Să fim mândri că e 1 Decembrie!

Zemanta Related Posts ThumbnailM-am trezit, m-am întins, am clipit de vreo două ori şi am citit data de pe cucul ceasului. E 1 Decembrie.
A venit ziua când nu mai ai unde să fugi, n-ai cum să te fereşti. Trebuie să te încui în casă şi să stai cu capul pitit sub pernă. Altfel, îţi ţipă careva în ureche „Băăă, fii mândru că eşti! Fii mândru că eşti român!”

Astăzi au dat startul la ciorba de clişee naiva Andreea Răducan: „Nu ne lipseşte nimic. Să fim mândri că suntem români” şi probabil ironicul Tudor Popescu: „Suntem precum SUA în materie de dotare militară, mai rămâne să vedem cu cine ne luptăm”.
Continue reading

Cum mi-am luat cămașă fucsia

Viața de corporatist nu e ușoară deloc, dom’le, mai ales că e plină de aberații. Adică eu, băiat frumos de la munte drept ca bradul și tare ca granitul de stâncă, să mă văd ignorat de corporatistele fâșnețe în timp ce niște golumi, strâmbi și piperniciți, primesc atenție de parc-ar fi poleiți cu aur? Nu mai vorbesc că alde ăștia reușesc, nu am idee cum și să câștige mai mult ca mine!

De unde Doamne iartă-mă să-mi dau seama că e de la cămașă, TOTUL e de la cămașă.Noroc cu studiul ăstora de la Cotton USA că mi-a luat vălul de pe ochi, trăiam în ignoranță și-mi storceam creierii nopțile să-mi dau seama ce se întâmplă…

Zice clar ca bună ziua la hârtie lu Cotton:

1. Corporatiștii care poartă cămeși roz se simt mai atrăgători și câștigă mai mulți bani;

2. Ăia care poartă cămeși mov au aventuri la greu cu colegele lor. Și ăia care poartă violet tot. Continue reading

Cum să trânteşti un meci

Mi-am pus de multe ori întrebarea „De ce în oferta caselor de pariuri apar meciuri din ligile inferioare?”. Mi se pare absurd. Ce anume te împiedică pe tine, jucător de liga a patra, să trânteşti un meci pentru o sumă echivalentă cu toate câştigurile adunate într-o carieră obscură? În mod evident, nu am fost singurul care şi-a pus întrebările astea. Conform Interpolului, există anchete privind meciuri trucate în peste 60 de state! Poate vine ca o surpriză pentru mulţi, dar ultimul scandal vizează Anglia, ţara fairplay-ului.

Continue reading

Unde s-a răsturnat căruţa cu talentaţi

Nu ştiu cum e posibil ca într-o ţară plină de talentaţi şi de imaginativi să avem cele mai proaste reclame. Probabil cel mai prost departament de PR şi marketing din lume, cum ar zice Ivanovici. Şi nu mă refer la reclama de mai sus. În general reclamele româneşti rulate obsesiv la televizor îmi fac seva să clocotească şi să-mi iasă prin piele sub forma unor bube negre, purulente, pulsând a sânge rău şi fiere fiartă.
Continue reading

Bucurii de la Armata Română

armataO veste bună de la MApN. 41 de generali şi contraamirali, adică aproape  jumătate din numărul total, au fost traşi pe dreapta. Le-a venit vârsta pensionării chiar mai devreme decât se aşteptau. Printre ei, şefii Forţelor Aeriene, Forţelor Navale şi Informaţiilor Militare. Modificările aduse Legii privind statutul cadrelor militare au scăzut vârsta de pensionare a generalilor între 56 şi 59 de ani, în funcţie de numărul de stele.

Faptul că Armata Română funcţionează la fel cu 90, 80 sau 40 de generali este o dovadă limpede a sistemului militar găunos. Posibilităţile Armatei Române nu necesită atât de multe posturi de comandă. Anomalia din urmă cu 10 ani, când la masa fiecărei unităţi uitate de lume se înghesuiau 2-3 generali a fost îndreptată în timp.
Continue reading

Comportamente porcine

2117512283_87539e6209_zDupă ce a ratat de puţin funcţia de preşedinte al României, Vadim Tudor a început să o ia pe panta lină dar sigură a declinului. Nu mai are lăudători, nu mai are partid, dar are procese. Tot mai multe şi mai felurite. De curând si-a adăugat la colecţie un „penal” pentru fals şi uz de fals plus pretenţia de un milion de euro a selecţionerului Victor Piţurcă. Pentru asta
Continue reading

Chinezării

Aţi auzit că vin chinezii? Vin să ne construiască o cale ferată de super-viteză, să lege Siretul de Bucureşti şi Bucureştiul de Marea Neagră, să ne are ogoarele, să ne mângâie vacile. În plus, ne dau şi 10 miliarde de dolari. S-au stabilit deja toate detaliile între guvernele celor două state, tot ce mai avem de făcut e să aşteptăm cu traista larg deschisă.

Între timp, măieştrii constructori de pe Tărâmul Dragonului Roşu au reuşit asta:
apartment-blocks-collapse-china-4-1
Continue reading

Iară ne informatizăm!

Mulți dintre noi suntem la curent cu tonele de bani care s-au investit până acum în informatizarea mamutului ăsta birocratic care ne încurcă și enervează pe toți – administrația publică și toate tentaculele sale.

Sute și sute de milioane de euro au luat drumul proiectelor de avansare tehnologică a sistemului și cu fiecare sută tot așteptam să se vadă ceva, măcar un singur site, o singură funcționalitate care să meargă brici peste tot în țară.

În realitate toate proiectele astea, indiferent cât de bine sunau la început și cât de complex și puternic trâmbițate erau de cei care le inițiau sau urmau să le facă , ajungeau să arate în stadiul final (glumesc când spun final, de fapt în stadiul în care teoretic ai fi putut face ceva pe ele tu ca utilizator) ca niște lucrări făcute în două săptămâni pentru laboratorul de informatică de la liceul din Popleaca de Vale. Continue reading

Restul vă rog

Domnul P lăsa cu o privire suverană, aproape disprețuitoare, mărunțișul pe tejghea încă de pe vremea când nu era chiar domn ci doar un puștan cu imens potențial de domnire. Nu că-l dădeau banii afară din casă sau că ținea neapărat să-și arate aprecierea față de vânzătoarele acre și prost dispuse peste care dădea de obicei, ci pentru că nu înțelegea cum ar fi putut umbla cu monede în buzunar.

Să-i zornăie bucățile de metale prin pantaloni,? Să-l încurce fisele alea grele la mersu-i de gazel? Să simtă nesuferitele alea de cercuri cum îl presează prin textilă? Nu, în niciun caz… și le lăsa fără să le arunce un gând. Continue reading

Tipuri de călători

Cioflăitorii şi tabletiştii

pda2.jpgDe obicei, îmi place să călătoresc singur. Dacă am noroc de un loc la geam, în tren, singur în compartiment, mă gudur la încercări de mulţumire. Mă poţi lăsa acolo 7-8 ore; nu plâng de foame, sete ori plictiseală. Privesc pe geam şi citesc poveşti în fiecare pădure, casă bătrânească, apă, piatră.
Dacă nu se poate singur, accept şi unu, doi prieteni care să mă ţină ocupat la câteva partide de şah. Hai, treacă-meargă, pot fi şi unu, doi necunoscuţi, dacă îşi văd de treaba lor şi sunt tăcuţi. În mărinimia mea nemăsurată, sunt mulţumit şi dacă împart compartimentul cu un cârd de raţe, un bou mai bleg sau câteva oi, capre.

În anumite zone exotice din India, călătoria mixtă om-animal este o normalitate. Dar ce, eu sunt mai cu moţ? Nu. Călătoresc foarte bine şi între berbecuţi.
Continue reading