Gabriel Liiceanu a primit de la Băsescu „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer. Orice om normal s-ar fi mulţumit cu un simplu „Mulţumesc, domnule preşedinte!” Dar un intelectual fin simte nevoia metaforei, vrea cuvinte cât mai multe şi mai mieroase:

„Dumneavoastră aţi spus, în cuvântul pe care ni l-aţi adresat, că nu ştiţi dacă aţi fost la înălţimea exigenţelor măcar a unei părţi din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de intelectual al lui Băsescu şi aş vrea să spun cu această ocazie că aţi fost la înălţimea exigenţelor unei bune părţi a intelectualităţii din ţara asta şi că ei v-au considerat – nu ei, intelectualii lui Băsescu, ci pe Băsescu ca preşedinte al lor. Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut, cu valorile lor, în activitatea dumneavoastră. Altfel spus, că, timp de 10 ani, cât aţi fost, sunteţi preşedintele României, nu aţi făcut decât să ne aşezaţi pe drumul pe care noi, cei care credem că ştim care e binele în chip matur al României, trebuia să ne aşezăm. Şi pentru asta vă mulţumim”
(Gabriel Liiceanu)

Mai pe scurt, intelectualitatea română s-a recunoscut în activitatea şi valorile băsesciene. Îi va fi veşnic recunoscătoare farului, luceafărului Traian, pentru că el, preşedintele preacult, a aşezat-o pe drumul înţelepciunii.
Continue reading