Und-te-ai dus, copilărie?

Se-ntâmplă să trăiesc visând, alerg pierdut prin gânduri pline. Tot rătăcind, tot tremurând; trăiesc un vis mai vechi ca mine.

copil fericit

M-am trezit, din nou, acoperit de picuri săraţi şi reci. Pe salteaua de sub mine mi-am imortalizat amprenta corpului. Şi respiram adânc, allegro, de parcă în timpul somnului sufletul mi-a plecat haihui şi a intrat într-un cal de curse.

La starea respectivă probabil a contribuit şi un obicei pe care l-am căpătat în urmă cu trei ani. În fiecare vară, atunci când afară sunt 35 de grade şi la mine în apartament aproape 40, răcesc. Cu strănutat vijelios de saltă lustra şi palpită inimile vecinilor. Cu fluide vâscoase ce-mi inundă gâtul, nările şi ochii.

Şi mi-a revenit visul de care speram că am scăpat. Acţiunea nu este impresionantă, şi nici de fiecare dată aceeaşi. Importantă este însă senzaţia pe care mi-o imprimă până în cele mai protejate locaşuri ale minţii. Este gustul amar al timpului trecut, ars şi pulverizat în nefiinţă. Sunt palmele tremurânde care îmi cuprind inima şi mi-o zdruncină, aproape să o rupă din piept.
Continue reading

Adevărata Generaţie de Aur

Echipa naţională de handbal feminin sub 18 ani a câştigat Campionatul Mondial!

daniela corban

În finala competiţiei, România a învins Germania cu scorul de 32-21. Până la meciul din finală, handbalistele românce au învins echipele naţionale din Argentina, Uzbekistan, Macedonia, Germania (în grupe cu scorul de 27-25), Croaţia, Olanda şi Muntenegru. Singura partidă în care româncele nu au învins s-a disputat în faza grupelor: 30-30 cu Danemarca.

Dataliul care mă încântă în mod deosebit este legat de oraşul natal, Rm. Vâlcea. Majoritatea junioarelor vin de la Centrul Naţional de Excelenţă din Rm. Vâlcea. Nu îmi place să folosesc limba de lemn emailată kitschos, dar sunt momente când vorbele goale capătă sens.
Continue reading

Balivernele lui Florin Nicolae Jianu, ministru de Ponta

V-am povestit acum ceva vreme despre groapa de gunoi plasata în munte chiar pe europeana ce străbate Bucovina și o unește de Ardeal, adică exact pe drumul pe care circulă turiștii.

Nu exagerez – groapa de gunoi este exact în europeană și-o poți admira când te duci la Vatra Dornei dinspre Câmpulung Moldovenesc. Mai jos ministrul delegat Florin Nicolae Jianu (printre altele și pe turism) e întrebat ce părere are dumnealui despre plasarea unei imense gropi de gunoi chiar în inima turismului din nordul țării. Continue reading

Pierre în Moldova

Cum se fac poalele-n brâu

Se fură câţiva snopi de grâu de la vecini. Din ce am înţeles, moldovenii sunt oameni rezonabili, nu sar cu parul la atac. În cel mai rău caz te vor întreba “Ueeei, şe faş uei la mini-n grâu?” Eu am fost la seceriş la răsărit, pe la un 6 dimineaţa, deci am evitat întrebările.

IMG_9864

Nu am găsit chiar holda aurie pe care o visam, în zona respectivă toată lumea planta porumb. Mămăligă să fie, restul vedem la urmă. Ne-am mulţumit cu un petic de pământ mai buruienos şi câteva fire de grâu rătăcite prin pălămidă. Arată mai realist aşa, oricum.

IMG_9790
Continue reading

Români admiraţi de jurnaliştii străini

Costica Acsinte ArchivNu doar jurnaliştii de la Daily Mail alocă spaţii impresionante românilor. Există şi alte publicaţii mari din Europa care scriu despre români. Şi o fac laudativ! Vă prezint povestea lui Costică Acsinte, pilot militar şi fotograf de război. Despre el şi despre activitatea lui au scris jurnaliştii germani de la Spiegel.

Costică Acsinte s-a născut în anul 1897, în satul Perieţi din judeţul Ialomiţa. Pilot de profesie, s-a oferit voluntar pentru serviciul militar în timpul Primului Război Mondial. S-a reprofilat ca fotograf de război pentru armata română, fotografia fiind pasiunea care l-a însufleţit încă din perioada copilăriei. A lăsat în urmă un album alcătuit din 327 de fotografii de război.
Continue reading

De ce îl iubim pe Ponta

ponta supremMărturii de la Consiliul Naţional PSD. Organizat la fraţii mei olteni din Craiova:

“Domnul Ponta e un om bun, serios. E un viitor foarte bun, face locuri de muncă, foarte bun.”

“Pentru domnul Ponta am un cult al personalităţii. Deci cuprinde totul: este educat, este cultivat şi pune pe primul plan interesul pentru om, nu personal. Nu are nevoie de nimic, decât va sluji în slujba cetăţenilor.”

“Este un om foarte deştept şi foarte capabil.”

“Întotdeauna când a venit la Craiova şi în Dolj a fost primit aşa cum a meritat.
Este omul care a făcut pentru oameni, nu numai a promis, a fost alături de oameni, în rândurile oamenilor, şi niciodată nu i-a trădat.”
Continue reading

Hai să ne bucurăm de răul altuia

halep 2Aşa arată ştirea de primă pagină pe gsp.ro. Singurul ziar de sport din România, înfiinţat în 1924. “Pentru că nouă ne pasă de sport. Poate prea mult” Da, ei sunt.

Văd titlul, văd poza şi mă bucur, ca tot românu’. În acelaşi timp, simt şi o mică frustrare. Mă gândesc ce turneu de tenis a fost acum, l-a câştigat Simona şi eu m-am uitat la fotbal, ca ţărănetele. Am ratat-o.
Îmi puric amintirile, îmi iau memoria de ficus ofilit la frecuş, dar nimic. Într-un final, mă pune Necuratul să citesc articolul. Nu de alta, dar eram foarte curios să văd unde a câştigat Halep. Şi citesc asta:
Continue reading

Să râdem cu fraţii mei olteni

oltean1
oltean4
oltean2
oltean3

Amza Pellea a fost ultimul oltean cu simţul umorului? Serios acum. M-aş fi aşteptat ca din totalul comentariilor de pe site şi facebook (aprox. o sută) măcar unul să fie în spiritul glumei. Un singur oltean de-ai mei care să citească articolul aşa cum a fost scris: cu zâmbetul pe buze. Nu frustrat, nu tremurând de furie, nici fiert de invidii, ambiţii prosteşti şi „patriotism” local ieftin.

Nu am vrut să păcălesc pe cineva când am scris textul de ieri. Când citeşti un paragraf despre „alura moştenită de la strămoşii care alergau cu lubeniţa vecinului în braţe”, despre „strămoşii care cărau brazi şi stejari pe umeri” sau „Vocabularul este vast şi utilizat elegant în timp ce mestecă în cafea, trage un fum sau cumpără haine din mall” la ce te gândeşti?!

Te gândeşti că articolul a fost scris de un nenorocit care vrea să modifice istoria. De un ungur care vrea să smulgă Vâlcea din Oltenia şi să fugă cu ea peste graniţă.
Continue reading

Gândul nu este un site “băsist”

gandulDeloc. Doar este frecventat, în mare parte, de persoane care l-ar vota pe Băsescu preşedinte. Pentru a TREIA OARĂ! Peste 70% au votat DA la sondajul organizat de gândul.info. Ciudat totuşi că realitatea din ţară este olecuţă diferită. PMP-ul preşedintelui a strâns vreo 6 procente.

Mulţi mi-ar răspunde indignaţi “Da’ pe cine să votăm, bă? Plagiatorul Ponta? Iohannis şase case?” Adevărat. Atunci când electoratul se duce la tarabă cu ştampila umezită şi tremurândă, vede expuse numai mere găunoase. Unele chiar împuţite şi roase de viermi. Şi ce să facă? Doar nu se întoarce cu traista goală acasă.

Eu m-am săturat să găsesc de fiecare dată taraba plină cu fructe parcă înghiţite şi băligate de porci. Da, mă întorc cu plasa goală acasă. O să schimb ceva? Nu, bineînţeles. Voi avea masa la fel de goală ca atunci când am plecat spre tarabă. Dar voi avea demnitatea intactă, ştiind că nu m-a tras DIN NOU în piept precupeaţa.

Vâlcea nu e Oltenia

Parc_Zavoi_RmValceaAstăzi vreau să repar o greşeală transmisă timp de mai multe generaţii prin intermediul manualelor de geografie. Peste tot, Oltenia este alcătuită din judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea şi Teleorman. Nimic mai fals! Vâlcea nu este parte din Oltenia. Nu există asemănări între vâlceanul mândru, înalt şi viguros de la munte şi olteanul pipernicit, gârbovit şi umil din sud, de la şes. Din Craiova, de exemplu.

Există deosebiri edificatoare la principalele capitole:

Deosebiri fizice

Vâlceanul este înalt, solid, cu umerii laţi, şi are un mers nobil, cu privirea înainte şi pieptul flexat. Alura este moştenită de la strămoşii care au domnit peste munţii din nordul judeţului şi au cărat brazi şi stejari pe umeri.

Olteanul de la sud (din Craiova, de exemplu) are umerii mici, burtă, capul aplecat în faţă şi ceafa arsă de soare. Mersul este şovăielnic, privirea veşnic suspicioasă pe sub sprâncene şi corpul cocârjat. Ca şi cum ar strânge tot timpul ceva la piept. Alura este moştenită de la strămoşii care au alergat toată viaţa cu lubeniţa vecinului în braţe.
Continue reading