Cum să nu vrei, dom’le, să te îmbogățești?

Poate cele mai enervante exemplare din tagma vânzătorilor prin telefon sunt limbricii cu pretenții de Wall Street.

Înțelegeți, dumneavoastră, el nu este un trompet care te sună fără obraz și fără să ai treabă cu el și apoi citește un scenariu de pe foaie, nu, nu, el este un magician al burselor… pentru el economia nu mai are secrete, visează noaptea evoluția piețelor și-ți poate prezice la milimetru graficul bursei de valori de poimarți. Nu știu zău, cum mai are timp să vorbească cu necunoscuți, la cât amar de bani și de distracție e limpede că-i asigură cunoștințele astea extraordinare.

Cum discuția începe aproape întotdeauna cu ”nu mă interesează” este ușor de priceput că-s pregătiți pentru asta – vor merge pe ideea că lipsa de interes nu poate veni decât din ignoranță.

Ia zi-i unui român că nu știe despre ce vorbește și să vezi cum nu mai vrea să-ți închidă telefonul…

Și placa merge în continuare pe românisme: Continue reading

Supradotaţii noştri urăsc politica

Seara trecută m-am uitat la pastorul Gâdea. Da, recunosc! Vă aştept în vârful dealului, aduceţi voi coroana de spini şi oţetul.
pawel
M-am uitat pentru că ştiam din anii trecuţi ce se întâmplă în respectiva zi. Imediat după ce se anunţă rezultatele bacalaureatului, pastorul Gâdea sună toate familiile copiilor supradotaţi. Elevii cu media 10 sunt invitaţi în studio alături de alte eminenţe: Ciuvică, Badea, Stegarul Dac, Oana Purcica Minune, Capatos & Co.

Anul acesta am avut 56 de elevi cu media 10. Dintre toţi, pastorul Gâdea a convins cinci fete să-i viziteze circul de bizari.
Timorate, dar totuşi stăpâne pe discurs, fostele liceene au răspuns întrebărilor pregătite de cioclul buzat.
Continue reading

Vânzătorii prin telefon au un loc special în iad

Rar răspund la numere necunoscute, iar dacă de partea cealaltă a apelului e vreun individ care încearcă să mă îmbogățească peste noapte, îl trimit imediat să facă sex cu niște negri generos dotați.

E reacția mea la scenariul idiot de pe care citesc toți și prin care, dacă le zici că nu te interesează, încearcă să-ți găsească vreo vină pentru dezinteres. De obicei, înțeleg că un îndemn la o partidă de pasiune africană e un semn limpede de terminat discuția, dar ieri am dat peste un exemplar cu totul special.

”Bună ziua, sunt Guru Bănosu de la firma Doldora SRL și vreau să discutăm despre bogății nemaiîntâlnite…”

”Bună ziua, nu mă interesează”

”Aaaa, domnul meu, păi nu vă interesează pentru că nu știți despre ce e vorba”

”Nu mă interesează”

”Haideți, domnul meu, știți pe cineva care se naște învățat?” Continue reading

Jurnaliştii români, mulgători de vaci

Cu ce se ocupă presa din România într-o frumoasă zi de iulie?
Face trafic, face banul, ban, ban, ban, morman. Manelista presă din România face trafic asamblându-i uger şi coarne Simonei Halep.

Sunt cititorii plecaţi printre alge putrezite, la cură de porumb şi cocoşei de zahăr? Nu-i problemă, ridicăm ștacheta, venim cu “nucleara”. Bum, bum, ban, ban, morman!
O facem pe Simona Halep “vacă”. Buuum!

halep3halep2halep1

Asta a fost prima ştire, de la ziarul quality Adevărul. Cum am deschis mail-ul, ţop şi vaca. Am zis că poate sunt cei de la Adevărul într-o cruciadă jurnalistică. A refuzat Halep să le dea interviu sau ceva.
Nu doar ei. Toată presa românească vuieşte: “O legendă a cinematografiei a spus că Halep este o vacă!”
Continue reading

Efectele cretinofililor

refugiati

Englezii din Norwich au ieşit în stradă să protesteze. Pentru români. Au ieşit în stradă ca să-i apere pe români de acţiunile extremiştilor cu creier atrofiat.
Vezi mitingul de susţinere AICI.

Vietăţile astea mono-neuronale care incendiază magazine şi se identifică în lozinci xenofobe sunt “copiii” lui Nigel Farage. Astea sunt efectele unui extremist cu libertate de expresie. Idem, votanţii lui Donald Trump.

Farage şi Trump sunt nişte cretinofili. La fel cum viermele scatofil iubeşte căcatul (scato = căcat, filie = preferintă, iubire de), Farage şi Trump iubesc cretinii. Din masa amorfă de cretini, Trump şi Farage îşi trag seva; se nutresc cu cretini, trăiesc şi se îngraşă, la fel ca viermele înfipt în excremente.
Continue reading

Nemţii au avut echipă şubrezită

Deutschland, Deutschland über alles, über alles in der Welt…
Doar că nu acum şi nu la fotbal.

panzer

Au jucat slab, nu au reuşit să pătrundă prin apărarea franceză sau măcar s-o ocolească. Au pistonat în gol, fără fantezie (ceva tipic jocului lor) şi fără precizie (ceva atipic).
Selecţia a fost proastă, nu ştiu dacă din vina lui Löw sau din lipsă de variante.
Continue reading

Mici Românisme

  1. Mici de la Baciu. Buni, până acum cei mai buni, se simte textura și gustul cărnii nu numai mixul de condimente. De fapt, tot ce-i de acolo e mult peste piața produselor din carne de la noi.

2. Pentru prima dată în cinci ani de zile, după ce am cumpărat de la milioane de țărani și din trilioane de piețe, am găsit roșii ca-n grădina bunicului. Au costat 10 lei – aș fi luat un sac și-aș fi plătit și mai mult.

Generația proaspătă nici nu mai cunoaște gustul de roșii, când prind vreuna care are puțină aromă zic că au dat de aur, la fel și când e stropită c-un ulei bun  și-mprumută gust de la dressing. Continue reading

Nu se mai face şcoală ca pe timpuri

JENI (sau JENNY) ACTERIAN
(1916, Constanța–1958, București), de fapt Eugenia Maria Acterian, sora lui Haig și a lui Arșavir Acterian. A făcut primii 10 ani de școală la Notre Dame de Sion în București. A dat apoi examenele, inclusiv pe cel de bacalaureat, în particular și s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, pe care o va încheia în 1940 cu o teză de licență pe o temă de logică matematică: Raționamentul prin recurență.

Doamna Jeni a scris “Jurnalul unei fete greu de multumit”. Găsiţi AICI varianta integrală.
Am selectat câteva pasaje referitoare la bacalaureat:

jeni1
Continue reading

Matematica, ştiinţă exactă ca Moromeţii, roman interbelic

Îmi place nesănătos de mult perioada asta a anului. Se coc știuleții, bobocii noştri încep să măcăne mai răguşit, puicuţele fac ciorba mai bună. Da, lumea dă bacalaureatul! Intră în sală ştrumfi zăpăciți şi ies cavaleri neînfricaţi călărindu-l pe Gargamel.

Oricum, dragi conaționali şi colegi de editură care vă dati cu bacul zilele astea, nu vă amăgiţi că trageţi tare câteva zile si gata, aţi scăpat! Este doar începutul, un preludiu al torţionarului. Ce urmează va fi muuult mai rău.

Priviţi săptămâna asta de examinare ca pe ultima distracţie a vieţii pre-eclozare. Ieri, de exemplu, v-aţi prăpădit de râs cu Moromeţii, roman interbelic. Nu-i vina voastră. În urmă cu 10 ani, a trebuit să prezentăm condiţia intelectualului român (sanchi), într-un roman studiat. Tot Moromeţii au ales colegii mei de generaţie.
Ilie Moromete citeşte ziarul şi sparge seminţe pe uliţă – Ăl mai versat intelectual, indubitabil!

De ce zic că nu-i vina voastră? Îmi dau seama că indiferent de cerinţe, voi tot Moromeţii alegeţi. E vina statului român. Să facă d-le filme şi după alte romane!
Continue reading

În câte culori vine prostia?

Puteam să pariez asta încă din ziua numărării voturilor.

De ce?
Pentru că noi, oamenii, suntem previzibili, suntem guvernaţi de algoritmi ciclici. Cât să fi trecut de la episodul Alexis Tsipras, iluminatul lider Syriza? Suficient încât să nu ne pese. Ca şi cum n-ar fi fost.

Syriza şi UKIP, două formaţiuni politice populiste, extremiste. Primul, de extremă stânga, al doilea, de dreapta. Acum, şi extremismul ăsta trebuie nuanţat în funcţie de culorile fiecărui popor. Prostia are o variată paletă de culori (noi suntem roşii, apropo).
Continue reading