Te-ai pictisit să bagi anual grămezi de bani în fundul unui urs de pluş? Nu mai suporţi să auzi la tot pasul voci atunci când îţi scoţi iubita în oraş? “Uite-o băăă, frate, şi-a găsit alt prost!” Valentine’s Day a devenit o povară mult prea grea? Nimic mai simplu. Lasă-ne pe noi să facem treaba murdară: “Fred & Banciu Orgasticus Co” garantează fericirea ta şi a partenerei tale:
Fred Flinstone este genul bărbatului dintr-o bucată. Tace şi face. Masculinitatea i-a transpirat prin tricoul mulat de-a lungul vieţii şi s-a coagulat în mici stalactite gălbui ce atârnă de sub braţ. Fred Flinstone nu te va scoate la un restaurant de fiţe, nici măcar la KFC. El îşi vânează singur mâncarea pe străzile capitalei şi prepară în cazanul de la subsol licori bahice cu diferite arome: trandafir de grădină, scoarţă de salcâm, păcură şi renumita pufoaică a la poulet.
Veţi aprecia în primul rând tăcerea d-lui Fred, un excepţional ascultător al femeii. Singura replică a d-lui Fred este „Iabădăbădăh”. Conversaţia plictisitoare din timpul mesei „Doreşti puţină sare? Pasează-mi, te rog, sosul. Multumesc!” este cu succes înlocuită de „Ia, bă! Dă, bă! Dăăăh”
Îl veţi mai auzi pe d-l Fred doar târziu în noapte, în cuibuşorul de nebunii, atunci când vă consumaţi pasiunea concupiscentă printre paie şi blăniţe cenuşii mişcătoare „Ia bă, dă bă, ia bă, ia, ia , ia , ia , ia , iaaa, dăăăăăh!”
Radu Banciu: Se recomandă ca fiind un bărbat sincer, care spune lucrurilor pe nume. Probabil sinceritatea bărbatului este supraevaluată, altfel nu ne explicăm de ce prestaţia de anul trecut a domnului Banciu a fost pe cât de scurtă pe atât de neinspirată:
„I-am dat întâlnire la ora 19, să avem timp până la 23 fix, când intru în direct. Normal că a întârziat cel puţin o oră. O primă impresie terrribil de proastă. Numai o femeie poate face asemenea mojicie. Păi cum, bă? Ştii că te aşteaptă însuşi Radu Banciu şi apari ca tuta după o oră?
I-am propus La Cantine de Nicolai şi a făcut nişte ochi de viţică năucită. O fi crezut că mergem la vreo cantina studenţească. Am comandat Escargots Bourgogne, scoici Saint-Jacques şi un Cahateau La Verriere rose. Şi pentru domnişoara o salată verde şi apă plată, că era grasă ca scroafa.
Nu a apucat să deschidă bine gura şi am mirosit-o. Mirosea a parfum ieftin de curvă. Păi ce femeie îşi dă întâlnire în oraş cu un gigolo? Trebuie să fii ori nimfomană, ori vreo răzbunătoare din aia care vrea să-i plătească o poliţă iubitului. În ambele cazuri, o curvă ordinară! Mai era şi incultă. De fapt, proastă de-a dreptul, nu incultă. Că femeie cultă oricum nu există. Păi cum să nu audă ea de marele Valbuena de la OM?
Nu ştia nici măcar capitalele Africii. Ori aşa ceva este inacceptabil, umilitor chiar şi pentru o tută din Berceni. I-am zis de Yaounde şi s-a făcut fleaşcă. Mi-a zis că oriunde. Unde vreau, acolo o ia. M-am ridicat de la masă după cinci minute; i-am zis să îşi termine salata de lăptuci cu Mihai Gâdea. Să se gudure amândoi ca două căţele în călduri când discută cultură şi geografie elementară.”
Din păcate, din oferta anului trecut lipseşte domnul Mircea Badea care, în urma numeroaselor plângeri, a fost concediat. Problema nu a fost cina cu Snickers şi Cola de la sala de forţă. Nici măcar plimbarea romantică de 10 km, la pas alergător prin viscol. Nemulţumirea clientelor apărea atunci când ajungeau la hotel şi erau abandonate. De fiecare dată, d-l Badea se încuia în cameră şi se iubea singur.
