Ironia la femei

Spuneam în Povestiri de sub papuc:

” Ironie – formă de umor absolut necunoscută femeilor pe care încearcă totuși să o folosească dar le iese atât de jalnic c-ar face să crape de jenă și-o scoică tristă.

– Dragule, crezi că sacoșele ale vin singure din mașină?

– …

– Dragule, nu m-ai auzit? Crezi că sacoșele ale vin singure de la mașină?

– Nu știu, dragă, le-ai zis la ce apartament să urce?

– Hai nu fi, eram ironică!

– Aaaa…

Pac și-a crăpat scoica tristă; ”

Am dat peste un alt exemplu de genul ăsta pe dailymail. O blogeriță a hotărât să ironizeze articolele din revistele de bărbați care prezintă poze cu bunăciuni afișându-se sexy prin casă. Continue reading

Dacă era mai bine in comunism, de ce vă plângeți, viermilor?

Pentru mine sondajul din noiembrie de la INSCOP Research este pur și simplu stupefiant – 44,6 % dintre cei întrebați consideră că regimul comunism a fost un lucru bun pentru România iar 77,7% că înainte se trăia la fel sau mai bine. 77,7 la sută

Departe de mine să fiu în stare de șoc din cauza procentelor sau a seninătății cu care o mare parte din poporul ăsta declară unul dintre cele mai negre și blestemate sisteme politice ale lumii moderne drept bun.

La urma urmei cum să se gândească nea Dorel, adus de pe brazdă și făcut orășean respectabil de către comuniști sau madame Florica, vânzătoarea la care toți doctorii îi dădeau sărutmâna pentru o pungă de cafea sau Marian, turnătorul din scara blocului, la câți oameni și familii a nenorocit comunismul, la cum a ras de pe fața pământului orice coloană vertebrală avea poporul ăsta înainte și la cum  a exterminat și cea mai mică urmă de elitism real și scară a valorilor aveam ca națiune? Continue reading

Mă numesc Coate-Goale Stalin.

SONY DSCCineva mi-a zis mai demult “Pune un prost să păzească o poartă şi l-ai făcut Dumnezeu”. Da, avea dreptate. În sinea lui, respectivul prost va fi cel mai important om de pe Pământ. Şi se va comporta ca atare.

Consiliul Naţional al Audiovizualului a somat Radioul Public deoarece Dan Puric a spus în emisiunea “Maraton de duminică” din 13 octombrie că România este “un cuib mafiotic”.

Mai exact, afirmaţiile considerate intolerabile de CNA au fost astea:
Continue reading

Bursa de mită – o necesitate românească

– Nu te mai ține de prostii că strici piața! – îi reproșa dur preotul vechi, șerif peste catedrala orașului, unui alt preot, venit de curând la o bisericuță mai mică din apropiere.

Piața la care se referea suntem noi, noi toți și adevărul e că ne-am obișnuit cu asta și percepem situația ca pe ceva absolut normal. Primul lucru pe care-l întrebăm înainte de a ajunge la vreun spital nou, este cât să-i dăm la doctor… primul lucru care ne interesează când avem vreo autorizație sau ceva de scos de printr-un sistem public este să găsim un cunoscut care să ne spună cum merge treaba… când avem de pus un inel pe deget, de băgat un bebel în apă, nu uităm să ne interesăm la cineva din interior – nu, Doamne-ferește, nu la popă – cât trebuie să le punem în palmă. Continue reading

Cele două fețe ale umanității

EthanCouch_1386865468781_1639017_ver1.0_320_240Ethan Couch este un tânăr din Texas, în vârstă de 16 ani. Este un tânăr „de bani gata”, varianta americană a beizadelei românești. Ethan s-a urcat la volan beat și a omorât 4(patru) persoane. Procurorii acuzării au cerut 20 de ani de închisoare, dar decizia finală luată de instanțe a fost puțin diferită: ZERO zile de închisoare. Judecătorul a decis ca tânărul să fie „supravegheat” în libertate timp de 10 ani. Adică până ajunge la vârsta mea, ar fi bine să nu mai omoare alte persoane…
Continue reading

Să integrăm romii în 10 pași simpli

1. Se taie orice fel de alocație/subvenție pentru copilul rom care nu merge la școală. Se taie și pentru frații lui mai mici care nu au încă vârsta de mers la școală. Dacă unul din ei crește și merge la școală acela primește alocația și din urmă, minus cât a primit fratele mai mare aiurea.

2. Orice mamă rom este prinsă la cerșit cu sugarul în brațe (de multe ori adormit cu alcool) rămâne fără el, bebelul intră în sistemul de stat ca orfan și ea în pușcărie. Fără discuții.

3. Orice copil rom sub 16 ani este prins la cerșit de mai mult de două ori este preluat de sistemul de stat. Fără discuții. Continue reading

Cadoul perfect pentru prietenul tău – prima carte de beretristică din lume

Povestiri de sub papuc” se poate comanda aici.

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească;

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista pe bune tot ar fi tot imposibil de găsit – să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de la lopată;

Poşetuţă – ditamai tolba de cinci kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

”Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta, că îmi rupe mâinile”

În respectivul sac fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele, medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de schimb, două sutiene pentru urgenţe, mini-trusă completă de machiaj, parfum, apă de toaletă şi deodorant, şerveţele umede şi uscate, colecţia de pişpirici primiţi de la colegele de serviciu, o pisică mică şi un clopoţel argintiu ca să aibă pisica mică cu ce se juca.

Lactaţie – cruntă ironie a sorţii, tocmai ţi s-a îndeplinit visul şi sânii nevestei s-au mărit spectaculos peste noapte dar vezi tu… nu-s pentru tine. Continue reading

La cină – Povestiri de sub papuc

Mă uitasem la Raymond Blanc două zile şi două nopţi non-stop, aveam ochii crăpaţi şi ieşiţi din orbite de la atâta informaţie, dar mă simţeam pregătit. Cu atitudinea asta am ieşit triumfător din casă, când abia se crăpase de ziuă şi am luat-o spre piaţă, în căutare de ingrediente de cea mai bună calitate pentru prima cină pe care o pregăteam vreodată. Romantică, bineînţeles.

Peste două ore m-am întors trăgând doi saci imenşi după mine, plini cu toate buruienile pe care gospodinele mi le băgaseră pe gât, cu vreo doi peştalani mari cât braţul şi mai mulţi mici, c-un picior de viţel şi juma de pulpă de porc, trei găini jumulite şi două tone de legume, plus două sacoşe cu fineţuri. Mi-am zis să am de rezervă în caz că nu nimeresc perfecţiunea din prima.

Când am intrat în bucătărie, mai mult mort decât viu, târâind sacii ăia infernali cu ultimele puteri, mi-am spus că peste câţiva zeci de ani gastronomia mondială se va uita înapoi cu adâncă recunoştinţă spre ziua în care eu am început să gătesc. Continue reading