Noaptea trecută am avut un vis intens. Cel mai intens pe care mi-l amintesc. Toate detaliile erau bine conturate, părea real; amănunte observate şi simţite la fel de conştient ca atunci când sunt treaz.

Eram în excursie pe Lună, însoţit de trei femei, apropiate şi foarte apropiate, care există şi în viaţa reală. Nu are rost să le dau numele. Excursia era foarte bine organizată, în vehiculul care ne transporta la suprafaţa Lunii a existat şi a patra femeie, pe post de ghid. Dar fiind o prezenţă de câteva secunde, nu am socotit-o în titlul articolului.

Vehiculul se mişca la fel ca un elicopter (sau o libelulă, depinde cu ce sunteţi mai familiarizaţi), dar era foarte silenţios. Nu îmi amintesc să-i fi auzit motorul în timpul călătoriei. Cel mai probabil era un vehicul asemenea celor din Familia Jetson, deşi nu am reuşit să îl văd din exterior. Priveam pe geam, în timp ce ghidul ne explica scrupulos obiectivele turistice.

Îmi amintesc o alee asfaltată, cu stâlpi de iluminare pe margini. Stâlpi normali, cum avem şi pe Pământ, doar că păreau vechi şi prăfuiţi. Am traversat perpendicular aleea, am trecut peste câteva statuete kitschoase, până am ajuns deasupra unui cerb. Era viu, din carne şi oase, înconjurat de iarbă verde, proaspătă. Ghidul ne-a explicat că suntem într-o bulă imensă aprovizionată cu amestecul de aer optim vieţii.
Continue reading