Edge of tomorrow cu Tom Cruise


Văzusem trailerul, am zis că merge pentru o relaxare cinematografică. Ceva acțiune, caft, sf, o mititică și gata rețeta numa bună pentru spălat creieraș de om obosit de munci intelectuale.

Și m-am dus. Cumva, cumva, Tom Cruise, după o suită de roluri în care aș fi preferat să fie altcineva, oricine altcineva, în ăsta mi-a fost simpatic. Cam la toate capitolele filmul mi-a întrecut așteptările (care erau destul de joase totuși), atât la idee, la chimia personajelor și la tonusul general – un film ușurel numai bun pentru un ecran mare și un sunet surround. Tipesa e ultra kick ass, bad-ass, nice ass…etc

Mandria de a fi român

A explodat online-ul pe tema mândriei patriotice odată cu intrarea Simonei Halep în finala Roland Garros, profilându-se repede, cum de obicei se întâmplă la noi, două tabere diametral opuse.

Primii nu mai știau cum să bombardeze internetul cu mesaje trâmbițătoare, lacrimogene, uneori chiar siropoase despre cât de mândri sunt că-s români în momentul ăsta iar ceilalți grăbindu-se să le răspundă agresiv cât de stupid li se pare să te mândrești cu munca altcuiva, la care tu nu ai avut niciun aport și așa mai departe.

Ca de obicei când e o discuție de asta de care și să vrei nu poți să scapi, am stat să se liniștească apele și-am venit și eu c-o părere.

E normal să fii mândru de cineva care Continue reading

Catch and release a la Dani Corban

dani stiucaApele Deltei sunt multicolore. În funcţie de sol şi vegetaţie, îşi schimbă nuanţele mai ceva ca părul unei rebele adolescentine de vreo 40 de ani. Şi fiecare luciu, fiecare val, fiecare spectru de lumini reflectate şi refractate se transformă în liste de ingrediente pentru cunoscători. Este suficient să interpretezi corect irizarea apei şi vei cunoaşte conţinutul din adâncuri.

În apele tulburi şi pământii se ascunde crapul, în cele de capucino cu extra lapte am înţeles că aş avea ceva şanse la şalău. În cele cu nuanţe trandafirii de limpezime ştiuca îţi va ataca linguriţa. În cele albastru-marin mănâncă pelicanii. Iar în cele violacee fumează melcii trabucuri din piele de şarpe.

Cu lecţia cititului în valuri bine învăţată, şi după vreo trei ore de lansări ratate (la rândunicile din pomii de pe mal), am reuşit! Prima mea captură la linguriţă. Un exemplar rar de ştiucalete, cu solzi aurii, ochi de spahiu căpiat şi fălci de vrăjitoare octogenară. O superbă captură de vreo 200 de grame.
Continue reading

Coral Reef Aquarium

V-ati intrebat vreodata de ce un caine se linge pe p..a? Exact, pentru ca poate.
Fix din acelasi motiv am si eu un acvariu. Si nu unul oarecare. Acvariul meu este cilindric, are o capacitate de 3000 L, cu apa marina, corali vii si pesti exotici din Madagascar. Jaques Cousteau s-ar fi scufundat zilnic in acvariul meu, atat de frumos este…

Incercati sa nu va ganditi ca scriu acest articol ca sa ma laud. Ganditi-va ca pentru mine implinirea viselor este un act la fel de firesc si nevinovat ca si skill-ul cainelui mai sus amintit. Prin urmare va rog sa va abtineti cu felicitarile, invidiile sau alte reactii de gen, care nu fac decat sa strice momentul…    Continue reading

Copiloți de pus în ramă

Nu știu cum fac dar numa de ăștia am noroc. Ba dau peste unu care-mi sforăie în dreapta de-mi pică retrovizoarea, ba dau peste unu care-mi rupe mânerul de la ușă că i-e frică de luat curbele cu frâna de mână, ba peste unu care-mi zice s-o iau pe acolo că sigur e bine (și ajung aproape în altă țară sau, cu altă ocazie, la buza unei păduri fără urmă de drum) i tot așa…

De data asta l-am avut pe Dani. Plecasem pe la 10 seara și planul era să ajungem în Mahmudia pe la amiază, să prindem vamporul spre Deltă. Asta însemna condus toată noaptea, să fim siguri că ajungem cu timp de pierdut… Continue reading

Pelicani la masă

pelicanAm văzut pentru prima dată o colonie de pelicani, la masă. La masa lor, nu la a mea. Stăteau grupaţi ca o turmă de oi şi păşteau peştele de la suprafaţa apei. Am înţeles de la localnici că lucrează în echipă cu cormoranii şi se hrănesc împreună. Cormoranii pătrund în adâncime şi ridică peştele spre căpăţânile ciolănoase de pelican. Şi atunci începe măcelul.

Într-adevăr, i-am surprins în timpul festinului şi chiar lucrează împreună. Printre sutele de păsăroi albi şi greoi, cu ciocuri lungi şi ascuţite ca târnăcoapele, făceau planări dansante şi câteva siluete suple, negricioase.
Continue reading

Crampele unui writing dead

drac deltaNu am mai dormit de 36 de ore. Vă scriu dintr-o casă bătrânească din Sf. Gheorge, cel mai nou pământ românesc. Este, de fapt, o fâşie îngustă de pământ recent dezvelit de ape. Văd localitatea pentru a doua oară în viaţă şi o ating în premieră cu talpa. Prima dată am atins-o doar cu patina.

Sunt foarte multe de povestit, dar, momentan, mă simt, mă mişc şi gândesc ca un walking dead. Nu neapărat din cauza celor 36 de ore menţionate. Vinovaţii sunt domnii Snickers şi Pepsi, pe care i-am cunoscut noaptea trecută în apropiere de Drobeta Turnu-Severin. Mi-au intrat la inimă. Mă rog, la o palmă sub inimă;şi au început bairam, scandaluri, nebunii, bătăi în cuţite cum nu a mai trăit moş din moş din stomacul meu.

Îmi pare rău doar de drumul cu vaporul spre Sf Gheorghe, capătul de bebeluş din pământ al Deltei. Când te perpeleşti în năduşeala celor mai înţepătoare crampe simţite vreodată, îţi pierzi puţin îndeletnicirea de a transforma imagini brute în metafore.

Între timp,s-a lăsat noaptea. 9 iunie, ora 21:30, noaptea nu are încă negrul acela pur, de cap vârât pe fundul butoiului din beciul bunicilor. Nu e bezna fatalităţii, aia care-ţi pupă sufletul prin ochi, îi simte gustul scârbavnic şi ţi-l soarbe. E mai degrabă un crepuscul târziu, suficient luminat pentru a desena corect conturul lumii, cu netrebnicia ta cu tot.
Continue reading

Gura mică, sfinților!

Din când în când mai apare câte un clipuleț, un articol, un experiment care să ne arate nouă cât de superficiali suntem și, bineînțeles, se adună câte-o turmă de hipsterași, activiști, îngeri moralizatori să ne bată obrazul nouă, primitivilor, pe chestia asta.

Ba că a intrat ciobanul cu lâna pe el în bar și l-au scos afară dar când s-a întors la costum fițos nu mai știau cum să-l servească, ba că pe jos era unu îmbrăcat ca vai de el și treceau toți pe lângă, fără să-i acorde importanță dar când același căzut era la patru ace toată lumea se oprea și așa mai departe… Continue reading

Incredibilul Ștecher

Port cu mare dragoste în piept o răceală criminală ( de fapt e o pneumonie dar hai să nu folosim cuvinte grele) și după vreo două săptămâni de ignorat problema, ajungând într-un punct unde când tușeam eu picau comunicațiile în Dobrogea, am hotărât sa iau măsuri.

Am cerut sfaturi în dreapta și-n stânga, m-am uitat la televizor, pe internet, mi-am amintit de tratamentele de când eram mic și am purces la război. Am băut ceaiuri care de care mai scârboase, trăgând concluzia că ierbivorele, în special vacile au niște gusturi, să mă scuzați, de tot rahatul. Presupun că ceaiurile respective nu păstraseră chiar tot gustul de fan și tot oribile erau indiferent câtă miere băgam în ele.

Am halit ceapa cu kilogramul să pice răceală în fund de la iuțeală, am mâncat citrice mai ceva citrocopitec (animal mitologic african care se hrănește numa cu portocale și mandarine și doar foarte rar cu creier de nigerian), am băgat șodou, am băgat miere, am băgat tot ce se putea, în afara de untura de bursuc de care, slavă domnului, nu s-a găsit. Lapte de mărgăriță încă mai aștept.

Am stat cu mămăligă fierbinte pe piept, atât de Continue reading