Favoritul meu pentru Oscar

Decernarea Premiilor Oscar, noaptea asta, în jurul orei 3.
Favoritul meu: “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”

Nu are nume de Oscar, nu este cu soldați eroi în Irak (ba din contră), nu este cu rasism, dizabilități fizice ori ambiguități cu pretenție de artă. Așadar, șanse foarte mici să câștige “Cel mai bun film”, judecând preferințele juriilor din ultimii ani. Ce are în plus față de “Get out” și “The Shape of Water”? Originalitate. Un film despre oameni, despre sensibilitate și limite. Linia subțire dintre furie și compasiune. Continue reading

Harbuz la butoi

Harbuz, așa îi zice în Moldova pepenelui roșu(degeaba râd ardelenii acuma, că nici lubeniță nu e mai puțin caraghios).

Țânc fiind, aveam o admirație cu totul aparte față de minunea asta. Nu numai că apărea în toiul vacanței de vară, când era ziua mai lungă și joaca mai frumoasă, nu numai că-mi stingea setea și pofta de dulce în același timp, nu numai că nu mă sfădea nimeni dacă-l mâncam ca un purcel și-mi curgeau sâmburii și zeama pe bărbie, dar mai știa și să vorbească.

De ce-l tot asculți așa, bunicule? întrebam, văzându-l cum îl ciocănește și-l strânge cu urechea lipită de coaja verde ori pestriță.

Îmi spune dacă-i copt sau nu, dacă-i dulce ori ba, dacă ține zeamă ori s-a uscat de la stat în soare.

Și cum să nu-l cred, când tot timpul îi alegea fără să le dea cep și-i nimerea, fără greșeală, copți, dulci și zemoși? Trebuie să recunoaștem că admirația mi-era de înțeles, nu e lucru mic pentru un bostan să știe să lege două vorbe.

Și-apoi mai era o vrăjitorie cu harbuzul ăsta. Târziu, în toamnă, când se Continue reading

Nu merităm fotbal profesionist

Atunci când ești fanul unei echipe și îi cunoști adevărata valoare:

Tot astăzi, Beijing Guoan l-a transferat pe Cedric Bakambu pentru 74 mil. euro. Cine s-a transferat unde? Nu contează. Pentru 90% dintre telespectatorii fotbalului, s-a transferat Nimeni Nicăieri. Pentru 74 de milioane.

Prin comparație, cel mai scump jucător din prima ligă românească este Florinel Coman. Gigi Becali i-a plătit lui Gică Hagi 3 milioane de euro pentru Florinel. O fi o investiție de viitor îndepărtat. Dar, anul trecut, Florinel a suferit de anemie și a stat rezervă. Pentru că Florinel avea varice și s-a dus la medi… la vrăjitoare! Iar vrăjitoarea i-a aplicat ultima tehnologie, terapie cu lipitori.

Nu e fabulație, tot ce vă povestesc acum a fost recunoscut de părtași. Continue reading

Black Panther, black sheep

L-am văzut la Cinema City, 3D.

Vorbim despre un film din seria Marvel, notat cu 7,9 pe IMDB și despre un box office de peste 400 de milioane $, doar în State. Lansat pe 16 februarie 2018, 400 de milioane încasări (USA), o săptămână mai târziu.

Important de precizat scenaristul și regizorul: Ryan Coogler, un wonderkid al Hollywoodului, născut în 1986, deja la al treilea mare succes, după Fruitvale Station și Creed. La raportul succes/vârstă l-a depășit deja pe Francis Ford Coppola, cel care a regizat The Godfather când avea 33 de ani.

Filmul, în tehnologie 3D, este un spectacol vizual. Dar povestea și replicile par scrise de un student la Politehnică, pe budă, mort de beat. Continue reading

Puterea celor din jur

Tocmai am terminat înregistrarea cuvântării ținute seara trecută de Tudorel Toader. Pe toată. Mi-a plăcut Sadoveanu în copilărie. Iar la vârsta presupusei maturități, am vizionat cap-coadă Panglica albă (Eine deutsche Kindergeschichte) și Solaris (varianta lui Tarkovsky din 1972). Dacă ar fi să-mi numesc o calitate, după adânci căutări, aș numi răbdarea.
Da, am văzut-o pe toată. Și mă tot întreb de ce?

De ce un ins care cochetează senectutea alege să-și murdărească întreaga carieră? Pentru ce? Esți conștient că ai apucat-o pe drumul pierzaniei: colegii de breaslă, de facultate, chiar fosții elevi te vor privi ca pe un slugoi. Continue reading

Grade de nesimțire – studiu de caz

Parcarea vizavi de grădiniță. În fiecare zi.

Parcarea nu are propriu-zis intrare-ieșire fiind făcută pe un singur rând, după trotuarul larg, fără bordură, așa că din stradă intri direct în orice loc din parcare și de-acolo ieși drept, peste trotuar în stradă.

În fiecare dimineață și în fiecare amiază, parcarea se umple cu norocoșii veniți c-un minut mai devreme. După ei, interschimbabili în funcție de momentul sosirii, vin nesimțiții pe grade:

Gradul 1. Ăștia nu-s nesimțiți, doar un pic comozi. Parchează pe trotuar, în fața mașinilor din parcare, dar o fac răsfirat, lăsând loc de trecere și prin față și prin spate. Nu încurcă pe nimeni, o ușoară tragere de volan dreapta-stânga din partea celor parcați n-a enervat și nici omorât pe nimeni. Bine, ar putea parca un pic mai încolo, dar să mergi câțiva metri în plus e greu.

Gradul 2. Parchează printre cei de gradul unu și fac linie continuă în fața parcării, lăsând doar Continue reading

Lumea noastră mică


După ce vă obosește mintea de la atâta alergătură copilărească (după speranțe, după principii), luați time-out și hliziți-vă la lumea din jur. Orice efort colectiv alunecă natural în paradigma existențialității neaoșe: Pentru ce și pentru cine?

Dacă am scăpat de mirajul polilor de putere interni, dacă am scos capul din propria ogradă, suntem obligați să recunoaștem: Suntem nimeni în țara nimănui. Lumea noastră mică și rece nu interesează pe altcineva. Iar la nivel planetar, existența noastră este irelevantă; la fel ca legănatul unei frunze uscate, sub coroana stejarului secular.

Cum verificăm simplu mărturisirea de mai sus? Gândiți-vă că în România există o persoană egoistă, cinică, Continue reading

Răceala, gripa, mistere intangibile

Ultima săptămână mi-a amintit de copilărie: behăit, muci, temperaturi de aproape 39, dureri în gât, tremurat. Și, la fel ca în copilărie, totul s-a petrecut într-un mister eleusin. A venit, m-a lovit, a plecat – n-am înțeles nimic. După ce am secretat, timp de o săptămână, eclectice formule de fluid scârbos (dar viu colorat), acum am rămas nedumerit și sec.

N-am înțeles dacă am fost răcit sau gripat. Care este diferența? Vorbim despre microorganisme diferite care îmi violează anticorpii sau răceala este doar un pui de gripă? Mi se trage de la frig cum se spune prin popor? N-aș fi convins, pentru că răcelile mele cele mai nărăvașe sunt în august, pe caniculă. Doar că alea de vară țin o lună și sunt fără febră.
M-o fi tras curentul? Aici avem o constantă: curentul. Prezent în toate anotimpurile, în toate casele cu uși, la toate necazurile. Continue reading

Frații noștri polonezi

*Poate nu de la ultima vizită a lui Sobieski, dar măcar frați de suferință

The Telegraph ne-a înștiințat astăzi că și polonezii au Duda lor, ba chiar l-au ales președinte. Iar Andrzej Duda va semna legea (trecută deja prin Parlament!) care interzice folosirea sintagmelor “lagăr de concentrare polonez”, “tabere poloneze ale morții” și orice ar putea insinua o eventuală vină poloneză în problema Holocaustului.

Pedeapsa este rezonabilă: amendă sau închisoare până la trei ani pentru oricine scapă porumbelul (cetățean polonez sau turist).
Ce vină au avut polonezii în perioada nazistă, în afară de aceea că pe pământul lor s-a ridicat Auschwitzul? O problemă pentru istorici, nu abordez subtilități peste rafinamentul nasului din dotare.
Dar de la chichițe istorice și până la cuvântări care te aruncă în pușcărie este un drum întunecat și slinos. Continue reading