Ce înseamnă să fii bun în ceea ce faci?

Merge brici instalația pe care ai montat-o? Arată fabulos mașina pe care ai vopsit-o? Se întâmplă la fel cu majoritatea lucrurilor care ies din mâna ta de meseriaș? Gata, ești bun. Dacă rezultatul muncii corespunde unui standard stabilit în domeniu, înseamnă că ești un profesionist bun.

Ecuația e foarte simplă când rezultatul muncii se vede pe ceva funcțional, unde standardul de apreciere e foarte clar și practic. Când însă munca produce altfel de rezultate, unde valoarea nu e dată de merge sau nu merge, lucrurile devin un pic mai complicate.

Să luăm de exemplu pictorii. De unde știe un pictor dacă e bun sau nu? O pictură nu are un scop practic, să-i dai drumu și să vezi dacă ai făcut bine. Trebuie validată cumva, apreciată de alții, indiferent de părerea autorului. Continue reading

Ce-i trebuie unui scriitor ca să reușească?

Adică să fie citit de o milionime de cititori cu toată gloria și bănetul care vin din asta.  Asta înseamnă pentru un scriitor să reușească. Bineînțeles, poate să zică că scrisul e răsplată suficientă, că arta se face pentru artă și dacă știe că a scris ceva genial, îi ajunge. De zis poate să zică, de crezut însă, nu crede nici el.

Bun. Ia să vedem care e rețeta.

Cu mult mult mult timp în urmă, rețeta era foarte simplă. Trebuia doar să știi să scrii. Atât de puțini erau cei care să știe să facă lucrul ăsta, încât era de-ajuns.

Apoi au apărut editurile și astea hotărau ce cărți ajung pe piață. Așa că să scrii nu mai era de-ajuns, trebuia să scrii bine, la standardele vremurilor respective. Nu conta foarte mult despre ce scriai dar textul trebuia să treacă la capitolul calitate de ochii vigilenți ai editorilor. Continue reading

Să scrii bine

”Eu nu citesc autori români în viață” așa m-a anunțat una dintre miile de vizitatoare ale standului nostru la Bookfest.

Ghinionul ei că a picat acolo exact sâmbătă când hotărâsem, într-un efort impresionant de voință, să-mi ies cu totul din piele și să fiu ăl mai lipicios librar de pe fața pământului. Odată intrat în rol, era absolut imposibil să vorbești 2 minute cu mine și să nu pleci cu o carte de acolo. Așa a făcut și ea, cu promisiunea fermă că dacă o să am un accident în următoarele zile, colegii de editură o să o anunțe ca să poată citi liniștită Cameleon-Baza.

Nu pot să zic că  m-a surprins în vreun fel reticența asta față de autorii români de literatură de consum, o împărtășesc în mare parte. La mine are un motiv foarte clar și până nu demult am crezut că așa e pentru toți – scrisul prost. Continue reading

Beretristul

dani bere“Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume.

Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă. A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale.

Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată.

Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
(…)
Continue reading

Domnul președinte și cărțile sale

O parte destul de consistentă a reacției față de lansarea celei de-a doua cărți a iubitului nostru președinte a fost – oare nu era normal să-și vadă de treburile prezindețiale și după mandat să se relaxeze la scris cărți?

Adică după ce faci niște super chestii ca președinte, ai de unde scrie o carte palpitantă, de interes și care eventual să marcheze un capitol important din viața unui popor. Cam așa ne gândim noi, votanții, că se face.

Pe de altă partea, una dintre ambițiile declarate ale președintelui Iohannis este să aducă înapoi cartea în viața românilor. Pentru cine are sau a avut contact cu industria cărții de la noi, nu e o surpriză că peisajul în domeniu este aproape apocaliptic și că piața românească de carte este într-o prăpastie cumplit de adâncă. Continue reading

Aparitie carte

Pentru toti iubitorii de romane politiste captivante si usor de citit acasa sau in concediu, la o bere rece sub umbrela pe plaja sau seara in pat inainte de culcare, recomand cu caldura “Vampirul de pe strada Sforii” scrisa de Sergiu Somesan si aparuta la editura datagroup.

Cartea costa 25 de RON si poate fi comandata online la editura sau daca sunteti in Bucuresti intre 20.-24.05.2015 poate fi cumparata (la un pret redus) direct de la standul nostru in pavilionul C2, la Bookfest 2015.

Bere şi carte La Boheme

Evenimentul a fost pe gustul meu. La fel au fost şi cei 3 litri de Terapia Platin care scot atât de bine fundul în evidenţă:
IMG_2324
Sala a fost plină, s-a râs în hohote la cartea lui Vlad. Actorii, Malu şi Eliza, top–notch. Au citit din Povestiri de sub papuc, spre deliciul fanelor urcate pe mese. Şi au improvizat pe alocuri, inclusiv în deschiderea evenimentului. Atunci când Malu a spart gheaţa cu o glumiţă despre afinităţile autorului faţă de împrietenirea prin telefon.
Continue reading

De sub papucul nevestei

Democraţie – sistem ce se bazează pe dreptul la opţiune. Intr-o căsnicie democraţia este sistemul în care ai opţiunea să vrei exact ce spune nevastă-ta”

Oglindă– dispozitiv de belit ochii în el, care reflectă gingăşia şi frumuseţea ei şi dacă nu o reflectă e vai şi amar de fundu‘ tău, că îi scoţi păr alb în cap cu stilul tău de măgar şi o îmbătrâneşti într-un an cât alţii-n zece. Porcule!”

Poşetuţă – sac fără fund în care se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi, dar deosebit de utile pentru ele:medicamente pentru toate bolile pământului, oglindă de belit ochii în ea când deschizi din întâmplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79, fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofele, telefoane, cremă de mâini de zi şi de noapte, cremă de picioare de zi şi de noapte, cremă de corp de zi şi de noapte, o pereche de chiloţi de Continue reading

Printre pisici

Printre pisici este o carte mai neobisnuita, scrisa de un autor si mai neobisnuit. Din toate punctele de vedere. Inca nu mi-am dat seama cand glumeste sau cand vorbeste serios. Pare sa fie tot timpul high, cam genul lui Freigedank atunci cand ne povestea de extraterestrii. Autorul se semneaza Motanulpescar Sauwhatever. Continue reading