Grădi

Tocmai am dus-o pe Ioana la grădiniță. Am lăsat-o acolo, într-o sală plină de copii mici cu ochii mari, uitându-mă la ea dintre rândurile de părinți cu mâinile tremurate și privirea umedă. Ziceai că ne ducem plozii la război…

”Nici nu știu unde s-a dus timpul” ”Nici nu știu când a trecut” ”Parcă ieri era atâtica”

Dintotdeauna mi s-au părut forțate expresiile astea, poate pentru că de când mă știu am putut să-mi amintesc ultimii ani în detaliu și cam toate scenele care au însemnat ceva pentru mine până la secundă. De asta pentru mine timpul nu simțea niciodată fără să-l simt, fără să-și lase urmele curgerii în mine.

Ei, de când a venit Ioana, pot să zic și eu că parcă ieri o țineam prima dată în brațe. Efortul susținut al ultimilor ani, grija pentru cea mică să fie de vină pentru comprimarea asta a timpului sau pur și simplu să vezi viața crescându-ți în fața ochilor e un lucru atât de miraculos că mintea nu-l poate cuprinde ca pe restul?

Nu îmi plac glumele bune

Mai periculoasă decât o glumă proastă mi se pare o glumă de succes. Iar succesul se măsoară mai nou în aproape 7 milioane de vizualizări pe săptămână.

Nu ştiu dacă şi asta a fost regizată, la fel cum sunt 99,(9)% din farsele de succes încărcate pe youtube. Pentru calitate ai nevoie de regie, actori anonimi şi siguranţă. Nu vrei surprize, atacuri de panică sau accidentări.

Nu pentru că ai da doi bani pe cei accidentaţi, dar poţi da foarte mulţi bani silit de lege. Dar, repet, farsa de mai sus are ceva indicii de veridicitate. Unul dintre ele este alegerea atenta a victimei: Musai să fie copil, nu care cumva să poată reacţiona violent împotriva clovnului amuzant şi curajos.

De ce mi se par periculoase glumele de succes? Pentru impactul pe care îl au asupra spectatorului pueril. Cel care râde până se scapă pe el atunci când vede un glumeţ sărind din boschete şi ţipând la bătrâni. Când vede un clovn alergând cu drujba prin parc sau orice altă farsă cretină, care executată fără regie s-ar termina tragic.
Continue reading

La mare în septembrie cu copilul, stațiunea Jupiter

Pentru mine mersul la mare în septembrie nu a fost dictat de faptul că vara mi-a fost extrem de ocupată (și așa am plecat înainte de a termina cu DK-ul) ci e o preferință mai veche, legată de lipsa viermuielii cocălărești de pe plajă. Ne place, nu ne place să recunoaștem acolo unde se adună mulți români nu e un spectacol deosebit de elegant…

Cu atât mai mult prefer o plajă liniștită și mai liberă când merg cu un copil micuț. Pe scurt părțile bune și rele ale vacanței la mare, în prima jumătate a lui septembrie:

Vremea. Dacă ai trăit pe lună în ultimii 20 de ani, o să-mi vii cu text de gen – vai ce frig trebuie să fie în septembrie la mare… de fapt prefer oricând o zi frumoasă de septembrie la mare uneia din iulie-august, când îți bubuie capul de cald. Pentru mine e mult mai plăcut să fac plajă la 24-27 de grade decât la 35.  Continue reading

Crezul maghiarilor transilvăneni

tinutul_secuiescChemat la inaugurarea drumului judeţean 174A Vatra Dornei – Borsec, Liviu Dragnea a refuzat să taie panglica de culoare alb-verde. Mi se pare un gest normal. Drumul respeciv a fost construit din banii bugetului de stat. Statul român, nu maghiar. Nu este o ţiţeică ridicată din cheta secuilor, pentru a fi ulterior împodobită cu beteala Ţinutului Secuiesc.

De fiecare dată când văd câte o năzbâtie separatistă scornită de maghiarii transilvăneni, mă întreb: Ce vreţi voi, de fapt?
Continue reading

Specialiştii: Problema din Ucraina

papagal bunNeagu Djuvara, 98 de ani: “Un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană atât de colosală. Gândiţi-vă că din punct de vedere al aviaţiei, al portavionelor, americanii singuri sunt mai puternici decât toţi ceilalţi la un loc. Nu mai poate avea loc un al treilea război mondial, atâta timp cât avem o singură putere.
În momentul de faţă nu putem avea alt război din cauză că există această dominaţie incomparabilă a SUA faţă de toate celelalte state din lume, şi din punct de vedere militar şi politic.
Sunt instalate baze americane în România, sunt instalate la graniţa dintre Polonia şi Rusia, în ţările baltice. Dată fiind puterea americană generală nu ne mai putem teme de absolut nimic.”
Continue reading

Nesimţire piţurciană

piturca porcAdemenit de milioanele arabior, selecţionerul a dat-o-n piţisme. Vrea să fie “eliberat” de sub jugul naţionalei, fără să plătească pentru contractul reziliat. Dacă se poate. Dacă nu, ne mai ţigănim puţin şi vedem ce iese.
Aşa arată contractul dintre Piţurcă şi FRF:

– Durata contractului 29 iunie 2011 – 30 noiembrie 2016
– Obiectiv: calificarea echipei naţionale la CE 2016
– Salariu de bază brut lunar 10.000 de lei plus indemnizaţie anuală de 400.000 de euro
– Primă sportivă netă 300 de euro pe zi la convocările pentru meciurile disputate în ţară şi 500 de euro pe zi la convocările din deplasare
– Diurnă: 500 de euro
– Rezultate pozitive în amicale: 2.000 de euro (meciuri împotriva locurilor 1-10) şi 1.000 de euro (meciuri cu echipele de sub locul 10)
– Prime de calificare
Continue reading

La delfini – jurnal de vacanță pe litoralul românesc

Azi mi-am dus fetele la delfinariu. Fiică-mea nu prea știa ea cu ce se mănâncă așa că nu ar fi ținut neapărat dar mă-sa mă bârâia la cap din secunda în care am ajuns să mergem, să mergem, să mergem, să ne stropească delfinii.

După GPS-ul meu magic și-a făcut iar numărul, ducându-mă pe un bulevard care avea tot atâta legătură cu delfinariu ca borcanul cu murături al bunicii și a trebuit să folosim metodele tradiționale (oprit – întrebat – oprit – întrebat – ajuns), am aterizat unde trebuia cu fix 5 minute după începerea spectacolului. Cât mai era până la următoarea reprezentație? Ei… fix 3 ore.

Am mers pe la mini-zoo-ul din complex, a vorbit Ioana cu papagalii, a văzut zebre, iepuroi, veve, vaci, struti și alte câteva pocitănii fără importanță, a luat la rând absolut toate locurile de joacă până acolo și tot mai aveam vreo oră de omorât. Continue reading

Am ajuns pe bordura politicii

basescu pe borduraNeagu Djuvara, 98 de ani: “Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. Este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”

Mă duc să votez. Ajung la secţie, mă caută duduile pe listă, nu mă găsesc, mă iscălesc pe una specială. Într-un final, primesc ştampilă, intru în cabină, deschid buletinul de vot. Buuun, şi acu-i acu:

Victor Ponta. Să-l aleg pe-ăsta? Hai să facem mental un mic bilanţ calităţi/defecte. Este calm, ambiţios şi oportunist; calităţi necesare pentru un politician de top. Sunt însă şi suficiente?
Să vedem şi lista defectelor. Este excesiv de populist, principala sa preocupare ca prim-mnistru a fost satisfacerea dorințelor poporului, în detrimentul intereselor reale ale acestuia. Este cinic şi neruşinat. Prin comportament şi discurs, ignoră cu bună ştiinţă electoratul “pretenţios”. Campania sa vizează exclusiv votantul simplist şi docil.
Continue reading

Homosexualitatea este un curcubeu II

Am comentat în urmă cu trei zile campania împotriva homofobiei #RAINBOWLACES. Mai exact, un clip de 30 de secunde în care apar câţiva fotbalişti de la Arsenal.
Personal nu am crezut prea mult în eficienţa demersului:
“Cei care înţeleg şi acceptă homosexualitatea vor schiţa un zâmbet şi vor privi totul ca pe o glumiţă subţirică. Iar suferinzii de homofobie vor strâmba din nas, dezgustaţi de ideea unor fotbalişti care-şi admiră în vestiar trupurile goale”

Să vedem şi reacţia venită din partea cititorilor de pe facebook. Cititorii nu sunt neapărat fani reactii.ro. Au venit aleatoriu de pe facebook, interesaţi de homosexualitatea din titlu.

homo1
Continue reading