”Politicul minte mai ceva ca industria de publicitate” e un adevăr atât de clar încât nu-l contestă  nimeni. Vă dați seama? Până și faptul că Pământul e rotund are contestatarii lui, dar ăsta nu.

E motivul pentru care nu discut dacă se minte mai mult sau mai puțin în democrație decât într-un regim autoritar ci mă aplec doar spre cât de eficientă e minciuna în cele două forme de organizare, cât de adânc și cât de larg se propagă discursul guvernării în rândul populației.

Am impresia că majoritatea celor care nu au trăit sau nu au analizat în profunzime comunismul sunt de părere, probabil uitându-se spre cât de strigătoare la cer sunt minciunile lui, că nu au cum să fie crezute de populație. Nu sunt contestate nu din acceptare, ci doar de frica consecințelor.

Ipoteza stă în picioare când vorbim de prima generație, cea care cunoaște și altă realitate față de cea oficială. Cu cât înaintăm însă, una-două-trei generații crescute în dictatură, e ușor să vedem cum discursul autorității devine parte din cultura acelei populații și noțiuni de-a dreptul incredibile sunt acceptate ca adevăr pur.

Dacă ne uităm spre generația crescută la noi în dictatură, vedem o majoritate nostalgică care, deși expusă la dovezi palpabile despre Continue reading