Le Connaisseur

În Bucovina se mănâncă foarte bine pe la cârciume și hanuri dar se mănâncă foarte bine ce ne facem și noi acasă. Cum încerci vreo fiță venită și lăudată din/de lumea gastronomică elevată, cum îți vine să dai cu farfuria în cap bucătarului.

De asta, de fiecare dată când ajung prin vreo metropolă, îmi place să mănânc ceva din afara meniului tradițional. În tura asta de București aveam spre exemplu chef de-un burger bun. După ce m-au masacrat băieții miercuri seara cu un local hipsteresc, intim și călduț, dar cu o mâncare teribil de prost gătită (carne de miel făcută gumă, aluat de deep-fry tare de trebuia să-l spargi cu dalta, pui și cartofi fără gust, burger uscat, sosuri degeaba), am vrut revanșa. Continue reading

Dă și mia!

În toată lumea, cei 1 la sută, norocoșii care au ajuns în vârful piramidei financiare, sunt priviți cu antipatie. La urma urmei invidia e omenească și parcă e puțin nedreaptă o distribuție a viselor atât de copleșitor în favoarea unora, când sunt și atâția alții care muncesc la fel de mult, la fel de bine…

Ca la noi însă, din nou ca la nimeni. Pentru că la noi marea majoritate a ăstora 1% nu au absolut nici cea mai mică valoare și nici cel mai mic merit, în afară de șmecherie furăcioasă și neobrăzăcioasă. Continue reading

Mad Max Fury Road

Filmul e deosebit, nu zic că-i de bine sau de rău ci doar că e diferit total de orice film de acțiune văzut până acum. Citisem înainte de vizionare că nu se pune accentul deloc pe poveste, că personajul principal abia leagă două cuvinte și că e o doză de adrenlină pură.

Știam toate astea și tot m-a luat prin surprindere. Hai s-o punem altfel – eu beau cam 1 litru de cola la jumătate și ceva dintr-un film, la ăsta abia am băut 250 ml. Pur și simplu nu am avut timp destule momente de respiro să duc paiul la gură. Dacă la un film de acțiune normal, momentele tensionate țin 3-5 minute și vin cam la un sfert de oră, aici a fost exact invers – ”punctele” culminante țineau un sfert de oră (sau așa păreau să țină, că nu m-am uitat la ceas) și momentele dintre erau atât de scurte că nu apucai să-ți tragi sufletul. Continue reading

De la coadă

Trag ieri o fugă până la farmacie, să scot familia din capcana unor dureri profunde de gât dătătoare de tuse vulcanică. Inaintea mea erau trei doamne cu hârțogăraie de completat, rețete de înțeles, semnături de dat și așa mai departe, așa că m-am relaxat și pregătit pentru câteva minute bune de așteptare.

După ceva vreme intră EA. Ea din generația de aur. Generația de aur, adică cea care a scos România din epoca de piatră, a construit blocuri, a inventat respectul și politețea în societate, curentul electric și banana la ziar.

Se uită nemulțumită la scenă, ridică dezaprobator din sprâncenele trase cu creionu, strânge din buzele rujate și mă fixează câteva secunde. Eu eram singurul element mai tânăr din compoziția cozii, eu eram cel care-i furam timpul pe nedrept.

O văd cum se fofilează, discret ca un ninja în roz, pe o linie paralelă cu mine, cât să fie un pic mai aproape de tejghea. Apoi așteaptă, complet liniștită. Continue reading

Din puţul gândirii

Rezumat Bookfest Romexpo:

editura antet

Cine nu scrie, creion nu primeşte
Cine nu bea alcool nu se îmbată
Cine nu bea apă e Băsescu
Cine nu are copywriter să îşi cumpere!

Alte particularităţi Bookfest 2015:

– La fiecare 10 metri dădeai peste un veteran al literaturii, volubil, cu mâinile sudate de microfon. Fie recita poezii care scorojeau vopseaua de pe postere, fie îţi fisiona sinapsele cu platitudini pronunţate pe tonuri grave. Şi absolut toţi erau piloni, titani, monştri sacri. Probabil în lumea lor mică şi îmbâcsită. Pentru majoritatea vizitatorilor erau doar portaluri spre epoca de aur.
Continue reading

Berea dulce şi femeia fatală

berePentru mine Bookfestul a fost o surpriză plăcută. M-au impresionat vizitatorii, în special ai noştri, curioşi neobosiţi care au mişunat prin pavilioanele destinate expoziţiei de carte. Şi nu-i lucru neglijabil atunci când concurezi cu expoziţia de căţei, pisoci şi alte pufoşenii. Să nu mai zic de Bianca Drăguşanu, echipată în mireasă şi expusă în pavilionul principal.

Copleşită de atât citit şi alergat, o doamnă trecută de a doua tinereţe îşi face cuib în pavilionul nostru, privind scânteietor spre un colţ. Era genul de femeie învăţată cu galanterii. Deşi fermitatea formelor pierduse lupta cu gravitaţia, păstra o eleganţă aparte. Încă suplă, cu o dinamică de pumă şireată, zâmbet luminos şi aură de “vino-ncoa”.

În colţul care a reuşit să-i însenineze faţa se află dozatorul nostru de bere Terapia. Văzându-mă echipat mai sport şi ţopăind vesel printre scaune, puma zâmbăreaţă mă abordează:
Continue reading

Vâlceanul, animal sociabil

20150520_135822Pune trei vâlceni într-un mediu haotic: spaţiu cu limite ce tind spre infinit, plin cu elemente străine, agitate. Bookfestul de la Romexpo, de exemplu.
Involuntar, cei trei vâlceni se vor atrage până la alipire. Să fie fizică, chimie, magie? Legile rasei superioare izvorâte din magia râmnicului rămân tăinuite în corola de minuni.

Dintre toate pavilioanele, standurile şi editurile prezente la Romexpo, am nimerit fix lângă vâlcenii mei autori de carte: Vlad Stoiculescu şi Andrada Cioteanu.

Standuri lipite, nu alta. Ceva sau cineva superior cognitiv ştie că nouă ne place în turmă.

Dracula’s Kitchen la Bookfest Bucuresti 2015

cartea Dracula's Kitchen la bookfest

Opreste lumea in loc. Cam asta e cu Dracula’s Kitchen la Bookfest.

PS. Si ca sa nu vorbim numai despre ea, va mai spun asa:

Cu vreo 10 minute in urma a intrat o doamna in stand, a tras un ochi spre Povestiri de sub papuc si pac a luat-o. A intrebat Dani, vazandu-i reactia extrem de iute, daca stia dinainte de carte.

“Nu, dar cum am vazut titlul, m-am gandit la sotul meu…”