Interstellar, un film atipic

interstelarAm văzut Interstellar în urmă cu două săptămâni, însă nu am reuşit să găsesc cuvinte potrivite unei descrieri. Nici acum nu sunt în posesia lor, dar am renunţat să le mai caut. Pentru mine, filmul respectiv reprezintă o anomalie cinematografică. Este genul peliculei reuşite, pe care o apreciezi cu lacrimi, dar la care nu ai vrea să te mai uiţi vreodată.

Interstellar nu impresionează prin efecte vizuale. Scenele SF par realizate cu tehnologia anilor ’60 – epoca Star Trek. Nu are un joc actoricesc remarcabil, şi nu pot spune că am depistat scene memorabile. Scene pe care ai vrea să le revezi pentru spectaculozitate şi emoţie (din categoria Gladiator, să zicem).

Ba din contră. Luate separat, scenele sunt anoste. Dar puse împreună, alcătuiesc un maraton al suspansului şi al dramei. Maraton de aproape trei ore, la finalul căruia te recunoşti epuizat psihic şi emoţional.
Continue reading

Ciuma roşie cu barbă

mos craciunSe apropie, îi simt vibraţia în vântul tot mai rece, mai iernatic. Cele două vineri negre, prima românească şi a doua importată, sunt doar antrenamente uşoare. Jocuri de gleznă, regulări de suflu pentru cotropirea ce va să vină.

A început în urmă cu o săptămână, când am văzut primele reclame la ceva cioburi colorate “de sezon”. Iar în seara asta a devenit oficial. Peste strada mea, în jurul grădiniţei, s-a aprins instalaţia de iarnă! Luminile, culorile, multitudinea, oroarea!

Winter is coming! Probabil din sărbătorile şi serbările iernii şi-a tras R. R. Martin seva inspiraţiei. Nu văd mare diferenţă între un dragon atroce, turbat, şi un burtos cu barbă, zburând într-o sanie trasă de reni. Care reni au becuri mari şi roşii în loc de nas. La capitolul scene horror, stăpânul hou-hou-hou al renilor mutilaţi bate lejer orice dragon.
Continue reading

Mi-a ieșit bucătăria pe nas

Găteam o dată la una-două luni, numai și numai mâncăruri de rafinament și dezmăț culinar extraordinar, la care trebuia să petrec toată ziua în bucătărie, să le mângâi, să le dezmierd, să le potrivesc și doar pe seară, când se adunau de prin lumea largă oaspeții, să le culc în blide.

Apoi, după ce s-a născut Ioana, am început să gătesc și chestii mai lumești, o dată de două ori pe săptămână ba un cartof țărănesc, ba un mușchiuleț fript, ba ceva lăsat să toarcă juma de zi în cuptor, ca să-i mai iau din povară nevestei. Niciodată fără să am chef, niciodată la vreun program, totdeauna cu plăcere și răbdare, ba chiar o luam ca un prilej de relaxare. Continue reading

Femeie la volan

femeie volanAţi avut vreodată norocul să vă urcaţi într-un taxi condus de o femeie? Ieri mi s-a întâmplat pentru a doua oară, în cei 8 ani lungi şi lălâi de aventură dâmboviţeană. Doar de două ori în 8 ani mi se pare revoltător de puţin, într-o capitală emancipată ca a noastră, în care nu există “treabă de bărbaţi”.

A fost cu totul altceva. Oricum, taximetria bucureştenă vine după o lungă perioadă de spălat şi pieptănat. O tranziţie, în mare parte reuşită, de la taximetristul ciorditor, aprig mânuitor de bardă şi bâtă de baseball, la cel care salută şi foloseşte GPS-ul.

Dar cu tanti asta la volan a fost totuşi prea mult. Cum să nu simţi tu măcar un iz de transpiraţie ori de shaorma în taxi? Ete că nu; levănţică şi atât. Cum să nu se bage taximetristul în discuţia ta privată ca tăunele în sfincter? Cum să nu încerce domnul îmblânzitor de covrig să întreţină atmosfera cu nişte bancuri porcotoase? Cum să nu câştigi 10 secunde, făcând acrobaţie printre tramvai şi botul betonierei de pe sens invers? Cum să laşi pietonii să traverseze pe la zebră? Cum?
Continue reading

Melteanul are memorie scurtă

ioan_niculae_astra_interagro_Ce face melteanul de România după ce dă nişte ţepe statului? Se transformă din bostan în caleaşcă aurită. Aş fi spus din broscan în prinţ, dar nu vreau să încep articolul cu o minciună grosolană.

Automat devine mai arogant, mai încăpător, mai avid în apucături de feudal. Iar din aroganţa-i neţărmuită apar şi clasicele efecte: inteligenţa închipuită, rafinamentul de brânzar scăldat în Hugo Boss, exprimare pretenţioasă, talent oratoric (deşi folosim un lexic sub 500 de cuvinte şi avem nevoie de subtitrare atunci când vorbim).

Despre închipuitul Ioan Gură de Haur, Lord of Zimnicea, am mai povestit AICI. În acel articol m-am referit la gazele naturale achiziţionate de Ioan la preţ suspect de mic (de la statul român, evident) şi la apucăturile de neam prost chiabur demonstrate la comanda clubului de fotbal Astra Giurgiu.
Continue reading

Mihai Gâdea câştigă Fasolea de aur, devansându-l pe Mircea Badea cu peste 1300 de voturi

Mihai Gâdea a câştigat cea de-a doua ediţie a concursului Fasolea de aur. Nemărginitul jurnalist a obţinut 4383 de voturi din totalul celor 15031.

fasolea de aur

Primul câştigător a fost colegul său de trust, Mircea Badea. Deşi nu a reuşit să îşi păstreze Fasolea de aur, Mircea Badea s-a descurcat onorabil, terminând pe locul secund cu 3014 voturi.
Continue reading

Băsescu a ţinut cu Ponta!

basescu2De câteva zile privesc uluit diverse guri de presă propagând ideea conform căreia Iohannis e “omul lui Băsescu”. De fapt alegerile astea nu au fost câştigate de Iohannis, ci de El Emperador, El Băsinho.

Nu aş fi luat în seamă propaganda, dar văd că a început să prindă. Nu doar la adulatorii ciosvârtei de ţuică. Sunt oameni în toată firea, inteligenţi, intelectuali şi toate cele care achiesează la aşa ceva.

Prin intermediul acestui site, doresc să le transmit şi părerea mea.

La alegerile de duminica trecută, Băsescu a ţinut cu Ponta!

Care a fost scopul discursului ţinut de Traian Băsescu vineri, înainte de alegeri? Acel discurs prin care l-a susţinut vădit pe Iohannis. El Băsinho are foarte multe defecte, e în multe feluri matroana, dar proastă, sigur nu.
Continue reading

Votează cel mai bun om de televiziune

jurnalisti buni„Bunătatea” din titlu nu se referă la eficienţă, nu se traduce în puncte de audienţă. Pentru aşa ceva ar fi absurd să votăm, audienţele sunt clare, realităţi matematice, nu gusturi subiective exprimate printr-un vot online.

„Bunătatea” pe care o propunem este un sinonim al credibilităţii. Care sunt, după părerea voastră, jurnaliştii tv onorabili, profesionişti şi destoinici? Cei care îşi respectă în primul rând meseria, nu interesele obscure ale trustului din care fac parte.

Pentru însănătoşirea audiovizualului nu este suficient să votăm doar “Cel mai mizerabil om de televiziune”. Avem nevoie de exemple pozitive, repere, o temelie de încredere pe care să construim o nouă presă. Una comestibilă, pe care să o consumăm fără teama otrăvirii.
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati:

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.