Primul comentariu la articolul ăsta ilustrează foarte clar modul în care mulți dintre internauți se raportează la conținutul de pe bloguri. Cele pe care le urmăresc nu numai că trebuie să fie gratis dar mai trebuie și să respecte gusturile și principiile cititorilor în cauză, iar câteodată unul din principii este – nu numai că vreau să fie gratis pentru mine dar vreau nici tu, autorul, să nu câștigi nimic din asta iar dacă o faci atunci fă-o cum îmi place mie.
Punctul de vedere al blogerilor este foarte clar – scrisul e un efort, îmi ia timp și energie, e normal să fiu plătit pentru asta, este singurul mod în care pot să ofer cititorilor conținut pe gratis iar ei trebuie nu numai să accepte asta și să continue să mă citească dar nici să nu comenteze.
Punctul de vedere al cititorilor nu este exprimat la fel de coerent dar nu este deloc lipsit de substanță. Dacă în momentele de început titanii blogurilor dădeau mare importanță părerii cititorilor și chiar scriau articole sforăitoare despre cum trebuie să-ți respecți publicul care te ajută să crești și te face mare, ani mai târziu când unicii pe zi au ajuns la câteva mii bune, atitudinea se schimbă.
Nu mă mai citi, pleacă, cred că nu știi unde îți e locul și așa mai departe – cititorul este cantitate neglijabilă, plecarea lui nu este nici o pierdere când mai sunt atâția alții care să țină blogul sus – adică acolo unde face bani.
Cititorul însă simte mai mult sau mai puțin disconfort când citește reclamă, iar gradul în care îl afectează depinde foarte mult de conduita blogerului. Când vezi trei articole consecutive cu reclamă, inclusiv cu teme care nu au nici o legătură cu interesul celui care scrie sau cu vreun domeniu în care el poate să aibă o părere avizată, te enervezi.
Ți se pare că blogerul te-a trădat, tu l-ai ajutat să ajungă acolo de unde poate privi ca un rege peste blogosferă și acum îți servește toate căcaturile și are și pretenția să le inghiți cu un zâmbet pe buze, că dacă zici ceva te trimite de unde ai venit.
E o reacție sinceră, de impuls și nu intră în aceeași gamă de ridicol ca cei pe care îi deranjează linkurile afiliate – care nu aduc niciun dezavantaj cititorului. Mărturisesc că și eu am reacția asta – hai bă, da mai lasă-mi câte reclame poți să bagi în 3 zile, mai citesc și eu ceva scris de tine sincer? / ia uite bă, face reclamă la tigăi, păi ăsta n-a gătit în viața lui și acu îmi spune mie cum se face escargotul…
Culmea e că într-un fel fiecare are dreptate și problema nu are soluție – însă o linie de mijloc se poate trasa – blogerul să-și respecte cititorii și să nu-i sufoce cu reclama, să marcheze cu un (P) în titlu articolele plătite (da, nu toată lumea se uită la taguri, categorii, steluțe și alte minuni, unii citesc titlul, textul și atât) iar cititorul să nu sară calul și să dea niște replici (vezi comentariul de la articolul cu care am început discuția) care să sune ca și cum blogerul ar fi șoferul lui personal.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Si muitul pe blog a ajuns tot un fel de hipstereala. Nu muiesti cate un cititor, nu ii mai pui ban pentru nush ce neconcordanta de idei nu faci parte din elita frate.
Si viceversa e valabila. Cand tu ca cititor intrii pe blogul “XULESCU” si te apuci sa f.ti familia si munca blogerului, fii pregatit sa o iei la randul tau cu aceeasi moneda.
Este o simbioza perfecta online-ul asta blogger-cititor.
baxt, vezi ca te citeste Arhi si-ti da ban..:-))
nu mai dureaza mult si Arhi ii va lua in suturi pe toti cei care mai comenteaza si aici gen, “mars pe reactii, nu mai faceti parte din comunitatea mea…” :-))
adevărul că este un fel de medalie de merit – când ești mic nu-ți permiți să-ți bați XXXX de cititor că de pleacă un comentator s-a dus naibii 10% din interacțiune :))))
iar ca cititor dacă-l iei în ture pe un neica-nimeni pipernicit, care-i vitejia? tre să te iti de blogeri cu prestanță nu așa… de oricine
Sper sa nu am ocazia sa imi puna ban pe arhiblog, pt ca am mai spus-o, va respect pe amandoi in primul rand pt ceea ce sunteti, apoi ca bloggeri.
Baxt, am glumit, sigur nu se va întâmpla asta cu tine. Pentru ca tu nu ești genul de om care sa dezamăgească pe cineva.
Sper, cu toate ca in ultima perioada am niste dubii. 🙂
Baxt,
daca este sa o privim pe a dreapta, noi toti in felul nostru dezamagim din cand in cand pe cineva, uneori pe noi insine, alteori pe cei dragi noua sau pur si simplu pe alti oameni pe care nu-i cunoastem personal.
Important mi se pare sa nu o facem deliberat, adica cu rea intentie. Mai departe cred ca nu mai tine de noi, ci de celalalt, care se simte dezamagit. Din experienta mea, cei care se simt dezamagiti de tot si de toate, sunt cei care sunt “necopti” din punct de vedere emotional, in sensul ca au prea mari si nejustificate asteptari de la lumea din jur.
Ei ar trebui sa-si ajusteze asteptarile, raportandu-se la propria persoana, si nu la criterii pe care nici ei nu le pot indeplini.
Hary, pe când deschiderea comenzilor în diasporă :)) ?
Sgt Pepper,
Se mai lucreaza la comenzile de carte pentru diaspora.
Sper ca pe luni-marti sa fie open.
btw, ai primit cartea?
Nup, încă nu am primit-o. Pe ce dată ai trimis-o?