Cioflăitorii şi tabletiştii
De obicei, îmi place să călătoresc singur. Dacă am noroc de un loc la geam, în tren, singur în compartiment, mă gudur la încercări de mulţumire. Mă poţi lăsa acolo 7-8 ore; nu plâng de foame, sete ori plictiseală. Privesc pe geam şi citesc poveşti în fiecare pădure, casă bătrânească, apă, piatră.
Dacă nu se poate singur, accept şi unu, doi prieteni care să mă ţină ocupat la câteva partide de şah. Hai, treacă-meargă, pot fi şi unu, doi necunoscuţi, dacă îşi văd de treaba lor şi sunt tăcuţi. În mărinimia mea nemăsurată, sunt mulţumit şi dacă împart compartimentul cu un cârd de raţe, un bou mai bleg sau câteva oi, capre.
În anumite zone exotice din India, călătoria mixtă om-animal este o normalitate. Dar ce, eu sunt mai cu moţ? Nu. Călătoresc foarte bine şi între berbecuţi.
Continue reading