Ai ceva de zis?
Imaginati-va ca acest copac este creierul vostru, pe timp de noapte. Un copac in plina iarna, care a scapat de toate frunzele zgomotoase ale verii, dar care a evoluat frumos, a format crengi si structuri noi, care vor dezvolta noi ganduri, sentimente, idealuri, dar si griji, probleme si temeri, ziua sau primavara urmatoare.
Evolutia pana la urma asta inseamna, sa existe suficient timp pentru asumarea si fixarea experientelor si cunostintelor. Continue reading
Câteva citate din filozoful Tony Poptamas:
“Deasupra tuturor lucrurilor fii eroina vieţii tale, nu victima!”
“Hai să plecăm undeva departe! Doar eu şi tu! Cât mai departe!”
“Când ştii că nu ai nimic de pierdut atunci eşti liber să rişti TOTUL”
“Zâmbeşte! Te va face să arăţi mai bine. Roagă-te! Te va menţine puternic. Iubeşte! Te ve bucura mai mult de viaţă”
Staţi că mai avem. Filozoful este şi poet:
“Toată noaptea n-am dormit,
Am stat şi am feisbucit,
Iar acum mi-e foarte somn…
Dar e prea târziu să dorm!”
Presupun că aţi devenit deja dependenţi de literatura semnată Tony Poptamas. Găsiţi restul operei AICI. Nu este nici urmă de ironie în aprecierea filozofului, poetului, artistului Poptamas. Privind cele peste 920 de Mii de “likes” adunate pe pagina sa, cred că e cazul să ne aşezăm cuminţi în bănci şi să luăm notiţe.
Continue reading
Marea majoritate a românilor o duc greu, tocmai de asta definiția unui trai decent este foarte subiectivă și diferențele dintre punctele de vedere sunt enorme. Eu o să încerc să fiu cât de cât obiectiv, luând ca sistem de referință niște criterii de bun simț și un pic din ce înseamnă standardul de viață al unui om care muncește legal, normă plină, în statele dezvoltate ale Europei.
Și vă mai spun, ca să nu mă treceți și pe mine în categoria de aroganți care s-au ajuns și nu mai știu pe ce figuri să-și cheltuiască banii și să se plângă că rămân fără, că eu nu am ajuns la nivelul de trai decent așa cum îl văd eu.
Vreau să mai subliniez că, tocmai din pricina nivelului de trai scăzut in țară, foarte multă lume confundă nivelul de – ne descurcăm, nu ne plângem – cu traiul decent. Asta pentru că traiul acceptabil (adică decent) este văzut la noi drept următorul nivel după cel de – abia reușesc să-mi platesc cheltuielile și mâncarea iar la final de lună rămân fără bani.
Ori, după mine, traiul acceptabil este cu 2 nivele mai sus, unde nu numai că nu te mai stresează cheltuielile dar te poți bucura de o viață relaxată, trăită fără să-ți numeri firmiturile. Continue reading
Ştiu că unii dintre voi poate sunt deja suprasaturaţi de comentarea şi răscomentarea bombei începutului de an. Dar nu vă pot ajuta. Apar momente când firea sensibilă şi sufletistă ce mă defineşte vrea să răbufnească. Da, este adevărat. Vom discuta despre şocul anului şi despre Charlie.
Nimeni nu va uita vreodată zbuciumul orologiului din fatidica zi: 13 ianuarie 2015
Ziua când ulcerul cosmic a crăpat şi Soarele a scuipat gheaţă. Ziua când Ronnie The Rocket O’Sullivan a reuşit al 775-lea break de peste 100 pct. Ziua când i-a furat recordul all time prietenului Stephen Hendry. Şi, nu în ultimul rând, 13 ianuarie, ziua de naştere a lui Stephen Hendry. Epic!
Cu ocazia asta, Ronnie a semnat un super autograf pe care actorul, regizorul şi amatorul de snooker Charlie vrea să îl câştige. Concursul a fost lansat aici
Trebuie să fii Ronnie pentru a merita autograful lui Ronnie. Sau să fii Charlie.
“E ultima mizerie pe care o mai suport în ţara asta! Gata, plec în afară!” Aşa a sunat, într-o formulare aproximativă, strigătul disperat al unei doamne medic din România. Dânsa este una din cele 75 de mii de persoane datoare în franci elveţieni. Am auzit numărul 75 de mii rostit seara trecută de Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Deci nu 200 de mii, 150 de mii, sau alte estimări răspândite în presă.
Am insistat pe numărul exact, pentru că de el depind amploarea fenomenului şi posibilele rezolvări. Tot d-l Vasilescu a explicat foarte clar că grupul celor 75 de mii de îndatoraţi în CHF nu reprezintă un factor de risc pentru economia naţională, deci nu s-ar justifica intervenţia BNR. Surpriză, Banca Naţională nu este un îngeraş economist care salvează după criterii diferenţiale fiecare cetăţean în parte.
Continue reading
Recunosc, e un pic ciudat să umbli cu toporișca după tine prin jungla de beton, bătucind cu bocancii greoi scările metroului. Poate și bărbile alea, făcute să te apere de frig și de urși, sunt un pic prea mult pentru aerul condiționat din mall. Ei, na, detalii.
Cu toate astea eu salut, susțin, respect și direcționez 2% din venit pentru orice ONG se ocupă de moda asta. Păi voi realizați magnitutindea progresului, măreția saltului înainte, gigantica evoluție a modei urbane masculine?
De la pantalonii de greier rahitic, făcuți să transforme testicole în stafide, la fularele de vară, kilometrice în cinșpe culori la pălărioarele gingașe de purtat în interior, toată moda tinerilor bărbați din ultimii ani ducea iremediabil spre Continue reading
Pentru ca se tot vorbeste despre toleranta si ipocrizie in zilele acestea de dupa Charlie, as vrea sa remarc si eu un lucru.
Toti suntem ipocriti. Mai mult sau mai putin. Pentru ca ne comportam de parca toleranta ar fi cea mai nobila trasatura umana, cand de fapt este motivul pentru care am uitat ce inseamna iubirea. Ne place sa mimam intelegere, compasiune, respect, cand de fapt suntem nepasatori, dezinteresati si ignoranti. Continue reading
La grădiniță, Ioana primește cornuleț și lapte. Nu tocmai proaspăt, nu tocmai bun, nu tocmai premium. La cât de fandosită e la mâncare și la cât trebuie să ne rugăm de ea ca să mănânce trei linguri făcute exact pe gustul ei, era clar că nu o să se atingă de ele.
Na, să le pună în ghiozdan la alt copil, sunt câțiva care chiar au nevoie. Lângă mine un X, cu posibilități financiare cam de 10 ori mai mari decât ale mele, împinge cutia copilului într-o parte și-i desface tacticos cornul (pâine goală nu vă gândiți la altceva) și-i zice ceva de genul – uite, e primit pe degeaba, să vezi cât e de bun. Și dă-i și convinge copilul să mănânce ceva net inferior gustării pregătite de acasă.
Pe drumul spre casă încă mă miram de gestul ăla complet anapoda când mi-a trecut brusc, amintindu-mi de zecile de șmecherii văzute la poporul ăsta de-a lungul vieții mele milenare. Continue reading
“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”
#islamizareaeuropei
#lamultiani
De fiecare dată când un puță-guță de pe internet scoate un porumbel penibil pe gură și lumea îi atrage atenția că mai bine nu-l scotea, guță-puță va sări în sus:
Trăim într-o țară liberă.
Am dreptul la opinia mea, nu??
Și veșnicul pentru asta s-a murit la revoluție. Continue reading