Ioane, nu fi mahmur!

Astăzi este mare sărbătoare naţională, ceva mai semeţ ca Paştele ori Crăciunul. Pe o scară a solemnității, mult peste Vasile, imediat sub Gheorghe. Motiv pentru care am sărbătorit de ieri cu multe beri. Nenumărate.

Astăzi am demonstraţia empirică a unei teorii mai vechi, pe care am tot verificat-o întru progresul ştiinţific şi consolidarea confortului civic. Oricât de mult ai bea, poţi evita mahmureala dacă bei şi mai multă apă. Principiul “cui pe cui se scoate” chiar are radacini stiintifice sanatoase.

Mahmureala nu apare din cauza alcoolului prezent în organism, ci din lipsa apei. Creierul se deshidratează, motiv pentru care apar ameţelile, durerile de cap, dârele de vomă de la pat până aproape la veceu, etc.
Continue reading

Free Voiculescu?

????????????Din ultimele informaţii apărute, realizez că eliberarea lui Voiculescu Dan este o probabilitate. Mică, dar legal există.

Cine va decide într-un fel sau altul? Justiţia. Adică aceeaşi entitate supremă care l-a trimis în contemplare ad vitam aeternam. Acum, stau în jilţul meu de ceară; proptit strâmb, dar încerc să judec drept.

Până şi Dumnezeu i-a omorât lui Iov oile, copiii, l-a umplut de bube, după care s-a răzgândit. Să ne aşteptăm ca Justiţia să fie varianta divină mai nerăzgândacă? Ar fi absurd. Drept urmare, orice va decide Onorata Instanţă, indiferent de instrumentele folosite, va trebui să acceptăm.
Continue reading

Construindu-l pe Dumnezeu

1. Arhitectura divinității

Construcția Dumnezeilor este poate singura constantă veritabilă a umanității. Indiferent de timp și spațiu, oriunde sau oricând ți-ai întoarce privirea spre o comunitate, o vei găsi cu privirea îndreptată spre dincolo de cer.

Nevoia asta ne-a urmărit permanent ca specie, pornind aproape ca o utilitate practică – cum să supraviețuiești fără o protecție supranaturală? și ajungînd la o necesitate spirituală – cum să trăiești fără să crezi?

Arhitectura divinității este la fel de fascinantă ca evoluție și pare să imite dezvoltarea umanismului în general, trecând de la proiectarea unor zei sângeroși, mulțumiți cu sacrificii și ritualuri teribile, la dumnezei hrăniți cu credință și coduri morale.

Ce poate să facă un individ căruia tiparul deja construit al Dumnezeului timpului său nu-i inspiră credință?

Poate să aleagă să nu creadă în nimic, expunându-se la întrebarea succubus la ce bun? cu prilejul oricărui moment de meditație asupa vieții, lucru ce îl va deprima constant sau îi va paraliza potențialul de realizare personal. Continue reading

Să sune sirenele

descinderi-mascatiAzi am realizat că sunt un pretenţios. Am atât de multe aşteptări din partea douămiicinşpelui; mai ceva decât scrisorile unui copil răzgâiat către Moş. Dar aproape toate depind doar de mine. Un fel de standarde de an nou, autoimpuse, aşezate în matricea noului cod. Cărămidă peste cărămidă, tot mai sus, spre acoperişul de scenarii Sf şi daydreaming.

Există totuşi un moft pe lunga listă, independent de dorinţele şi stăruinţele mele. Vreau, îmi doresc din fiecare cromozom năduşit al ficatului să se întoarcă DNA-ul din vacanţă. De la Bica-ncoace par să-şi fi luat bilete în Bora Bora, să-şi dezmierde colocolo.
Continue reading

Stilul de viaţă Noah

noahAnul trecut am refuzat să mai privesc X Factorul, Vocea şi Talentaţii României. Pentru că aveam şi încă am variantele străineze ale respectivelor show-uri. Superioare calitativ la tot: juriu, punere în scenă, poveşti inventate pentru concurenţi şi, mai ales, talentul concurenţilor.

România este printre puţinele ţări europene care încă nu a lansat pe youtube un viral cu vreun mare cântăcios ori dansator, participant la kitschurile mioritice. Olanda, cu o populaţie mai mică decăt noi, a lansat câteva zeci. Dar ştiu, mai talentaţi şi mai creativi decât românii nu există în Univers.

Pentru anul proaspăt început îmi propun să nu mai privesc nici variantele de import. Nimic ce are tangenţial legătură cu maneaua vestică clocită de Simon Cowell. Acest Dan Bursuc de Trafalgar Square. Totul a devenit un potop de lacrimi picurate dintre pleoape şi buci; cât mai multe, să ridice arca audienţelor până-n creierii ursarilor din Ursa Mare.
Continue reading

Totul se uită

Jucam fotbal bine de tot. Atât de bine că jucători din echipa orașului (ce-i drept era o catastrofă de divizia Z) cu 15 ani mai mari, trimiteau puști să mă ceară de acasă, ca să-i ajut în partidele pe bani. Atât de bine că dacă prin tabere mă nimeream să joc cu băietani din aceeași categorie de vârstă dar de la cluburi sportive, nu-mi trebuia mai mult de o partidă ca să ajung subiect de ceartă – la cine să joc. La băgat mingea în plasă și la găsit pasa decisivă uitându-mă dupa rândunici nu mă întrecea nimeni.

Ajuns în liceu la clasa de inteligenți a trebuit să renunț la vreo performanță în domeniu – cu vreo două excepții, aveam colegi cu două picioare stângi și pur și simplu nu aveam ce face în campionat. Așa că am trecut pe baschet. Continue reading

Biliard cu bile

Ca răspuns la articolul fanul din umbra, a venit pe adresa redacției răvașul ăsta:

Salutare…….reactii.ro, câte amintiri plăcute am legate de acest domeniu însă de la începuturile lui sub bagheta lui Vlad Popa (Mage cum îl alintam noi pe vremuri). Intâmplător căutam ceva legat de biliardul autohton și descopăr sub semnătura lui Dani : “Fanul din umbră”.

Da, acel tricou există și este unic, conceput de mine în onoarea grupului ce s-a împrietenit pe reactii.ro și care au participat la concursurile de biliard intitulate Muscoi. Vlad poate să-ți furnizeze toate detaliile, el e maestrul vorbelor meșteșugite presărate cu duh și puțină urzeală de provocare.

Oricând doriți să jucați biliard, să învățați corect să jucați lângă un pahar de vorbă și multă bună dispoziție vă aștept la TAC Biliard (https://www.facebook.com/tacbiliard). Am să-ți atașez o fotografie cu mine în care port tricoul menționat.

Mult noroc și sănătate, an nou cu mai multe realizari. Am zis!”

 

În completare nu pot decât să-i transmit lui Red că, deși joc cam de 2-3 ori pe an, când reușesc să ajung în București tot am să-i rup fâșul, doar din talent nativ :)))