Jurnaliștii fascisto-comunistoizi

Manifestatie legionara in Piata Universitatii Bucuresti - 2“Trebuie să punem capăt tranziţiei de la societatea comunistă (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o ţară europeană, cu oameni mai liniştiţi şi mai demni, guvernaţi de valori şi obiective comune, nu de frica de mascaţi şi de linşajul public din partea unor jurnalişti fascisto-comunistoizi!“ (Victor Ponta, prim-ministrul României)

Să ținem cont că mesajul a fost postat de d-l Ponta pe facebook. În consecință, poate declara oricând cu seninătate: “În calitatea mea de prim-ministru respect și protejez libertatea presei, iar în calitatea mea de feisbucist, pipiloanca pe ei de nașpeți!”

Încă nu sunt complet dumerit de semnificația etichetei “fascisto-comunistoizi”. Pare un fel de struțocămilă apărută prin hibridizări și mutații în mintea domnului doctor. Ce să iasă oare atunci când contopim fascismul, ideologie de extremă dreapta și comunismul de extremă stânga?
Continue reading

Despre relevanta adevarului

 

Initial am vrut sa-i raspund lui Vlad la un comentariu de la articolul acesta: http://reactii.ro/sa-ne-facem-temele-cu-goagal/ în care el explica următoarele:

“…internetul e plin de deseuri, ca informatia e corupta masiv in mediul asta, ca specialistii sunt de carton si nu poti sa pui baza nici macar in chestiile care ar trebuie sa fie stiinta pura.”

“Daca stii sa faci diferenta ai la dispozitie o biblioteca superba daca nu stii sa faci diferenta s-ar putea sa iti bazezi toata munca pe o movila de gunoi total falsa si lipstita de valoare.”

Insa dupa ce am realizat la final ca e prea mult text, am decis sa postez raspunsul sub forma unui articol nou:

Vlad, lucrurile nu stau tocmai asa, pentru ca la scara aceasta, se poate observa cel mai bine, cat de irelevanta devine asa zisa informatie “adevarata” atunci cand este ignorata cu succes de o majoritate.

Continue reading

Tata de fata I

– Tati, tati! Dă brățara Ioana!

– Sunt prea mici pentru tata, uite ce mâna mare are tata, nu încap.

– Dă, tata, două degete.

Na, încerc s-o învăț să găsească soluții când se poticnește, nu să urle în gol de ciudă și de la o vreme asta se cam întoarce împotriva mea.

– Uite, ia două degete.

Se chinuie mica să-mi Continue reading

Să ne facem temele cu Goagăl

Mi s-a întâmplat de câteva ori să aud din partea unor prieteni felurite gogomănii. Când am întrebat unde anume au citit/auzit așa ceva, am fost rapid îngenuncheat în colțul ignoranților: “Cum unde? E pe net. Până și pe Wikipedia scrie.”

Aaa, păi zi-mi așa. Pe Wiki știm doar că postează numai profesori universitari și, din când în când, Dumnezeu Tatăl (în pauzele de numărat bani).

Canuta
Continue reading

Femeile răspund – Cum a fost prima dată?

Într-un sondaj din 2013 peste 50.000 ( 95%) de românce s-au declarat nemulțumite de prima experiență sexuală, pe când numai 243 (0,3 %) dintre bărbați au spus același lucru.  Căutând o explicație cercetătorii au luat interviuri celor două sexe și au ajuns la o concluzie tulburătoare: femeile sunt imposibil de mulțumit.

Iată câteva dintre răspunsurile la întrebarea Cum a fost prima dată? : Continue reading

Vreau uniforme în școli!

eton-school_2403761bLa puțin timp după ce l-am premiat pe Mircea Badea cu Fasolea de Aur, pe cei de la gandul.info i-a străfulgerat inspirația. Și cum încondeiau articolașe artistice și deontologice de mare audiență, a dat deodată-n ei mania sondajelor. Votează cea mai antipatică persoană publică, cel mai hulit ungur, cei mai iubiți vecini, cel mai țuguiat ou de bibilică, în ce trening pare CTP-ul mai pleșuv, câte săptămâni să aibă un an, etcetera.

Ultima dilemă lăsată în puterea votului spre rezolvare este uniforma școlară. Să o băgăm, ori ba?
Continue reading

Evoluția ultimilor 134 de ani

800px-eminescu64“Orbit trebuie să fie acel guvern care nu-și dă seamă de simptomele politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulțumiți cu mersul actual al lucrurilor.
Sânt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare și de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Și această indignare nu e decât prea justificată.
Continue reading

Sfânta zi de 1 aprilie

jackass_3d_fish_smack_knoxville_101210_a_lAm ajuns la jumătatea zilei și încă mai am posibilitatea de a scrie, deci am fost un norocos. De nimic nu îmi e mai frică decât de dentist, baloane, petarde, moarte și 1 aprilie. Dacă aș face totuși un clasament riguros, probabil moartea ar fi pe primul loc, dar 1 aprilie i-ar sufla în ceafă.

Cum am ajuns cel dintâi aprilofob? Simplu: Sunt mult prea politicos și de fiecare dată încerc să menajez persoanele din jur. Și, în ritmul ăsta, cercul meu de prieteni s-a tot lărgit, cuprinzând toate viețuitoarele pământului. Am fost ca un bulgăraș de zăpadă rostogolit din vârful muntelui. Am adunat până în vale câteva flori de colț, dar și foarte multe vreascuri.

Și, să te ferească sfântul în sfânta zi de 1 aprilie, când încearcă toți prietenii mai încetinei la minte să fie amuzanți.

Șpaga înainte și după revoluție

Nu pot să înțeleg cum s-a născut în capul unora ideea că șpaga aparține perioadei post-revoluționare și aici vorbesc despre cei care au trăit comunismul și au uitat cumva, inexplicabil, cum mergeau lucrurile pe atunci.

Pentru mine două aspecte sunt clare: șpaga era în comunism un fenomen generalizat într-atât încât devenise la fel de natural cum e plata prețului afișat acum și că efectele și circuitul șpăgii sunt mult mai vizibile acum, în democrație. Continue reading