De fiecare dată când cineva spune ceva, orice, rău despre pensionari, sar o trupă de ipocriți să-ți spună că ar trebui să-i înțelegem (zic că-s ipocriți pentru că puși față în față cu un turbat octogenar nesimțit n-ar manifesta niciun strop de simpatie) pentru că au avut o viață grea și societatea îi marginalizează și sistemul își bate joc de ei și așa mai departe.
Apoi veșnicul – așa vorbești tu despre bunicii tăi, despre părinții tăi? Nesimțitule, prost crescutule (ironia…).
Primii acreditează cumva ideea că viața lungă și bătrânețea te face automat un rahat agresiv, nesimțit și de părere că după 70 de ani ai dreptul să te comporți cum vrei în societatea iar societatea e obligată să se comporte cum vrei tu. Secunzii bagă automat fisa că bunicii tăi sunt exact ca ăia despre care vorbești și, cum nimeni nu-și poate imagina bunicul așa, greșești grav.
Pentru mine lucrurile stau așa: Continue reading