Oldies but Goodies – Mihaela Rădulescu

raduleasca

Mihaela Rădulescu este o femeie completă. Are toate ingredientele; un fel de shaorma cu de toate şi extra-maioneză.

În acest an a ţinut musai să ne anunţe în legătură cu fiecare orgasm, foarte matern gemut de domnia sa. Sex cu noul prieten în elicopter, plus poze, poze, multe poze. Un nou răsărit, o cafea de calitate şi un orgasm. Şi poze, multe poze.

Mihaela, toată România şi tot principatul Monaco ţi-au cunoscut foştii şi actualii. În detaliu. Ştim deja ce pauză fac între numere, lungime şi diametru. Ştim în ce zile li se umflă limba şi vorbesc sâsâit. Fanii tăi înfocaţi au ajuns să le cunoască şi amantele pe care le frecventează atunci când tu sângerezi. Matern.
Continue reading

Femeia nu e om

Cel mai romantic duet. Sau cadoul făcut de divinitate femeilor:

femei
Atunci când două femei comunică, observăm un comportament diferit, încărcat de tensiune şi agitaţie. Acestea se deplasează în cercuri cu raza de aproximativ 2-3 metri, scot sunete foarte înalte şi de intensitate ridicată, agitându-şi haotic cele două membre superioare. Nimic în comun cu primatele din care am evoluat noi.

Comportamentul lor este asemănător cu al păsărilor, cu al nagâţilor purtători de moţuri strident colorate. Cel mai probabil strămoş este pterodactilul. Genetica a lăsat amprente vizibile în procesul evoluţiei feminine.

Chiar şi astăzi, în momentele critice, femeia îşi fâlfâie mâinile într-un ritm alert, în subconştient mocnind dorinţa de a-şi lua zborul. Comportamentul se repetă şi atunci când femeia îşi acoperă unghiile cu ojă sau lac. Obiectivul principal al zilei este atins şi apare nevoia de a sărbători succesul.
Continue reading

Terapia bavareza

In acest weekend la München are loc un targ de bere mai deosebit. De fapt este un festival al specialitatilor de bere. De ce este mai special? Pentru ca participa peste 110 producatori de bere artizanala din mai multe tari, care au pe listele lor ca. 360 de sortimente de bere diferite. Continue reading

Bătrânul şi marea

clubŞtiţi momentele alea când plecaţi să cumpăraţi pâine, pe la un 6-7 seara? Şi ajungeţi acasă a doua zi la prânz, duhnind a distilerie, cauciuc afumat şi şobolan. Fără pâine, bineînţeles.

Ultimul din această viaţă s-a petrecut pentru mine ieri. Plecat în jurul orei 17 cu băieţii la o bilă. Trezit astăzi la ora 16:00. Şi ieri, ca de fiecare dată, a apărut acel hazard al evenimentelor independente de mine. Şi am ajuns captiv într-un club de bumţi-bumţi până mi-a ieşit sufletul prin urechi.

Dar de ce? De ce insist să mă las de atâtea ori pradă torturii? Mă bat până la epuizare cu forţele naturii, mă arunc în vitregiile mării. Ştiu bine că n-am mai agăţat vreun peşte în ultimele 84 de clubăreli.
Continue reading

DNA şi statul poliţienesc

alexandrovÎn prestigiosul New York Times apare un articol critic la adresa DNA şi a sistemului de forţă, dirijat prin pârghii oculte. Doamna Kovesi nu mai primeşte nici laudele şi nici mângâierile americane obişnuite. Justiţia din România este asemuită unui regim opresiv care a făcut şi face jocuri politice cu ajutorul cătuşelor.

Un articol interesant, în primul rând datorită noii abordări. Nu îmi amintesc să fi apărut aşa ceva în presa centrală europeană sau americană despre România ultimilor 10 ani. Ieri a fost forfotă mare şi în presa noastră, românească. Autorul articolului din New York Times, Patrick Basham, a fost luat la ţintă şi etichetat ca “fanul lui Ponta” şi “omul ruşilor”.

Am găsit însă şi o distonanță în corul jurnalistic autohton. Se numeşte Emil Hurezeanu şi consideră că articolul semnat de Patrick Basham relevă “pentru prima oară, lucruri in parte adevarate”
Hurezeanu:
Continue reading

Simfonia tăcerii

Sau, mai pe scurt, NINJA.

Mă gândeam eu, după ce m-am uitat de vreo 4 ori la clipulețul ăsta, ce reputație proastă are FB-ul. Că e folosit ca să freci menta la serviciu, că te umple de invidie când îl vezi pe ăla prin ce vacanță a fost, că-ți expune prostia în fața lumii, că e ceva pueril, nefolositor, un fel de bârfă de mahala online.

Pentru mine e o simplă unealtă și rezultatele ei depind în totalitate de cum o folosești. De exemplu dacă-ți populezi lista numai cu prieteni apropiați și oameni interesanți, FB-ul îți oferă două chestii totalmente faine. Continue reading

Sat de munte

Veneam după un drum lung şi agasant. M-am trântit pe burtă în roua rece, să-mi îmbib hainele îngălate în lacrimile muntelui. Transpiraţia fiartă îmi corodase deja pielea; acum simţeam mâncărimi în carne şi gâdilături viermănoase în măduva oaselor. Spală-mă, rouă! Spală şi stinge tot jegul încolţit în mine!

Mi-aş fi azvârlit şi bocancii, să îmi dreg arsurile din călcâie. Dar nu mai era timp. Oamenii muntelui deja se adunau în jurul meu, cu ochii bulbucaţi şi gurile căscate; mai ceva ca la un circ vandalizat de clovni nebuni.

Angels touch_Cristina_Velina_750px

Strofa de joi

“Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.”

[…]

Culmea culmilor

Sunt printre hipsterii ăia care nu se mai uită la televizor de ceva vreme. Nu ca spirit de protest contra măruților, capatoșilor, banciurilor sau împotriva știrilor comandate politic sau a reportajelor regizate, ci pur și simplu pentru că nu am la ce.

Filme/seriale pe care deja le-am văzut, divertisment mai prost decât pot suporta, transmisii sportive care nu bat cu ce mă interesează, știri exagerate și tragedii cotidiene prezentate scârbos ca probleme de interes național.  Nici canalele specializate pe cultură/natură nu înclină balanța – câteva emisiuni pe gustul meu, repetate luni întregi.

Să schimb canalele minute în șir doar doar oi da de ceva cât de cât interesant, să-mi mulez programul după Continue reading

Centura de castitate bucală

diaconescudanDe foarte mult timp, presa quality din România se întreba de ce Dan Diaconescu nu îşi repară dinţii. Anumiţi analişti politici au speculat că vrea să atragă voturi cu ajutorul danturii hidoase. Să pară din popor. Să zică simpatizantul PPDD “Iete, bre! Şi Domnu Dan mănâncă pietre”

Însuşi Domnu Dan a comentat pe marginea arzătorului subiect de interes naţional. A încercat să decontracteze sinuozitățile politicianiste din jurul gurii sale printr-un răspuns diplomatic:
“Nu e bre, de-aia! Nu mă duc la dentist pentru că mi-e frică”

Realitatea a fost însă alta şi noi, orbeţii, o aflăm abia acum. D-l Dan Diaconescu este un geniu. Totul a fost perfect anticipat şi calculat. Şi-a păstrat dinţii stricaţi şi strâmbi pentru a-şi proteja gura de numeroasele aventuri amoroase. Nu a vrut să fie bucăţica, prospătura, dulceaţa colegilor de celulă.
Continue reading