Lipsa de viziune in Bucovina

In Bucovina munca e ieftină, se intră cu salarii minime și de crescut cresc cum merge melcu la plimbare. Cumva, cu extrem de puține excepții, s-a făcut o legătură în mintea antreprenorilor de acolo, că dacă munca e ieftină și produsul trebuie să fie tot pe nișa de preț normală zonei.

De asta când nu e vorba de produse tradiționale care nu au cum sa nu fie scumpe (raportate la salamul Victoria ca raportate la calitate sunt mult peste produse din alte zone la același preț), afacerile concurează pe modelul ieftin și bun. Și uite că nu prea merge, că tot timpul e ceva mai ieftin pe piața națională, nici pe departe la fel de bun ci doar mai ieftin.

De ani de zile văd cum afaceri cu potențial imens se târăsc sau se îngroapă. La Dorna era una dintre cele mai bune, dacă nu cea mai bună gamă de lactate/brânzeturi din țară. Și când zic bun, nu mă refer la gust, că asta e subiectiv ci la faptul că în produsele alea intra lapte, lapte și lapte. Cât s-a mers pe ideea asta lucrurile au mers cât de cât chiar și cu o distribuție care scârțâia incredibil de tare, aproape până la nivel de bătaie de joc. Continue reading

Miroase a revolutie in Timisoara

Marti, in 16 decembrie 2014, au loc alegerile pentru Mitropolia Banatului. Sfantul Sinod se intruneste pentru a alege noul mitropolit al Banatului. Fix in ziua in care Timisoara sarbatoreste 25 de ani de la revolutie. Exact in ziua in care se pregatesc in oras festivitati  de amploare, la care participa presedintele Iohannis si mai toata mass media din tara, dar si presa occidentala.

Toata atentia publica este orientata catre manifestatiile memoriale si in acelasi timp se desfasoara la Bucuresti, alegerile pentru noul mitropolit al Banatului.

Sa fie aceasta o diversiune? Continue reading

Veşti bune şi foarte bune

piturcaMai ţineţi minte telenovela piţurciană din urmă cu vreo două luni? Atunci când al nostru unic conducător, Piţurcă Victor, a făcut tot posibilul să NU îşi respecte contractul semnat cu Federaţia Română de Fotbal. Asta după ce tot el, în urmă cu doi ani, se agăţa cu dinţii şi ghearele de scaunul selecţionerului şi de contract. “Staţi aşa, cum să plec?! Avem un contract semnat, nu se poate!”

Am veşti bune şi foarte bune. Prima, cea bună, este cerul senin din Bucureşti; soarele mai orbitor ca pe o pârtie cu zăpadă imaculată. A doua, foarte bună, este al şaselea meci fără victorie disputat de Victor la arabi.

Ultima înfrângere, 0-1 pe teren propriu cu Al Shabab. Până să vină strategul Piţi, acest van Gaal de rit nou, arabii de la Al-Ittihad aveau în actualul sezon 7 victorii din 7 posibile. Tot 7 au şi acum, la două luni după instalarea lui Piţi-Contract. Nu, nu a fost liga arabă în vacanţă.
Continue reading

Scopul vieţii

Ragadam
Cântă toba de Merţan
Din Torino şi Frankfurt
Sufleţel de om ciufut,
Plecat cu hotarele, să-şi blesteme zilele.
Hăi, să-i cânte tobele!
Ragadam, în guşă de strigă
Cu noapte târzie în sân la bădie
Pământul din vatră să-şi lingă.

În zona rezidenţială South Square of Berceni City există plăceri puţine, dar măcar scumpe şi proaste.
Oportunităţile vin în pachete de oferte, ca la orice international habalâbâdâc care se respectă. De exemplu, bere la metru turnată din pet, la preţ de Sink The Bismarck.

Sau club antiatomic, mai hatâr spre undersewer decât spre underground. Cu mâncărimi de societate şi animăluţe pubiene incluse. C-aşa e pachetul all inclusive, ăl mai acătării.
salam
Continue reading

Strofa de joi

Culeasă de aka anatati

“Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

[…]

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!”

Sons of Anarchy la final

Băieți pe motociclete, rebeli, ba niște bătăi pe stradă, ba niște trafic cu arme, mers cu pletele în vânt, glume de masculi feroce, femei în piele. Așa a început, fain, ușurel, relaxant. Chiar ți-erau simpatici.

Cu fiecare sezon gașca s-a scufundat mai tare și mai adânc în crimă până când, la ultimele sezoane, serialul a venit cu niște scene de ți se ridică părul pe mâini. Soții, mame, prieteni, sânge.

Finalul a fost previzibil și natural, cu secvențe lăsate lungi și fundal sonor excelent ales. Moarte liniștită.

Bun, mult peste medie, dar trebuie să-ți placă genul că nu e pentru toată lumea.

Veşnica obsesie, mâncatul cu două guri

bon

Aveţi idee de ce jurnaliştii noştri de toate zilele, indiferent pe ce parte activează, au intrat în febra bonurilor de masă? E subiect de mare interes public pesemne. Nu mai are pace societatea anului de graţie 2014, dacă nu ştim exact ce şi cât au mâncat Ponta şi Iohannis. Iar după ce facem rost de bonuri, prin mijloace deontologico-jurnalistice desigur, lansăm o competiţie între cei doi meseni.

Înţeleg din ironia jurnalistului Mândruţă că Iohannis a mâncat fie puţin, fie ieftin. Să vă spun drept, nu am fost impresionat nici de bonul duetului Ponta-Ghiţă. Un whisky, o şampanie, un păhărel de Jäger, câteva sticle de apă şi Cola. Daţi-mi voie să nu fiu impresionat.

De când a devenit şutitul notelor de plată o practică legală? De când a devenit toată maimuţăreala asta subiect de ştiri? Singura explicaţie ar fi interesul consumatorilor de presă pentru tractul digestiv al politicienilor.
Continue reading

Românii sunt frumoşi

Corecţie: Românii şi romii pot fi frumoşi.

Probabil îmi voi pune în cap întreg online-ul prin ideea lansată. Nu e doar o postare, pentru mine e un nou punct de vedere. Într-un final saturat de îngălăciune şi păcat, da, da, DA! Am văzut lumina. Şi nu e meritul meu:

Voi apela, din nou, la un principiu care nu îmi aparţine: Idealul justiţiei desăvârşite.
Dacă dintr-un grup de zece persoane, doar nouă sunt vinovate, mai bine îi salvezi pe toţi, decât să îi pedepseşti pe toţi, inclusiv pe cel nevinovat.

Extrapolând, cinste lor, cinste romilor!
Continue reading

Nevasta și wok-ul

De la mine nevastă-mea a luat numai chestiile deosebit de enervante. Ceva bun nu s-ar prinde de ea nicicum (presupun c-oi avea și eu ceva cât de cât bun care s-ar putea lipi…). Printre altele și obiceiul de-a veni cu replici ”deștepte” când s-a întâmplat vreo boacănă.

*

Fiind eu la dietă carnivoro-leguminoasă și găsind în sfârșit ulei de sâmburi de struguri în Dorna, mi-am luat imediat un wok nou, că ăla vechi nu mai avea de multă vreme prestanța necesară unei prăjeli mai rapide ca fulgerul.

Și ce m-am bucurat, abia așteptam să-l folosesc pe niște miez de bambus și alte legume din astea de grădină.

Soția s-a gândit să-l spele, că na, așa e normal. După asta, dacă tot îl avea în mână și strălucea de nou ce era, s-a gândit să pună în el la fiert niște chestii – că de aia se cheamă wok ca să-l folosești la fiert morcovi și fasole. Continue reading