Unelte

Uneltele nu fac cât costă ci fac cât produc, de asta mie mi-e mult mai ușor să dau bani pe ceva cu care lucrez decât pe ceva ce mă ajută doar tangențial la muncă sau deloc.

Cu toate astea când vine vorba de scris, ceea ce aș putea face și cu un pix și-o hârtie, nu prea ma împinge sufletul la cheltuială. Laptopul pe care am scris 3 cărți și care mi-a servit drept principală sursă de câștig în ultimul an jumătate e o panaramă low-end de la Lenovo.

Cât mai mic și cât mai ușor, dar nu ultrabook că alea, comode și mai mare dragul să lucrezi pe ele, sunt scumpe rău. Cât mai fără figuri și fără performanțe ca să nu-i scadă bateria repede (cu cât rezistă mai mult fără priză cu atât pot să scriu și eu mai liber). Așa au sunat criteriile de achiziționare.

M-am pricopsit un s205 pentru care era prea mult să ruleze un youtube în 720 că-i murea procesorul, dacă deschideam prea multe ferestre în broser făcea pe rănitul și așa mai departe. Stătea peste 4 ore fără baterie și rula word-ul fără probleme, ideal ce mai.

Și uite așa am dus-o fericiți împreună un pic peste 2 ani. În timpul ăsta, forjat în focurile creației, chinuit de inspirația mea titanică, lenovuțul a început să se încălzească din ce în ce mai tare (ce-i drept nici nu l-am deschis vreodată să-l curăț), a crăpat la toate balamalele, ba chiar a început să joace imaginile pe ecran ca-n matrix, cu joc lateral și pâlpâituri multiple.

– Cum adică? Pe ăsta ții tu cartea și imaginile??? Continue reading

Sunt un munte de politeţe

politete– Dani, organizez un eveniment în seara asta, în sala de consiliu…O gustare ceva, mai vorbim, mai o cafea. Mi-ar plăcea să vii şi tu.
– Sigur. O să fiu acolo!

Cum aş fi putut să îl refuz pe noul meu prieten din Vatra Dornei? Nu mi-a dat prea multe detalii despre eveniment. Dar oricum eram curios să aflu mai mult despre activităţile tineretului de munte. Tinerii ăia conservaţi în creierii piscurilor neprihănite, departe de tumultul şi decadenţa spirituală a marilor oraşe.

Aşa că m-am dus, cu ochii mari şi inima deschisă. Aşteptam cu zâmbetul pe buze să descopăr orice în spatele uşii; de la un campionat local de şah până la o degustare de brânzeturi. Apăs clanţa, intru în sală şi văd tineretul bucovinean adunat la eveniment.
Continue reading

Gotham, Scorpion – seriale noi toamnă 2014

Știți cum seria Batman tot are flashuri cu momentul în care părinții lui Bruce sunt uciși în fața lui și apoi sare înainte până la bărbatul Wayne care rupe și bate? Ei, serialul Gotham începe în același moment dar nu mai sare nicăieri ci o ia încetișor de acolo…

Pinguinul, Cat-woman, Jeff Gordon, toți sunt tinerei și departe încă de personajele pe care le știm cu toți. O idee interesantă și un prim episod bine realizat, regie și joc solid, atmosferă nu atât de Continue reading

Ce-am invatat la facultate I

Că oamenii sunt oameni indiferent de profesie/funcție. Știu că pare de o naivitate vecină cu prostia dar pentru mine, puști abia plecat la facultate, era normal ca profesorii universitari sa fie toți, până la ultimul, niște rezervoare de principii, cultură, clasă, rafinament și dorința de a te face pe tine, învățăcelul, mai bun.

Am dat peste exact același stil ca în liceu. Subiectivism, bârfe, simpatii, predat cuvânt cu cuvânt din manual de parcă noi n-am fi fost în stare să citim, note aruncate din burtă, orgolii umflate și așa mai departe. Ce-i drept ăsta era tonusul general dar parcă excepțiile erau mai multe – profesori, poate nu plutind pe nori luminoși, dar interesați să te învețe.

Că în memoria oamenilor cu care studiezi/lucrezi ajungi în două feluri. Ori ești tot timpul acolo, zi de zi, prezent la tot ce trebuie ori te faci remarcat.

Trei absențe atât aveai voie la procedură penală, la a patra deja nu mai intrai în examen. În timp ce cei care ciupiseră a patra absență se tânguiau fără succes pe la ușă să fie primiți la testare, eu îmi vedeam liniștit de treabă deși fusesem la un singur seminar, unul singur și niciodată la cursuri. Însă când fusesem, discutasem jumătate din oră cu profesor despre ce zicea el acolo.

Să știu asta m-a Continue reading

Turcescu, ritual păgân

turcescuNu am văzut la televizor în ultimii ani ceva mai ciudat decât spovedania lui Turcescu. Dar a fost o spovedanie atipică, făcută în public, nu intim. Şi parcă mai aproape de scenă decât de confesional.
Mai degrabă un delir păgân, în care dumnezeul lui Turcescu a devenit o sperietoare de ciori fluturată pe deasupa capului, pentru a împrăştia norul de vină.

Nu i-a reuşit. Colegii lui, în frunte cu întrebătoarea de serviciu Sorina, îl priveau ca pe un trădător muribund, în ultimele minute de viaţă. “Numai Dumnezeu ştie cine este Robert Turcescu” a spus sub ochii bulbucaţi, adunaţi la masa rotundă şi lunecoasă. Mă, aici aş putea să te contrazic, chiar dacă nu e în legea firii. Nu e cel mai bun moment să dăm în “cei deja căzuţi”, pentru că “despre morţi numai de bine”.

Dar totuşi, nu ai dreptate. Cum adică numai Dumnezeu ştie cine eşti? Ne-am făcut şi noi o idee. Nu cred că mai pune cineva la îndoială faptul că eşti un mincinos şi un impostor. Să lucrezi în presă timp de un deceniu, cărând pe umeri stindardul deontologiei închipuite, fără pic de ruşine, este o performanţă. De care acum te lepezi ca de satană în faţa dumnezeului tău, tot închipuit.
Continue reading

Viața grea de artist

Cine își închipuie că Dani a avut viața ușoară în timpul ședințelor pentru Dracula’s Kitchen, se înșeală amarnic. Asta însă i-a pus capac până și celui gata să se sacrifice oricând de amorul artei.

Nu l-am văzut atât de lipsit de dorință ba chiar aș putea spune gata s-o ia la fugă în cele câteva luni de lucru, nu neapărat din cauza a ce trebuia să țină în mâini ci mai mult din pricina apei în care trebuia să intre – un lac, încărcat de legende în care se spune că dacă intri nu durează mult până să devii un mutant radioactiv cu puteri supraomenești, brațe de caracatiță, ochi de melc și dorsale de rechin.

Până la urmă însă arta a învins.

PS. Niciun animal păros nu a fost rănit în timpul filmărilor, conținutul blănii de oaie era de mult inclus în procesul de fabricație al unei pastrame iar Dani mai trăiește încă și azi, nu știu exact în ce formă dar la telefon sună aproape uman.

 

Un antrenor spectaculos

louis-van-gaal-of-holland-1405066256Acum ceva timp am postat ACEST articol, lansându-mă într-o critică belicoasă şi absolut gratuită la adresa antrenorului Louis van Gaal. Unii m-aţi tras de urechi, şi pe bună dreptate. Am vorbit la acea vreme în necunoştinţă de cauză despre parcursul fabulos al unui legendar club ce a investit aproximativ 150 mil. de euro în transferuri. Doar în anul 2014!

Printre multe alte neadevăruri, am scris atunci despre van Gaal că ar fi un antrenor prea defensiv. Daţi-mi voie să îmi retrag cuvintele. În urmă cu câteva minute Man United a fost zdrobită de titanii de la Leicester cu scorul de 5 la 3. Asta după ce United a condus cu 2-0 şi 3-1. Louis van Gaal este într-adevăr un antrenor spectaculos.
Continue reading

Mao Ponta cu topping de brânză

ponta andronescuŞi-a lansat oficial candidatura domnul VV Ponta. A fost şi ziua dânsului din ce am înţeles. Motive suficiente pentru a închiria Arena Naţională. Spectacolul oferit de viitorul preşedinte al românilor a fost de un grotesc ce ar face până şi puţa de necrofil să leşine. Nu am fost în stare să privesc tot sacrilegiul speciei umane. Mi-au fost suficiente câteva secvenţe pentru a îmi umple venele de furie purulentă.

Scârboşenia a fost atât de evidentă încât în seara asta s-au scandalizat chiar şi marionetele anteniste, cu foca Sorin Roşca Stănescu în frunte. Doamna focă Stănescu l-a comparat pe VV Pota cu Mao Zedong şi a recunoscut pâinea şi circul oferite “poporului pesedist”.

Singurul vertebrat cu măduva veşnic hâdă prezent în studioul antenist a fost Ecaterina Andronescu. Din păcate, o cunosc pe d-na Andronescu de vreo 8 ani. Au fost perioade în care am cunoscut-o mai mult decât mi-aş fi dorit. Posibil să devin subiectiv în cazul dânsei, din cauza experienţelor. Motiv pentru care îmi cer scuze cititorilor, limbajul folosit în articolul de faţă este mârlănesc.
Continue reading

Dilema Bonei

Să spunem că ești o bonă trecută de 60 de ani, extrem de bisericoasă și foarte atentă la ”vai dar ce-o să spună lumea”, puternic ancorată deci în tradițiile creștine și intr-un mod de viață cumpătat și cu frică atât de Dumnezeu cât și de gura lumii.

Dacă tu când aduci copilul din parc îl găsești pe stăpânul casei făcând poze unui bărbat despuiat aproape de tot în baie, ba îl mai și auzi dându-i indicații despre cum trebuie să se bage mai adânc și să dea mai repede din cap, oare ce-ți trece prin minte?

*

Și-acum revenim la mine, oare mai am bonă și mâine?