Standul este aproape gata. Deja arată într-un mare fel. Aerisit, profesionist, integrat nu neapărat în peisaj, dar în absolut…
Nu mă încumet la fraze complexe ori idei pretenţioase, gândul mi-e slăbit şi hăituit de forfota fanilor.
Supercom S.A. – obiectiv atins!
Astăzi am fost să ne decorăm templul de la Romexpo. Principiali şi stricţi cu noi înşine, încercând să integrăm arta în disciplină. Ca nişte ninja meșteșugiţi. Am putea să povestim faptele de vitejie ce ne-au înălţat întru sfinţire. Potecile primejdioase ale Mogoşoaiei, fermele bântuite, omuleţii locului; mărunţei, dar aprigi.
Înainte de toate aş vrea totuşi să înţelegem complexitatea artistică din spatele ikebanei. În templul nostru, orice detaliu, aparent insignifiant, poate distruge iremediabil feng shui-ul. Regulile ikebana sunt stricte: respingerea naturalismului, corijarea simetriilor, omagierea ireversibilității timpului.
Fiecare balot trebuie să conţină tinereţea (fire verzi de iarbă), bătrâneţea (paie uscate) şi moartea (paie care put a hoit). Fiecare balot trebuie atent sculptat de iniţiaţi:
Un alt curent artistic indispensabil templului nostru este cubismul. Mai exact, faza analitică a cubismului, atent onorată prin nuanţele de cafeniu și cenușiu, prezente la suprafaţa baloţilor. Ţinând cont de forma obiectului artistic, şi anume balotul, putem afirma că am purtat arta spre noi dimensiuni: Paralelipipizmul
Într-un final, scopul a fost atins şi opera desăvârşită. Vă prezint ikebana, varianta paralelipipizdă:
Continue reading
Sunt scriitor
Am fost scriitor de când am învățat să scriu. Tot timpul aveam de așternut câteva litere în plus față de ce era nevoie, o serie cu un dulău dat dracu care împărțea dreptate pe străzi și o versiune de terminator neaoșă prin generală, niște poeme demonice de ți se ridica părul pe ceafă în liceu și multe, multe rânduri scrise doar ca să fie scrise.
Asta e chemarea scriitorului, să scrie chiar dacă nu-i folosește la nimic, să scrie pentru că așa îi cere pana, să scrie fără public și fără altă ambiție decât cea de a scrie frumos, să scrie pentru scris.
Așa am ajuns să scriu bine, cu mii de rânduri puse pe hârtie fără să le vadă nimeni și mii de rânduri pe care le-au văzut doar câțiva. Niciodată nu m-a învățat nimeni nimic despre scris și totuși m-au învățat atâția, nu am avut nici un profesor, nici măcar un singur sfat pentru asta, dar am avut o mie de modele, toată biblioteca copilăriei. Continue reading
La radio, vreau să ajung la radio…
Astăzi sunt invitat de domşoara A.G. Billig la Radio Rock Zone.
Da, o să mă duc. Emisiunea se numeşte “4 Uşi”, aveţi oportunitatea de a ne asculta vocile suave între 8 si 10 PM.
Totul se face spontan, bărbăteşte, habar nu am ce întrebări mă aşteaptă. Am primit din partea domşoarei doar adresa, ora şi numărul de telefon. (Nu am sperat vreodată la mai mult)
Presupun că vom discuta despre cărţi. Despre editura noastră, despre Bookfestul de la Romexpo (unde sunteţi invitaţi cu toţii în perioada 20-24 mai). Posibil si despre voi, ăştia care comentaţi pe Reacţii. Presupun. Cum am zis, nu am planificat întrebările, totul va curge natural.
Continue reading
Mizeriile din Centrul Vechi
Pe măsură ce anii trec şi ceaţa juneţii se ridică, încep să disting forme tot mai variate. Printre care şi ale numeroaselor mizerii din centrul vechi al capitalei. O zonă pestilenţială pe care încerc din răsputeri să o evit:
Coteţe de cărămidă care te vor strivi ca pe gândac la primul cutremur de peste 6, cluburi infecte cu servicii şi personal pe măsură, clienţi adunaţi de la preselecţia “Melteanul de Aur” – specia de cocalar hibridat cu hipster. Şi, mai nou, adolescenţi criminali cu terci în loc de creier.
Au venit americanii
Cei mai bătrâni îi aşteaptă de peste trei decenii. De când au văzut primul Rambo pe video. Cei mai tinerei, de când au aflat că există un tărâm cu libertăţi, blocuri până la nori, actriţe focoase, arme şi bani.
Am încercat 25 de ani să îi copiem. Am reuşit să reproducem câteva caractere dintr-un alfabet necunoscut, dar fără să le înţelegem rostul. Specia lor comunică într-un limbaj criptic, incompatibil cu urechile şi genele noastre. În sfârşit, cavalerii galactici au aromânizat.
Dragon Blade – film cu Jackie Chan
Voi vedeti afișul ăsta? Și eu l-am văzut și a trebuit să văd filmul. Cum? Cum să joace John Cusack și Adrien Brody într-o telenovelă chinezescă cu bătaie, alături de Jackie Chan? Continue reading
Forţa publicului
Astăzi, Simona Halep a învins-o pe Venus Williams cu 6-2 6-1 într-un meci sec de doar 61 de minute. Disputa a fost dezechilibrată mai ales din cauza numeroaselor erori făcute de Venus. Simona a simţit-o slăbită, cu trupul decalibrat şi cu mintea plecată. Nu s-a pretat menajamentelor, a lovit puternic şi precis, pompată fiind cu energie şi de publicul ospitalier.
M-a uimit arena din Roma. Din toate zonele se auzea doar “Hai, Simonaaa!” Ca telespectator (mă rog, laptopspectator) am avut impresia că absolut toţi cei prezenţi la meci sunt fanii Simonei, iar americana este barbarul aruncat în Amfiteatrul Flavian pentru a fi hulit şi răpus în urale.
Poate partida ar fi ţinut mai mult, poate Venus s-ar fi ridicat din genunchi dacă avea măcar UN fan alături.
Nu am reuşit să înţeleg cum aportul unor scandări venite din public, de la necunoscuţi, poate decide rezultatul unei confruntări sportive. La fotbal, acelaşi fenomen. Echipe care câştigă acasă cu 3-0 pentru a pierde în deplasare la diferenţă mai mare. Vorbim despre sportivi profesionişti, cu mulţi ani de experienţă, învăţaţi cu forfota unui stadion.
Continue reading
De ce nu respectăm poliția rutieră?
1. Pentru că nu-și face treaba.
Traficul e plin de dobitoci care te omoară cu zile, forțând depășiri și tăind benzi cu șmecherie, plini de cretini care cred că simpla semnalizare le dă prioritate și așa mai departe. La absolut orice drum dai peste ei și nu e deloc o întâmplare, pur și simplu știu că nu li se întâmplă nimic și conduc așa până omoară pe careva.
Faptul că poliția stă cu radarul la ieșirea din localitate sau acolo unde e linie continuă pe un kilometru de drept, nu înseamnă că își face treaba, ci doar că își face un plan de amenzi fără să elimine și să educe șoferii cu adevărat periculoși.
O dată la 6 luni iese și amendează șmecheria prin oraș, de ne bucurăm cu toții. Ar trebui să o facă o dată pe săptămână. Iar să prindă un dobitoc care te forțează în șanț, pe porțiuni de șosea unde se merge tare, e un fenomen la fel de rar la noi ca aurora boreală. Continue reading
Întortocheate sunt legile Domnului
Potrivit unei informări a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancea, au fost excomunicaţi din Biserica Ortodoxă Română Nela Panaite, Elena Daniela Baneş şi Romică Gavrilă, decizia fiind “motivată de declaraţiile pe care le-au făcut, verbal şi în scris, prin care aceştia dovedesc faptul că sunt o reală ameninţare pentru unitatea Bisericii” (Mediafax)
La prima vedere nu arată a mare tragedie ce s-a întâmplat. Dacă mă excomunicau pe mine, de exemplu, m-ar fi afectat la fel de tare ca retrogradarea Rapidului. Dar cele trei persoane amintite în ştirea Mediafax au fost pedepsite tocmai din cauza activităţii religioase.
Sunt persoane puternic implicate în fenomen; legate afectiv şi spiritual de ortodoxismul românesc. Altfel, şi-ar fi petrecut timpul fumând trabucuri ori alergând veveriţe prin parc. Au ales în schimb să protesteze faţă de deciziile luate de Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.
Continue reading