Ai ceva de zis?
Cărţile copilăriei, refugiul nostru, portalul iluzoriu care ne teleporta de fiecare dată într-o altă lume: străină, hipnotică, eliberatoare.
Nu ştiu ce mai ajunge astăzi în mâinile copiilor, pe lângă Martinică ori poznașul cuplu Bombardel şi Murdărica.
Poate, într-un moment de exalaţiune publicistică (la nişte beri), autorul trilogiei Ronţ ne va oferi câteva picanterii din piaţa de carte destinată copiilor.
Continue reading
Scriu de când treceam pe sub clanța ușii, dar postura de scriitor de carte profesionist, care să vândă publicului, mi-e încă haină nouă. Bookfest-ul de anul trecut a fost primul cu mine în stand și de-atunci m-am aplecat cu toată atenția asupra cititorului de orice fel, învâțându-i pe de rost metehnele.
Relaxat. De asta la Bookfest 2016 m-am dus relaxat, fără cine știe ce așteptări, deja știind că marketingul contează enorm, poate chiar mai mult decât produsul în sine. Editură încă necunoscută publicului larg, autor la fel, hai să-ncerc să mai câștig unu-doi cititori și să mă bucur de moment. O campanie micuță pe FB și-un pic de vorbă, să văd ce iese. Relaxat.
Boier. Când am văzut standul larg, aerisit, plasat bine, cu mese pentru discutat și cuburi pentru expus atracțiile zilei, m-am simțit ca un boier în turla de unde-și vede moșia.
Iar când am aflat și surpriza, adică prețurile incredibil de joase, de n-a văzut nici Continue reading
de Claudiu T. Ariesan
Mâine în zori tot armamentul cultural Datagroup (iar anul acesta chiar avem muniţie grea!) va declanşa o nouă campanie de cucerire a inimii şi minţii cititorului bucureştean şi nu numai – la câţi iubitori de carte din toată ţara migrează între 1 şi 5 iunie la Romexpo. Vom fi în Pavilionul C4_C5, chiar lângă locaţia ţării invitate, Israelul, şi vom avea un stand minunat, inspirat de noutăţile lansate în premieră în zilele ce urmează, pe piaţa românească de profil.
Hary şi cu mine vom desanta de dimineaţa Zilei Copilului în Capitală, standul va fi ferchezuit, berea Terapia îmbuteliată va veni singură la standul unde ştie că îi este locul, prietenii editurii se vor aduna cu entuziasm, iar la ora 16,00 avem deja bucuria să vă invităm la o primă lansare spectaculară de carte filozofică: Sinele, o lume epistemologică, aparţinând fraţilor Gabriel şi Mihai Vacariu, personalităţi marcante din arealul academic şi publicistic de la noi.
Joi, în 2 iunie, avem o zi dedicată contactelor de lucru, discuţiilor cu alţi editori sau distribuitori de carte, apariţiilor media de tot felul (avem antamate o prezenţă în direct la Radio Trinitas între orele 13-14,00 la emisiunea „Valori şi atitudini” a Cătălinei Dima şi alta, deocamdată fixată în acelaşi interval orar, la emisiunea culturală transmisă live, chiar de acolo, a Mihaelei Dedeoglu de pe Radio France International).
Continue reading
Daca ar fi sa scrii un roman despre propria ta viata, cum s-ar numi el? Al meu se numeste (In)decizii. L-am lansat acum 3 luni in Carturesti Carusel. Din ziua de 6 februarie si pana azi am primit numeroase feedback-uri despre carte, fapt ce m-a bucurat tare mult. Dar cred ca cel mai mult ma bucura intalnirile cu cititorii din librarie. In articolele trecute am inceput aceasta serie de povesti.
Seria de azi continua cu alte 3 povesti noi.
Prima poveste este a unei doamne elegante si delicate. O sa-i spun direct pe nume, Madalina, pentru ca mi-a permis acest lucru. Madalina se afla in Carturesti si citea un roman de pe tableta. Am intrat in vorba cu ea si am intrebat-o parerea despre coperta cartii (In)decizii. Mi-a spus ca nu o atrag foarte mult culorile inchise, insa cand s-a uitat pe spatele copertei si a vazut poza mea in rochie galben-limeta (da, am aflat ca asta este culoarea rochiei de pe coperta) a zambit si mi-a spus ca prefera tipul acesta de culori.
Continue reading
Initial m-am gandit sa scriu cartea (In)decizii doar pentru mine. Pentru ca de multe ori am impresia ca doar scrisul ma ajuta sa ma exprim cu adevarat. Apoi mi-am facut curaj si am dat-o familiei si prietenilor foarte apropiati sa o citeasca. Dupa care mi-am facut curaj sa o public.
Din februarie si pana acum (In)decizii a ajuns in mainile a zeci si chiar sute de cititori. Unii cunoscuti, iar altii necunoscuti mie. In multe seri am mers in Carturesti Carusel ca sa vorbesc direct cu cititorii. Am vrut sa le aflu si eu povestile lor.
In articolul trecut, am inceput aceasta serie de povesti.
Seria de azi continua cu alte 3 povesti.
Continue reading
Fiecare carte contine o poveste. La randul ei, cartea scrisa isi are propria poveste – legata de aparitie, de lansare, samd. Dar care sunt oare povestile celor care ajung sa cumpere cartea?
Trebuie sa recunosc ca intotdeauna m-am intrebat in casele caror oameni va ajunge cartea (In)decizii – in afara de prieteni, colegi, rude ori cunoscuti.
Pe 6 februarie am lansat cartea (In)decizii, iar dupa 2 luni am avut surpriza sa vad cartea cum trece de la sectiunea Noutati la cea de Best Seller in cadrul librariei Carturesti Carusel. In nenumarate seri am calcat pragul acestei librarii si am vorbit cu cititorii. Unele povesti le-am aflat, altele le voi povesti in seriile urmatoare, iar pe altele nu le voi afla niciodata. Vor ramane un mister.
Continue reading
Cati dintre voi cunoasteti Mesteacan?
Nu ma refer la copac. Si nici la localitatea Mesteacan de langa Brad, ci la satul aflat la 1000 m altitudine, de pe langa Densus, mai sus de Rachitova si Valioara, in tara Hategului. Stati linistiti, nici eu, cel putin pana acum nu demult.
Nu stiu cum, nu stiu de ce, dar uneori evenimentele din viata noastra se leaga altfel decat in mod obisnuit. Ajungem sa ne intalnim cu anumiti oameni, sa ne confruntam cu situatii noi si ne trezim ca luam decizii, pe care in mod normal nu le-am fi luat. Si uite asa, m-am pomenit cu o mica pensiune tocmai intr-un loc, de care nici nu stiam ca exista: Mesteacan. Continue reading
“Nu l-am mai văzut vreodată pe Andrew atât de nervos. Acesta își scutură capul, părul lung, negru și creț fluturându-i pe față. Îmi amintește de cum face pe scenă. Cântă la bass, sare pe picioare și își duce capul într-o parte și în alta, dar cumva în față.
– Frate, ok…
Îl iau pe Jay într-un colț.
– Înțelege că ăștia nu te suportă. Și dacă ajunge și …
– Ce face Amy? Pe ea o caut!
– Ce treabă ai tu cu aia?, întreb eu, nervoasă.
– Are datorii, Lynn! Are datorii imense la Catrin. Și… ea m-a trimis pe mine.
– CE?
– Așa…
– Și ce te interesează pe tine de ea? Și de când stai tu cu Catri?
Sunt indignată, o urăsc pe Amy pentru ceea ce am făcut eu.
(…)”
Aşa începe cel mai aplaudat fragment al cărţii “Flori în păr”, opera Iulliei Ioniţă. Cel mai aplaudat seara trecută, în Grill Rock Pub (gazda lansării).
Continue reading
Lume multă şi interesată de eveniment. Cristina Zarioiu, autoarea romanului (In)decizii, a reuşit să adune în juru-i peste o sută de prieteni. Probabil cel mai iubit dintre corporatişti.
Atmosferă călduţă, familială, de picnic cu zumzet – Genul de ieşire la iarbă verde, cu pături agăţate prin fragi şi muşuroaie, unde stai tolănit, fără şosete, înconjurat de bunici, veri, vecini şi albine roind: zum-zum-zum-zum.
Mi-o fi rămas zumzetul rătăcit prin melcul urechii şi din cauza sonorizării frigide. Aveau o jenă sunetele înainte să iasă din microfon. Se moşmoleau pe șopăite până la mine, poziţionat pe circumferința bulucului.
Motiv pentru care nu am habar ce s-a vorbit aici:
Continue reading
de Claudiu T. Ariesan
Când am primit romanul Iulliei Ioniţă on line, numărând cam un milion de caractere strânse în aproape 200.000 de cuvinte, am fost pus în faţa unei dileme sau chiar a unei trileme! Grafomanie, imitare seacă a realităţii sau talent genuin. Cam astea erau variantele de primă instanţă. Vârsta de 16-17 ani – când am înţeles că a fost compusă opera ficţională – profila posibile “circumstanţe agravante” în primul sens, faptul că este fiica scriitoarei Corina Ozon (aflată în plin val de succes editorial cu ciclul “amanţilor” ajuns la al treilea volet) putea sugera un mimetism juvenil de familie, deci din a doua categorie de orori beletristice. După câteva rânduri am înţeles că am făcut perfect degeaba scenarii prăpăstioase; peste câteva pagini eram anesteziat de forţa incredibilă a scriiturii, de asprimile faptice şi de limbaj topite într-un stil neverosimil de coerent pentru etatea debutantei. La ultimele frazări impetuoase nu mai nutream decât dorinţa să contribui cu ce pot la şlefuirea finală şi la desăvârşirea operativă a unui proiect pe care îl doream neapărat lansat în galeria editurii Datagroup.