Imigranți, perspective

  1. N-o să mai aibă cine să-i șteargă la fund…

Am auzit de multe ori vorba asta spusă cu năduf când vine în discuție vreo politică anti-imigrare. E o prostie, prostie care pleacă de la un adevăr vizibil dar se oprește aiurea doar la momentul inițial.

Da, pentru un proaspăt aterizat într-o altă țară, fără rezerve financiare, fără calificări recunoscute, fără cursivitate în limbă, fără recomandări și fără experiență verificată, plaja de slujbe se rezumă la cele de jos, alea pe care le poate face oricine dacă vrea. E un lucru normal, valabil oriunde în lume, chiar și la noi.

Asta nu înseamnă că scenariul ăsta e obligatoriu și permanent pentru tot imigrantul. Specialiștii sunt curtați și aduși peste mări și țări în condiții extrem de bune, iar omul ce pleacă de la cel mai jos nivel poate urca prin muncă și seriozitate câteva trepte bune.

Să prezinți lucrurile ca și cum ștersul la fund ar fi singura aspirație posibilă pentru cei ajunși acolo e o imbecilitate și un neadevăr.

2. De ce se uită de sus la noi? Continue reading

Căruţa cu proşti

Nu s-a răsturnat în Caracal ci în Bucureşti, la Universitate.

bucharest-romania-june-july-2015-35
caruta-cu-paiate

După ce au trimis-o pe Alinuţa la vânătoare de copii şi i-au scris replicile infantile cu sandviciul şi temele, neobosiţii consilieri de campanie penelişti au trecut la alt nivel. Probabil ultimul. Mai grăitor de atât cu greu îmi pot imagina penibilul.

Poate doar penelistul Falcă, la mitingul PNL, urlând cu salivă şi lacrimi ambrozice cum ne-am născut într-un stat ortodox şi vom birui cu Dumnezeu înainte.
Continue reading

Oboseala românului minoritate

Am obosit să fiu eu schimbarea pe care o vreau de la societate.

Nu c-aș vrea să devin mârlanus mioriticus, nu de-acolo vine lehamitea, ci din așteptarea veșnic înșelată ca puterea exemplului să funcționeze.

Nu, faptul că eu nu arunc pe jos, nu parchez aiurea, nu intru în față nimănui, nu folosesc pile, nu încerc niciodată să obțin mai mult decât face, nu mă concentrez pe cum să pară că muncesc ci pe cum să muncesc, nu răspândesc mizerii fără bază, nu arunc vina aiurea și că mă gândesc de fiecare dată cum afectează comportamentul meu străinul din jur, nu schimbă pe nimeni.

De ce? Pentru că e mai ușor să arunci pe jos decât să ții gunoiul până la un coș, e mai ușor să parchezi unde încurci decât să mergi 20 metri cu piciorul, e mai ușor să te strecori peste rând decât să stai o oră la coadă, e mai ușor să ai pile decât valoare, e mai rentabil să păcălești decît să fii corect, e mai ușor să împroști cu tâmpenii decât să taci când nu ai nimic de spus, e mai ușor să dai vina pe altul decât să zici că ai greșit, e mai ușor să te gândești numai la tine.

De asta. Pentru că ce, într-o societate civilizată, ar fi mai greu sau chiar imposibil la noi e mai ușor. Nu e românesc să alegi calea mai ușoară, e uman, de asta e atât de important sistemul din spatele unei societăți educate.

La noi sistemul nu merge, sistemul lasă mârlanul să fie mârlan și, mai mult, să-i fie mai bine decât dacă nu ar fi. Din păcate, soluția nu e Continue reading

Lampă Finală I – Cursa pentru Timişoara

Schiţă cu dusîntors.

img_20161111_061605519

PERSONAJE:

Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală

M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.

Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:

Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading

Las Vegas, un miraj cu termen de valabilitate doar noaptea

poza5Las Vegas nu are cum să nu te frapeze. Unii spun că ar fi Disnayland-ul adulților. Nu au cum să nu te minuneze hotelurile cu mii de camere. Fiecare hotel e un oraș în sine. Și asta pentru că fiecare hotel are zeci de restaurante, de baruri, dar și magazine pentru shopping, săli de teatru ori cinema, saloane de înfrumusețare, spa, golf și piscine. Și asta fără a se pune în discuție sutele de metri pătrați destinați casinoului. Ca să ajungi de la cameră la piscină îți poate lua lejer 30-45 minute.

Spre seară, în cazul în care nu alegi să rămâi în hotel pentru un spectacol cu Cirque du Soleil, David Coperfield ori Seinfeld, poți să alegi să o iei pe Strip ca să admiri luminile, opulența și spectacolul străzii. Asta e de recomandat să faci spre seară. Vegasul noaptea este un adevărat un carnaval.

Un amalgam de culturi. Carnavalul este creat atât de diversitatea turiștilor, cât și al spectacolului de lumini oferit. Dacă nu ai apucat să vizitezi Parisul poți face o poză de aici cu Tour Eiffel și să admiți că ești chiar în orașul iubirii. Dar sentimentul că ești cu adevărat în Las Vegas îl ai atunci când ai în față fântâna Bellagio.
Continue reading

România şi condiţia de est-european

3855993Am scris aici săptămâna trecută despre importanţa zilei de 13 noiembrie. Inevitabilul a lovit, România este înconjurată de state pro-ruse. Bulgarii şi moldovenii şi-au ales preşedinţi socialişti, iar înfrăţirea dintre Viktor Orbán al Ungariei şi Putin este evidentă.

Am ascultat discursul lui Igor Dodon, imediat după ce victoria a prins contur. Singurul impediment dintre el şi alipirea la sânul mamei sovietice este maidanul ucrainean, încă nevrozat după cotropirea rusească. Dar timpul vindecă.

Vedeţi cât de elegant se aşază toate, de parcă am fi piesele unor veritabili şahişti? Trump câştigă alegerile aproape simultan cu reorientarea Europei de Est spre braţele lui Putin. Coincidenţă, soartă, voia Domnului.
Continue reading

Bula nu e nouă

După victoria lui Trump s-a ridicat un val de voci împotriva știrilor false și tâmpeniilor fără nicio bază de pe Facebook. Șeful FB-ului s-a făcut că plouă – ce treabă are el cu ce postează x-ulescu și la ce dă share y-ulescu și cum să fie oamenii atât de proști încât să voteze după minciuni atât de grosolane?

Da, același om care face munți de bani mulându-și constant aplicațiile pe firea omului, studiată și para-studiată constant, pe grupe de vârstă, se face că nu știe câtă priză au la public gogomăniile aruncate pe social media.

O fi strigător la cer, dar nu e nimic nou, nici de partea publicului, nici de partea cealaltă.

Alegerea voluntară a unei bule de informații ce îi convine e o pornire naturală a individului și toate mișcările sociale au o legătură substanțială cu asta. Cu greu s-ar ajunge la efervescența necesară acțiunii decisive dacă masele respective s-ar informa și din surse ce privesc problema din partea cealaltă.

Nu era altfel pe vremea ziarului tipărit, mai ales dacă vorbim de cotidiene cu tentă politică – omul își lua cu sfințenie paginile care-i confirmau doctrina și preferințele dobândite natural și fără prea mult efort de cercetare.

Radio, televiziune, papirus scris cu pana, aceeași poveste.

Cât despre tabăra producătorului sau furnizorului de conținut, mai niciodată nu și-a asumat vreo responsabilitate pentru consecințele informației aruncate spre public. Panică generală? Distrugerea unei cariere? Sinucidere? Toate date la o parte cu indiferență de scuza nobilă – publicul are dreptul să știe – până și tabloidele o folosesc pentru a spăla cele mai infecte bârfe.

Ce s-a schimbat?

Povestea e veche dar execuția e proaspătă. Continue reading

În ţara mamelor virgine

Doamna Alina Gorghiu are proasta idee (printre multe alte proaste idei) să vină în campania electorală cu aşa ceva:

Pueril. Arată ca o mătuşică venită în vizită la o felie de chec. Şi de la prea mult zahăr, o apucă şotiile, îşi pune nepoţii să-i filmeze glumiţele cu telefonul.
D-na Gorghiu are multe calităţi, dar nu mi se pare un politician eficient. Am văzut şi vom vedea asta în rezultatele partidului pe care îl mătuşeşte.

Dar este în regulă. Aceştia sunt politicienii noştri, nu cred că noi, în integritatea noastră, merităm ceva superior. Bun venit pe tărâmul unde s-a răsturnat căruţa mamelor virgine!

untitled
Continue reading

Să vorbim noi, ei să tacă

A zis Clotilde că ar merge un referendum despre componența familiei, așa cum a cerut armata BOR-ului.

Și numa’ s-a înfoiat electoratul cel super emancipat și progresist și hipsteresc și ultra-inteligent al USR-ului și-a dat cu lacrimi de dezamăgire în cucoana până atunci mesianică.

Și eu am scăpat un râu de lacrimi supărate, cât corcodușele de mari, dar nu din cauza Clotildei ci stârnite de ăl mai de seamă și cel mai breaz segment electoral al patriei noastre.

Păi cum să nu plângi când vezi că frații tăi de cruce, educații, dăștepții, premianții poporului, au aceeași hibă ca repetentul drojdier, asistat social, oaspete perpetuu la cârciuma satului? Ca și ăla, cred cu tărie în drepturile lor, când e vorba însă de drepturile altora… ia să mai tacă din gură.

Băi fulgi de nea, dacă o masă reprezentativă de cetățeni cer și îndeplinesc legal condițiile să ceară o revizuire a Constituției este normal să începi o discuție, după procedura stabilită de LEGE, dacă asta include și un referendum, corect este să-l organizezi.  Continue reading