Să fie lumină!
Zilele astea se întâmplă ceva foarte frumos. Ceva ce aştept din perioada primilor ani de studenţie, atunci când scriam articole în Infopoli despre abuzurile făcute de PD-işti. Ăia din garda veche, transformaţi ulterior în PDL-işti, PMP-işti şi alte organizaţii cu apucături interlope.
Acum aflăm şi cum a ajuns lumina ochiului prezidenţial europarlamentar; deşi sărăcuţa nu era în stare să memoreze şi să rostească două fraze elementare. Aflăm de Udrea, de Boc, de şpăgi de sute de mii şi milioane de euro, de campanii electorale finanţate cu bani murdari, de Anastase, de Videanu, de Andronic, de tot şi de toate.
Continue reading
The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared
de Jonas Jonasson
Scrisul curge natural, fără floricele și lasă acțiunea să fie urmărită ușor și fără niciun fel de efort. Umor dozat și sobru, pe stil britanic, foarte plăcut. Personaje haioase, imaginație din plin și totală lipsă de respect pentru istorie, toate duc la o atmosferă relaxată și lipsită de pretenții.
La un moment dat, pentru mine cel puțin, situațiile și personajele noi au devenit repetitive, fără să aducă nimic în plus, contribuind doar la lungimea cărții.
The Hundred-Year-Old Man Who Climbed Out of the Window and Disappeared – o lectură plăcută, într-un stil ieșit din tipare, de citit pentru relaxare și stare de zâmbet.
3.5 puncte din 5.
Chirilă, fată mare
Da, în noiembrie 2014, mulţi l-au votat pe Iohannis din motive greşite. Ura legitimă propășită de comportamentul pesediştilor s-a materializat într-un vot masiv pro-Iohannis. Dar nu a fost un vot în deplină cunoştinţă de cauză. Fiecare l-a văzut pe Iohannis după bunul plac, a devenit lumina înşelător reflectată dincolo de dune.
“Îmi rămâne speranţa din ce în ce mai palidă că Iohannis îşi va respecta promisiunile făcute electoratului” scrie Tudor Chirilă, vizibil întărâtat. Nu îmi amintesc prea multe promisiuni făcute de Iohannis electoratului. Promisiunea că va refuza să participe alături de prim-ministrul ţării la festivităţi şi alte evenimente protocolare cu siguranţă nu a existat.
Continue reading
Maior retrogradat
Poate nu neapărat retrogradat, dar reciclat întru alte orizonturi. Mai pitite în semiîntuneric, mai nedeslușite, orizonturi crepusculare şi reci. De la răsărit, acolo unde stau bulbucaţi ochii poporului, nu mai putea răsări George.
Demisia lui George Maior nu a fost un act benevol. Însuşi fostul director SRI a afirmat, imediat după înscăunarea lui Klaus, că nu are de gând să plece. Demisia a fost cerută, nu voluntară, şi a fost acceptată instantaneu de noul preşedinte.
De ce? Nu ştiu, dar pot presupune că are legătură imediată cu Big Brother. Nu sunt genul foarte încrezător în coincidenţe. Problema majoră nu a fost respingerea legii Big Brother de CCR. Mare brânză, am scris şi la momentul respectiv: legea asta oricum era un moft pentru servicii.
Continue reading
Construindu-l pe Dumnezeu
2. După chipul și asemănarea noastră
”Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”
Stăpânul pământului, singura creație făcută după tiparul creatorului și, mai mult, potențat într-o deplină libertate de acțiune prin liberul arbitru, omul este fără îndoială atins de divinul creștin în cel mai fericit mod.
Totuși, dacă ne uităm o clipă peste lunga și diversa listă de construcții divine ale umanității, găsim același tipar general la toate religiile bazate pe o ierarhie organizată și pe existența unui cler, tipar care ne conduce atât spre o inversare a creației cât și spre o ciclicitate a ei.
Orice fel de religie și orice fel de construcție divină stă în picioare și rezistă timpului atâta vreme cât este a celor mulți, trăgându-și seva din numărul și convingerea adepților. O anume arhitectura divină trebuie deci să corespundă așteptărilor, să fie credibilă pentru o anumită populație, într-un anumit timp și spațiu, pentru a putea prinde rădăcini și forță.
La începuturile conștiinței umane, când orice manifestare naturală violentă căpăta conotații divine și forța/lupta/crima erau singurele monede viabile în ierarhia socială, arhitectura divină mergea spre dumnezei sângeroși, cruzi, lacomi de sânge și capabili de pedepse îngrozitoare. Continue reading
Rolul preşedintelui în România
Se insistă de ceva timp, la majoritatea televiziunilor de ştiri din România, propagarea unei teme false. Am auzit deja prea muţi analişti şi specialişti cu mintea gurguiată explicând cum preşedintele României ar trebui să aibă o prezenţă politică discretă. Onorifică, dacă se poate. Doar aşa, să plece în turneu prin ţări străine de vreo două ori pe an. Cursă low cost. În rest, să ne ureze de bine la Crăciun şi Paşte şi să se plimbe prin parc cu Ionescu-Quintus.
Argumentul suprem al gurguiaţilor e că şi europenii fac la fel. Auzeam azi, la un post bizar, lider de audienţă, explicaţiile unui grizonat peltic. Ne explica grizonatul, din înţelepciunea încărunțirii sale, cum sunt românii nişte primitivi atunci când acordă aşa mare importanţă preşedintelui. Ce e aia, să primeşti casă de la stat la final de mandat? Ce e aia să te plimbi cu alaiul SPP-ist după tine?
Continue reading
Vorbitul la telefon ca hobby
Nu-l înțeleg. Sunt atâtea jmiliarde de lucruri pe care le poți vedea și urmări azi din fotoliu, încât pur și simplu nu pricep de ce ți-ai petrece timpul vorbind despre nimic la telefon.
Îți plac mâțele? Ia de-aici un catralion de pisici pe youtube. Îți plac documentarele despre sconși sau bombe atomice? Ia de-aici niște mii de clipuri/filme/texte despre sconși atomici. Dintotdeauna ai visat să construiești rachete, oale de lut sau flori din hârtie? Pac, cincisprezece mii de tutoriale la un clic. Limbi străine? La fel. Cărți, articole, texte? Infinite. Fotografie? Miliarde de miliarde. Artă? De toate felurile. Continue reading
De prin București
Să începem cu vita de la Red Angus care m-a dat pe spate. Mi-au executat un medium-rare ca la carte și imediat ce-am râșnit un pic de sare peste bucata de friptană, gustul a devenit absolut absolut perfect. Foarte bun și pe deplin recomandabil.
Am luat a doua zi și-un burger dar nu prea există comparație. Deși vita din burger e făcută și ea excelent, îi lipsesc niște condimente – nu poți face carnea tocată la fel de neutră ca o friptură că nu are același efect, iar celelalte componente ale burgerului nu sunt destul de puternice ca să aromatizeze/condimenteze carnea. Chifla veche și sfărmicioasă. Cartofii și sosul pe baza de usturoi foarte buni.
Cheescake-ul cu lămâie extra-super-excelent.
Mândrii urmaşi ai lui Tutankhamun
Toată admiraţia pentru poporul egiptean. Din urmă cu 3000 de ani. Prin tehnologii încă incomplet desluşite, egiptenii antici au lăsat moştenire umanităţii numeroase minuni. Să aibă şi urmaşul retardel, care organizează violuri în grup în Piaţa Tahrir, din ce trăi.
Masca lui Tutankhamun, de exemplu, i-a adus urmaşului retardel multe milioane de turişti. Oricine ar fi curios să vadă faimosul artifact, meticulos turnat şi modelat acum aproximativ 3300 de ani. Mai ales că reprezintă masca funerară a faraonului-copil care s-a însurat cu propria soră.
S-ar putea ca turismul egiptean din jurul măştii să sufere un mic recul. În anul de graţie 2015 (după Hristos), angajaţii muzeului din Cairo au vrut să mute masca în altă vitrină. În timpul operaţiunii, masca le-a alunecat şi au prins-o DE BARBĂ pentru a amortiza căderea.
Continue reading