braţe şi se pupă zgomotos, franţuzeşte. Vecinii de scară se adaptează cu spirit fervent noului habitat.
Raulică Gherosu, tânărul mascul din aripa estică, etaj 7, si-a asumat rolul de para-individul coloniei. Fin observator al fenomenelor naturale, simte momentul prielnic şi îşi etalează virilitatea: “Moaaa, ninge, băga-mi-aş p…!”
Continue reading
The girl on the train – Paula Hawkins
Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi The girl on the train, câștigătoarea de la Mistery & Thriller.
Ca să vă zic drept pe mine cartea m-a scos pur și simplu din sărite așa că, fiind votată de peste 100.000 de oameni și având un rating de 4 și 5 stele de la peste 60% dintre cititori, considerați că rândurile care urmează sunt o părere crunt minoritară și pot veni din partea unuia la care cartea nu a prins. Continue reading
Crăciun 2015
Am găsit pădurea din Olanu dormind adânc, buimăcită ca după un dezmăţ prelungit. Fără ţurţurii limpezi agăţaţi de braţele stejarilor. Fără izlazul nins, bombardat de lăbuţe iepureşti şi căcăreze de capră.
25 decembrie – Un sfârşit de toamnă tămâiată, 15 grade legănate de vântul călâu. Miroase a iarbă tocată şi bot reavăn de căprioară.
Moş Crăciun şi măicuţele
A fost odată ca pe-acum, pe un plai minune, coperit cu prune. Unde face Prutul spume şi s-adună cerbii turme să asculte cucii-n stâne. Căci ciobanii sunt plecaţi după câinii renegaţi.
Găsise sălaş o casă de maici.
Unşpe maici smerite, fecioare ferite de gând necurat şi ochi de bărbat. Cinci oacheşe, cinci bălane – toate copile cu voci cristaline şi piepturi babane. A unşpea-i jupână – stareţa bătrână cu mintea călită, strabism, otită şi…inimă bună.
În ajun de ger câinesc, când răcnesc de spaimă orcii şi creştinii taie porcii, strigă stareţa cea coaptă, rezonând în fofoloancă:
Continue reading
Craciun fericit
Pentru ca… e sezonul si pentru ca… prea mult Hrusca dar mai ales pentru ca putini stiu cum suna un colind in limba germana…. 🙂
Craciun fericit tuturor!
Noi nu avem site-uri de știri!
Am scris în urmă cu o săptămână:
„Anul acesta nu va ninge în Bucureşti. Am studiat atent prognoza meteo, am răsuflat uşurat. Fără ger, fără nămeţi îngălaţi, pudraţi cu motorină şi ulei de motor, garnisiţi cu rahat de câine. Fără gheaţă pe scări şi borduri. Şi fără sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Mulţumesc, Sfinte Duh al Crăciunului!”
Intru azi pe net, să citesc “știrile”. Un om informat este un om trist. Și parcă prea multă fericire tâmpă în perioada asta. Ajung aici:
Pajisti montane
Dupa reactiile oamenilor (pe facebook) la articolele lui Vlad, despre oieritul excesiv in Romania si urmarile lui devastatoare pentru pajistile montane, am hotarat ca trebuie sa exemplific vizual. Asta pentru ca din pacate majoritatea oamenilor se pare ca au uitat sau nu au stiut niciodata ce inseamna pajisiti montane nepascute (flora spontana). Continue reading
Argumentele pro-oierit
La orice articol sensibil, cum ar fi unul care explică cum o tradiție românească are un impact negativ asupra mediului dacă e făcută excesiv, în goana după bani, primii care vor reacționa vor fi nu tocmai cei mai deștepți și informați oameni de pe internet ci, dimpotrivă, cei care au interes și cei care-s fixați pe o idee fără să știe prea multe despre ea.
Așa s-a întâmplat și cu articolul despre oierit și cum influențează pajiștile montane. Pe scurt articolul zicea așa – modul de oierit s-a schimbat, numărul oilor s-a schimbat, motivația ciobanului s-a schimbat și toate astea fac ca impactul asupra muntelui să fie mai puternic decât altădată, iar lumea ar trebui să-și schimbe perspectiva romantică asupra ciobanului și să înceapă să privească stâna ca pe o afacere, o afacere ce trebuie reglementată corespunzător.
Un val de prostie, lături și jigniri s-a pogorât asupra blasfemiatorului de mine folosind argumente diverse. Am să vorbesc de câteva dintre ele:
- Ești un trădător care vrea ca poporul român să rămână fără esență, că oieritul e ocupație tradițională și doar Dumnezeu poate spune ciobanului ce să facă (nu e o ironie arogantă din partea mea, treaba cu Dumnezeu chiar e luată dintr-un comentariu).
Nu sunt împotriva oieritului ca tradiție. Mai mult de atât, din punctul meu de vedere numărul oilor ar putea să se și tripleze dacă asta e bine pentru economia româească. Numai că triplatul ăsta nu trebuie să aibă consecințe ireversibile sau cu greu reparabile.
Oameni buni, exploatarea lemnului din pădure este tot o ocupație tradițională Acum toată lumea sare în sus când vede tiruri cu lemne pe șosea. De ce? Pentru că vedem cum ni se golesc munții și reacționăm normal. Nu putem accepta ca pentru buzunarele unei mâini de oameni să condamnă păduri întregi care ne fac aerul tuturor mai bun și muntele mai stabil, doar cu argumentul – na, lasă că se fac bani buni.
Ei dacă acu 50-100 de ani să spunem ați fi văzut cum plecau plutele la vale pe Bistrița (se legau buștenii între ei în plute masive, se făcea un lanț de plute și așa cobora lemnul la vale) ați fi făcut atac de cord. Echivalentul ar fi acum o coloană de câteva zeci de tiruri mergând pe națională. Continue reading