Ieri, le Maître și-a intrat în pâine.
În timp ce eu eram concentrat să-i prind acțiunile mărețului Pierre, el vâna frumosul prin râpe, piscuri și oaze de brândușe. Continue reading
Cine merită ajutor de la stat?
Trăim într-o țară unde aproape toată lumea așteaptă ceva de la stat și când zic ceva nu mă refer la lucrurile normale pe care să le pretinzi de la o guvernare ( justiție, protecție, legislație corectă, servit interesul statului și așa mai departe) ci la cadouri materiale, indiferent sub ce formă vin ele.
Mi-a căzut podul de șubred ce era de ce nu face primarul nimic? Mi-a nins în curte unde-s jandarmii să dea zăpada? Mi-a stricat inundația casa neasigurată obligatoriu de ce nu-mi face statul alta la loc? Continue reading
Introspecţia pre Pierre
Din fuiorul fiinţei mele ţi-am dat mamă-n gir precept. Să mă naşti din nou asemeni, să mă creşti şi să mă-nveţi. Când la rându-ţi te vei naşte dintr-un pântec preacurat. Într-o lume viitoare ce demult ne-o fi uitat.
Da, se întâmplă uneori să privesc în jur şi să am perfida senzaţie că „jurul” nu mă merită. M-am născut în timpuri nepotrivite. Sau să fie de vină doar locul?
Neo, de vină sunt eu. Idiotul care se supraapreciază, bazându-se pe argumente lipsite de valoare la scara istoriei. Privesc lumea cu aroganţa nemuritorului, omiţând faptul că fac parte din elementele consumabile ale peisajului.
Viaţa nu are un grad al urâţeniei sau al frumuseţii. E doar o proiecţie a fiinţei mele limitate. Am ajuns în Bucovina şi mă pregătesc să mă joc de-a Pierre …
Oglinzile munților
Dacă onorata stăpână a lui Pierre nu m-ar fi amenințat atât de strașnic, aici ar fi înotat tânărul nostru… crestele alea cu zăpadă fac toți banii… așa, speriat de ce ar putea să se întâmple, am încercat cu degetul apa cristalină și-am zis – poate lăsăm cadrul ăsta pe la vară.
Fără cap, vai de picioare
“Era mai bine în comunism” și “Trăim în România” au devenit preșuri comune sub care ne ascundem gunoiul personal.
Tema comunismului a fost cea mai discutată pe acest site. Există o categorie dedicată, Comunismul – o radiografie subiectivă, de Vlad B. Popa. Iar articolul “Dacă era mai bine în comunism, de ce vă plângeți, viermilor?” este cel mai comentat, adunând peste 200 de comentarii.
Am citit fiecare opinie, am incercat să ajung la o concluzie legată de percepția românilor despre viața înainte de ’90. În urma unui sondaj național, aproape jumătate dintre respondenți au declarat că trăiau mai bine pe vremea comuniștilor și regretă apusul acelui sistem politic.
Poate au dreptate. Poți înțelege un astfel de răspuns venind din partea unui pensionar batjocorit de o pensie mizeră, care înainte de ’90 nu avea grija datoriilor, nu răbda de foame, nu trăia cu frica-n sân că va ajunge în stradă, ba mai mult, se ducea și în vacanță la băi de două ori pe an.
Poți înțelege un astfel de răspuns din partea românului bun la toate, care și-a mâncat tinerețea în jurul unei făbricuțe. Nu se cerea competență, ci doar prezență. Iar când toate făbricuțele patriei au ajuns decoruri de filme cu fantome, românii buni la toate nu și-au mai găsit locul niciunde.
Continue reading
Tată de fata III
– Abia aștept să-i cumpăr set de cănițe și ceainic, să le dea la păpuși să bea. Mă topesc numai când mă gândesc…
– Ce prostie, niciodată n-am suportat chestia asta. Pentru ce s-o-nveți să bea ceai imaginar? Încă să mai dea și la alții… bleah, n-ai decât să-i iei, da pe mine să nu mă frecați la cap cu din astea.
* 6 luni mai târziu
– Tati, tatiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
– Da, gâzu!
– Nu vrei niște ceai? Continue reading
Ce obții dacă mulgi vaca după cutremur
Impresionați de potențialul pe care cutremurele le-ar putea avea în industria de lapte, cercetătorii britanici de la Institutul Masonic de Lactație au testat douăzeci și unu de subiecți, jumătate brune de Austria, jumătate bălțate de Cârlibaba, într-o fermă secretă din Vâlcea.
Rezultatele au fost următoarele, clasificate după perioada de mulgere:
– în timpul cutremurului: trei cercetători cu traume craniene, o asistentă lovită în buca dreaptă. Aparent vacile răspund negativ la mulgerea seismică.
– la 15 minute după: producție impresionantă de lapte bătut și materie bălegoasă. Vacile s-au … pe ele de frică. Cinci asistente leșinate, nu erau învățate cu mirosul de lapte bătut.
– la 30 de minute după: vacile de Austria au început să dea lapte simplu, vacile de Cârlibaba au ieșit la o pauză mică. Continue reading
Iepurașu
La Ioana a venit iepurașul.
Sărbători fericite cu iepurași și vouă!
Sus paharul și sarmaua, vine Iiepurașu!
La noapte evlavia va pogorî peste satul Olanu. Iar eu voi merge cu mamaia în vârful dealului, la giugiuc de biserică, acolo unde-i evlavia mai densă și mai curată.
Anul trecut a fost foarte fain, cu luminițe și cruci lucioase, cu credincioși de toate vârstele. În special fete tinere, care pe motiv de închinăciune la Înviere au rupt discoteca-n două până dimineața.
Au bătut clopotele, ne-a cântat și ne-a vorbit dom’ părinte. Inițial despre Hristos și la final despre Dan Diaconescu. Cel ce ne-a adus lumină proaspătă cu elicopterul; și din aia originală, direct de la Ierusalim.
Continue reading
Cartea ta de suflet? Autorul tău preferat?
Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.
Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.
Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă Continue reading