Şi ce dacă era ceaţă, domne? N-au şi ei nişte amărâte de camere din alea cu termolocaţie? /Jos Ponta şi guvernul! Tot la baschet erai şi acum, nu? /Eu nu înţeleg de ce nu au folosit paraşutele. Cum să nu ai paraşute? /Dacă nu era nesimţitul de Boc să-i taie pensia, nu mai zbura acum. S-a mai dus un erou/Cum este posibil aşa ceva…Cum să dureze 7 ore? Cum să ajungă primii localnicii şi pădurarii? /Vina pilotului, evident. Păi dacă e ceaţă, urci, să te duci peste ea. De ce a coborât? Păi vedeţi…/Aţi dat toţi banii pe biserici şi avem avioane vechi de 40 de ani. Ruşine să vă fie! /Băsescu nici măcar nu era în ţară! /Vedeţi că l-a bătut Dumnezeu până la urmă? L-a împuşcat pe săracu’ băiat /Hai, domne, fugi de-aici! Cum să mori de frig în pădure? Mai ai şi benzină în rezervor /Romaniţa, da’ Romaniţa ce-a zis? /Sigur e ceva necurat la mijloc. Să te duci tu pe vremea aia rea până la Oradea după un ficat? Sigur era pentru un bogătan. Doar nu pentru noi, ăştia de rând /STOP!
Cum m-am făcut instalator pentru s.e.x
Eram pe la mijlocul anul întâi de facultate și tropăiau hormonii în mine ca o turmă de bondari într-o cutie de ness. Nu se uita nici naiba la mine, singurul din grupă fără bani gârlă de la tăticu, nici nu eram vreo combinație de Pitt cu Clooney, nici printre primii la învățătură, ce mai – n-aveam nimic să mă ridice în ochii fetelor.
Ba mint, se uita una la mine destul de insistent așa, dar când se foia tipa în bancă se mișca toată clădirea universității și cum eu eram slab ca un pai, nu-mi puteam imagina c-ar fi putut să mă folosească balerina decât poate pe post de scobitoare…
Și cum ne uitam noi în camera de cămin, cinci flăcăi de nădejde, mai în fiecare seară la filme de festival franțuzești găsesc dintr-o dată rezolvarea la toate probleme mele.
– Băăăăăă, mă fac instalator! – urlu din senin, acoperind gemetele culturale ce veneau din boxele prăfuite ale unicului calculator din cameră.
– Ce-ți veni mă, nebunule?
– Taci băi, trompalăule, că-s genial să-ți moară șosetele dacă nu…
Nici n-am putut dormi ca lumea în noaptea aia așa eram de fericit, găsisem rețeta sigură și mă miram că nu mi-a venit în cap mai devreme, la urma urmei serveam filme din alea de câteva luni bune. Aveau instalatorii un succes la femei nemaipomenit, cum îi vedeau cu trusa cu scule cum săreau pe ei… și niște bunăciuni numa una și una… și la urmă îi și plăteau. Continue reading
Românii nu trebuie să aibă bani
Românii nu trebuie să aibă bani pentru că nu au cultura banilor. Cea mai vizibilă dovadă stă în mastodonţii multietajaţi, construiţi în zone fără utilităţi. Ne-am rupt cârca foarte mulţi ani prin diferite ţări căpşunăreşti şi am strâns o sumă de bani insuficientă pentru a ne ridica palat pe Bulevardul Aviatorilor (evident).
Dar cu banii respectivi putem ridica o casă cu două, trei camere, la periferie, într-o zonă decentă. Sau putem alege o viloacă de 12-13 camere, de la trei etaje în sus, pe cel mai ieftin teren posibil şi să ne săpăm veceul între păpuşoi, lângă fântână. Care variantă credeţi că a fost preferată în ultimii 20 de ani?
Continue reading
Vă dau ceață, bă!
Gata, v-am dat. Eu v-am zis…
O familie capitalistă
– Tati, închide, închide eptopu! Tati, jos, joacă Ioana!
– Ioana, tati lucrează.
– Aaaaaa, închide, închide, joacă, joacă!
– Ioana, termină. Tati are de lucru, ne jucăm când termină.
Își ia poziția de fatality. Picioarele crăcanate, mâinile făcute pumni și ținute strâns la piept, privire în sus și capul puțin pe spate, ochii în lacrimi și colțurile buzelor plonjate spre podea.
– Hai, mă Ioana… hai să-ți explice tata cum stă treaba. Continue reading
Tactică nouă: meciul viitor dai şi tu!
„ Tactică nouă: meciul viitor dai şi tu!” Probabil asta şi-a notat Lucian Bute în carneţel la debriefing-ul de după meciul cu Jean Pascal. Lucian a lăsat uşa deschisă unei viitoare dispute. În ciuda numeroaselor voci ce îl sfătuiesc în direcţia asta, Bute nu are intenţia să îşi pună mănuşile la naftalină.
Deşi nu sunt un avizat al sportului cu pricina, aş fi în stare să pariez împotriva lui Lucian. Nu cred că mai e timp pentru o revenire la forma de acum trei ani; nu cred în minuni şi într-un Bute-Phoenix la vârsta de 34 de ani. Ultimele două partide au fost şi singurele înfrângeri, dar a pierdut clar, a părut rupt din alt film, surclasat fizic şi tactic.
Continue reading
Ender’s Game
Fan declarat al cărții abia așteptam sa văd filmul, ba chiar pe lângă dorința de a-l vedea se suprapunea și o masivă curiozitate. Aveam în buzunar două păreri total diferite despre film, una foarte bună și una foarte proastă.
Ambele venite de la oameni care știu ce vorbesc. Cum spanac era posibil? Mai ales că nu se punea problema de gustat genului filmului, care era pe placul amândurora… Continue reading
Ţoapa anului 2014
Încep prin a îmi cere scuze tuturor celor care s-au simţit jigniţi de articolul „Femeile sunt inferioare”. Vă asigur că scopul acelui articol nu a fost un atac mişelesc la corola de minuni a feminismului. Urmările din comentariile pe site şi, mai ales, pe pagina de facebook au fost furibunde 🙂
Sunt convins că foarte multe cititoare s-au rezumat la titlu şi, posibil la primul paragraf. A fost suficient pentru a lua foc, pentru a se transforma în balauri ce suflă aburi pe nări, prea furioşi pentru a mai prinde finalul basmului. Am anticipat atât reacţia încărcată de învolburări colerice, cât şi clasicul recital despre Marie Curie, asuprirea femeilor în istoria umanităţii, promovarea unor utopii construite pe clişee, ş.a.m.d..
Continue reading
Adică ce, bă? Delfinii nu e și ei oameni?
Nu, nu e dar ei e pe aproape:
”toate speciile de delfin se bucură de protecţie specială pe teritoriul României, iar fiecare individ al acestor specii este considerat persoană non-umană”
Ce este aceasta o persoană non-umană?
”o fiinţă înzestrată cu inteligenţă dezvoltată şi cu capacitatea de a avea relaţii sociale complexe, care nu aparţine speciei umane şi care se bucură de următoarele drepturi, dreptul la viaţă, dreptul la integritate corporală Continue reading
The assets – serial nou de spionaj 2014
Construită în jurul cârtiței pe care KGB-ul a avut-o chiar în inima CIA-ului seria este o veritabilă incursiune în lumea spionajului în perioada războiului rece. Tocmai asta, pentru că nu e vorba de lumea lui James Bond ci a spionajului veritabil, o face să fie bună pentru unii și plicticoasă pentru alții. Continue reading