Finala Brazilia – Croaţia

Acesta este programul Campionatului Mondial, Rusia 2018. Simt necasar să-l afişez, nu doar pentru a-mi lua avânt în pronosticuri puerile, dar trebuie şterse din memoria colectivă a online-ului finalele “de vis” Franţa – Brazilia, Portugalia – Argentina ori Brazilia – Belgia. Astea sunt culoarele stabilite, doar urmărind schema putem anticipa o finală.

De ce Brazilia – Croaţia?
Continue reading

Rece

Autor – Heautontimoroumenos

Iubita mea are picioare reci
Si buze reci ca piatra de agata.
Iubita mea are manute reci
si ochii-i reci in lacrimi reci inoata.

Iubita mea are sprancene reci
si coate reci si rece pare toata.
Iubita mea are obrajii reci
si, drept sa spun, iubita mea e moarta.

***

Şi

Autor – Heautontimoroumenos

și-am stat un timp tăcuți, cuminți,
și-am suportat biciul și hamul
și am răbdat, și-am strâns din dinți,
și ne-am frățit cu râul, ramul.
Continue reading

Cum fu în Sicilia

Experiența Terrasini:

Cinsi și Terrasini sunt două orășele alungite pe coasta de nord-vest a Siciliei, între Mediterană și munții stâncoși (asemănători Dobrogei, dar mai mari). Localnicii sunt fie pescari, fie proprietari de pensiuni (B&B-uri), iar turismul pare singura speranță pentru exoticul crâmpei sicilian. În timpul verii, populația din Terrasini se triplează:

Măslinii scundaci și îndesați, stângaci în comportament și comunicare, dar zâmbitori și bine intenționați. Bătrâni muți, inexpresivi, smulși din lumea lor inertă, atemporală, și înșiruiți de-a lungul pavajelor înguste. Maidanezi grași, cu blana strălucind a fericire. Turiști îngândurați de faptul că engleza lor valorează cât lătratul maidanezilor. Chiar mai puțin. Bătrânii azvârle ligheanele cu zoaie direct în stradă. Măsliniii arată mândri spre mandarini, spre cactuși, palmieri, ficuși. Pavajul pare să fi strâns gunoiul ultimelor secole. Maidanezii se tăvălesc pe plajă, în mirosul dulce de pescăruș putrezit. Zoaiele mângâie strada, plimbă gunoaiele. Excrementele pot fi de câine sau de om. Turiștii fac poze.

Continue reading

Lacrimi și coaste

Lala e locul unde plânge cerul cu lacrimi niciodată uscate, la care încerc să ajung an de an când înflorește bujorul de munte, să culeg amintiri și poze. În ultima vreme, rucsacul meu de fotografie a adunat praf și pânze de păianjen, scrisul la mondial prea-așteptata mea carte, Regele pribeag și bătrânele umbre, stingându-mi cam orice urmă de energie hoinară din piept.

De înțeles că nu mi-a picat bine când nori grei, furtuni și neguri mânioase s-au adunat peste Bucovina chiar în zilele primei mele ieșiri de anul ăsta pe munți. Ei, nu poate fi mai rău decât gheața venită mișelește în noapte anul trecut, ba poate avem noroc de-un apus sau răsărit pe spart de nori(dramatism fotografic pe pâine cum ar veni).

Cu gândurile astea am urcat în Troncănica Bombonica(așa a fost botezată mașina off-road de împrumut, din motive de sonor vulcanic și dezintegrare aparentă) și-am plecat spre culmi. Ultima prognoză era promițătoare, de seara până a doua zi dimineață urma să avem cer doar parțial acoperit, visam deja stele și șansa de a vedea auriul roșiatic al razelor la capetele zilei.

Speranța ni s-a păstrat intactă până la jumătatea urcușului iar apoi a murit într-un atac brusc de vânt răcoros, burniță și ceață. Nene, când zic ceață păi… era groasă ca fumul de Continue reading

Punct! Şi de la capăt…

Cea mai obositoare este zădărnicia. Învârteala în cerc, senzaţia că ai o singură direcţie: spre locul de unde ai plecat. Aşa se explică de ce românii sunt printre cei mai obosiţi şi nefericiţi europeni.
Pentru colaps energetic se adaugă şi frustrare. Din belşug.

Ca atunci când îl vezi pe unul că aleargă legat la ochi şi îi zici pe un ton nepoliticos: Băi, o să dai cu capul într-un stâlp!
Nu doar te ignoră, dar te şi înjură. La final, te înjură şi mai tare. Aparent, din cauza ta a dat cu capul în stâlp.

Să privim forfota generaţiei 30-40 de ani, faza pe Bucureşti. Rar mai găseşti un individ care nu i-ar smulge mustaţa lui Dragnea cu dinţii. Cu dinţii lui Dragnea. “Nenorociţii de pesedişti, de Firea, de Parlament, de Guvern, dedede…”
Continue reading

Lupta anticoruptie si statul paralel in Romania

Se discută foarte mult despre statul paralel, independenţa Justiţiei si abuzurile DNA, tematici care au reuşit să împartă România în două tabere rivale, extrem de gălăgioase şi agresive.

Aş vrea să explic şi să lămuresc câteva aspecte, cu intenţia de a descongestiona şi ameliora conflictul deschis dintre cele două tabere.

În România nu a existat vreodata o Justiţie independentă.

Sistemul politic care s-a dezvoltat în România după ‘89 este de tip mafiot. Modul în care erau şi mai sunt organizate partidele politice seamănă cu cel al grupurilor infracţionale.
Nu ai cum să faci carieră politică în România, dacă nu aderi la valorile sistemului corupt. Dacă nu devii corupt, eşti înlăturat sau ţinut pe margine şi folosit ca slugă de partid. Dacă vrei să urci în ierarhie, trebuie să dovedeşti că eşti de-ai lor. Nu ai cum să avansezi în grad, dacă nu joci după regulile jocului.
Continue reading

De la Halep la Haplea

Două evenimente importante astăzi:
– Finala Roland-Garros dintre Simona Halep și Sloane Stephens, începând cu ora 16:00. Încă o șansă pentru Simona să demonstreze că este cea mai bună din lume.
– Protestul PSD împotriva magistraților, începând cu ora 20:00. Încă o șansă pentru România să-și demonstreze primitivismul și mârșăvia.

Între cele două evenimente am putea îndesa Universul și tot ar mai rămâne loc să disecăm moravuri.

Am anticipat și comentat în răspăr tragicomedia din seara asta încă de pe vremea când Iohannis concura împotriva lui VV Ponta. Am pariat pe cel din urmă, pentru că știam mediul în care trăiesc; știam că România este în bună parte (posibil majoritar) PSD. Uitându-vă la Vasîlica din Videle, nu-i așa că Ponta pare un politician emerit? Continue reading

Cum fu la Bookfest (I)

Bookfestul din acest an a fost pentru mine un amalgam de emoții. Dacă aș avea o balanță a simțămintelor, cu siguranță i-ar coborî brațul cald și mieros; prezența la cel mai mare târg de carte românesc nu poate cântări altfel. Dar amalgamul fu bogat și încâlcit – voi dezvolta în cadrul articolului.

Bilanțul editurii nu-l cunosc, sper că a fost olecuță mai bine decât anul trecut.

În seara asta, am primit fotografiile care (probabil) construiesc un sinopsis mai cinstit decât grafomania mea. Cele mai multe poze sunt (de departe) cu d-l Claudiu Arieșan, directorul editorial al Editurii Datagroup. Imposibil de ignorat farmecul cristalin, de sacru scrib etrusc, dar o minte indecentă i-ar putea recomanda fotografului (Antonio) rimele lui Safo din Lesbos.
Buuun…
Continue reading