Oracolul, condamnații și Vanuatu

MiticaCod roșu pe piața blogosferei românești; un nou jucător greu s-a apucat de treabă. De câteva zile, Dumitru Dragomir, fost Mitică de la Ligă, s-a apucat de blogging. Îl găsiți pe proaspătul alister wannabe la oracoluldelabalcesti.ro. Așa, ca o mică observație: nea Mitică, e prost numele, domne! Nu suna mai bine “oracoluldinbalcesti”? Mai puține cuvinte de legătură, altă muzicalitate, altă armonie. Dar în fine, poate de la o vârstă cuvintele se aud altfel.

Cea mai importantă previziune a oracolului este legată de verdictul care se va da astăzi, peste câteva ore. Dragomir este convins că frații Becali și Borcea vor primi cu executare, iar restul cu suspendare. Cred că fostul Mitică de la Ligă are o plăcere aparte să comenteze subiectul respectiv. Este în pielea bivolului cocoțat în vârful copacului, care urmărește relaxat cursa dintre lei și turma de antilope.
Continue reading

Îi vom plăti daune lui Becali

WEST-OF-MEMPHISVa veni destul de curând ziua în care statul român va fi obligat să-i plătească daune morale și materiale lui Gigi Becali. Și când zic statul român, mă refer la noi, toți cei care contribuim prin taxe la bugetul statului român.

Dar nu-i motiv de panică, statul are o tradiție în a plăti daune stabilite de CEDO pentru încălcarea drepturilor omului. Luați de-aici, avem de unde! Dăm un ban, dar măcar ne facem mendrele de popor barbar. Doar suntem urmașii lui Ștefan. Pe astea cu chermeza și cu “fără giudețu” le avem în sânge, moștenite genetic.

În urmă cu aproximativ o lună, Tribunalul Constanța a decis că poate folosi pe post de cur-papir toate concluziile medico-legale la care s-a ajuns în urma examinării pacientului Gigi Becali. Mai pe scurt, medicii au zis că este necesară urgent intervenția chirurgicală, iar judecătorii au zis “UE, bă! Marș! Sictir! Noi suntem legea, da?” După care au huruit zgomots pe gât și-au dat o flegmă îngălată.
Continue reading

Oscar 2014 castigatori

Cel mai bun film – 12 Years a Slave. Previzibil, deși un film absolut mediocru tema este clar de Oscar și de multe alte premii și review-uri înălțătoare și podiumuri și așa mai departe.

Cel mai bun actor – Matthew McConaughey (Dallas Buyers Club). Și ăsta are o temă puternica, SIDA, dar față de câștigătorul categoriei cel mai bun film are roluri foarte puternice și extrem de bine jucate. Premiu deci pe deplin meritat din punctul meu de vedere. Continue reading

Cum să citim mai rapid, o carte pe oră

Se putea să nu apară o aplicație și pentru asta? Cum să stea tehnologia în loc când e vorba de o îndeletnicire atât de prezentă și pentru care toată lumea se plânge că nu mai are timp?

Marea invenție se bazează pe faptul că pierdem mult timp urmărind cu ochii rândul cărții, dând foile și așa mai departe. Soluția cu care se vine e extrem de simplă, pac țac abracadabra, cuvintele afișate pe loc și pe rând, cam așa:

xiss8e7

sau așa:

oo2oopm

Se poate și mai repede, stați liniștiți.

Trecând peste faptul că m-a obosit cumplit urmărirea unei singure fraze și presupunând că ne-am putea obișnui să citim așa tot rămân niște obiecții masive: Continue reading

Lirism de weekend: Mâncam o savarină

-Aproape vers, aproape alb

savarina bunaÎn dimineața asta zâmbeam la bulevardul violat de sirene, claxoane și excremente de câini năpârliți. Mâncam o savarină. Cu frișcă din lapte proaspăt, slobozit din sfârcuri eco de vacă divină. Și cireșică suculentă, parfumată – cireșică, cireșică, cireșica, jackpot!! – Exact, cireșică pură, creștină. Direct din aparatul la care joacă Dumnezeu păcănele. Ce mai…o Adriana Lima de savarină.

Când mănânc prăjituri, intru așa într-o stare de euforie zaharisito-tâmpă. Mă uit pe geam, mai sus de bulevard, dincolo de mausoleele comuniste, până la norii negri care coțăie pufoșenii albe și inocente; fix în mijlocul cerului, la temelia Edenului. Își permit acum. De la o vreme s-au mai emancipat și sfinții.
Continue reading

Ultimele știri din Ucraina

sevchenkobig-În ciuda previziunii mele optimiste de săptămâna trecută, Ianukovici încă e viu și liber. Conform ultimelor informații, s-a îndesat ca un tăune în fundul vacii numite Mama Rusia. Asta pentru că la el în țară este acuzat de genocid.

-Ucraina este ocupată de armata rusă. Clădirile oficiale din Crimeea sunt sub controlul serviciilor pro-ruse. Pentru mai multă siguranță, Putin a dotat drumurile de acces în Simferopol cu TANCURI. Mi se pare logic. Dacă vestul Ucrainei cade pe mâinile “imperialiștilor occidentali”, vor pierde Odessa. Și atunci, Simferopolul rămâne singurul port din zonă spre Marea Neagra – Mediterană.

-Echipa antrenată de Mircea Lucescu, Shakhtar Donetsk, a fost ieri eliminată din Europa League de celebra Viktoria Plzen, echipă cu un buget de vreo zece ori mai mic. Ucraino-brazilienii lui nea Mircea au fost învinși pe teren propriu cu scorul de 2-1. Sincer, au cam meritat-o. Păi țara arde și ei bubuie bășica pe maidan?
Continue reading

Degeaba o ai MARE

”Când am scos-o, a sărit trei pași înapoi și și-a scuipat în sân.

– Aoleu, ce-i aia!

Dacă nici ea nu știa, care fusese prin popușoi cu tot satul ba chiar și cu câțiva din comuna vecină, cine să știe?

– Cum ce e? Păi e… păi nu vezi… e o pu.. o

– Tu să taci, țărane, crezi că eu nu știu ce e pu.. si ce nu e? Aia, Doamne iartă-mă nu e pu.. e lucru dracului, nici dacă pui trei una peste alta nu iese așa animală!

Și își trage fusta pe ea nervoasă.

– Stai, Leano, păi eu ce fac? Nu ți-am dat Cico și cocoși, nu te-am dansat pe dedicație? Și tu mă lași așa?

– Bă, eu nu bag paru ăla-n mine că nu-s nebună! Ce vrei, să-mi iasă pe urechi? Continue reading

Aventuri pe Mătăsari

Prolog: Povestea lui Andrei

Tly0U8TLema 1: “Nu există relație pur platonică între un bărbat si o femeie. În timpul vieții, bărbatul va fi tentat într-ale împerecherii de o gogoașă uleioasă sau de un dovleac scobit. Darămite de ambele la distanță de câțiva centimetri.” (Sir Richard von Covrig)

Eu sunt Andrei. Numele de famile nu contează. Nici pentru voi și, în niciun caz, pentru EA. Prietena, iubita, sufletul pereche, soția…
Am cunoscut-o în ultimul an de facultate. Eu, june cuminte și bleg, cu coatele tocite, dar cu prepuțul intact. EA, Madona de la poarta raiului. Era întruchiparea divinității; mai puțin partea cu imaculata concepție.

Niciodată nu am știut câți au fost înainte de mine. De fiecare dată când discuția ajungea măcar adiacent acolo, EA mă făcea rapid să înțeleg că doar viitorul contează, nu trecutul. Și orice tentativă de a insista pe subiect, chiar și în glumă, se transforma într-o acțiune intruzivă și nesimțită din partea mea. Până la urmă, indiferent de relația dintre noi, trebuia să îi respect intimitatea și să îi accept trecutul. L-am acceptat prin necunoaștere.
Continue reading