Cartea ta de suflet? Autorul tău preferat?

Nu mai sunt un cititor tipic de multă vreme, nici nu știu când am început să las o carte deoparte după primele zece pagini dacă nu-mi place stilul în care este scrisă, indiferent de ce ar fi avut extraordinar sau nu de spus autorul.

Când pun mâna pe o carte de beletristică mă aștept să citesc literatură nu teze de idei, este răspunsul meu invariabil la mustrările amicilor care-mi atrag atenția că am renunțat la o carte care ori avea un fir epic colosal ori conținea niște concepte de te dădeau pe spate.

Acum, de când sunt scriitor cu acte în regulă (Povestiri de sub papuc, Cameleon – Baza), e oarecum de înțeles să strâmb din nas uitându-mă cum e scrisă o carte (na, dacă nu te înfoi un pic în pene pe nișa ta parcă Continue reading

A murit

A murit autorul cărții mele preferate și omul datorită căruia mi-am zis, copil fiind, că odată am să scriu o carte la fel de puternică, magică și fermecătoare în stil  ca cea pe care tocmai o terminasem de citit.

Da, o sută de ani se singurătate.

Experiențe vaginale cu o cârtiţă

x-hamster“…Îi admiram bunătăţile şi fierbeam de ciudă, strângând în mână un ciot ofilit. Şi cum mi se topeau ochii peste ogorul ţaţei Corina, văd în capătul pârleazului o fătuşcană cu chip măsliniu şi părul negru, despletit, jucând în vânt ca o coadă de lup. Venea Magdalena lu’ Măgădan cu un sac de costreie, călărind un măgăruş deşirat şi plin de spume. Venea agale spre mine, zâmbăreaţă, muşcându-şi gentil buza de jos şi ştergându-şi cu mâneca boabele de năduşeală împoponate pe fruntea negricioasă.

A descălecat măgarul şi se apropia cu paşi apăsaţi, sfărmând pământul uscat sub călcâiele goale. Îi jucau ţâţele sub cămaşa transpirată mai ceva ca ugerul vacilor când se întorc vara de la izlaz. Am vrut să o salut din priviri, ea a vrut să mă soarbă. Şi-a lăsat coapsele goale, arcuindu-şi trupul subţire şi lung. Ne-am prins în braţe şi ne-am prăvălit acolo între cioturile de varză uscată. Şi-am început să-mping, să mă opintesc, să mă sufoc şi iar să-mping, de se cutremura ogorul şi zburau brazdele din copitele măgarului speriat de aşa vuiet şi urlete.
Continue reading

Open. O Autobiografie – Andre Agassi

Niciodată nu m-au atras biografiile, majoritatea sunt scrise mediocru picând ori în extrema unui stil rece, de contabilitate a datelor, ori în cea a unui stil trâmbițător, exagerat, extra somputos și numai fascinația pentru numele subiectului ajută cititorul să treacă peste gustul de cretă al textului.

Majoritatea, nu și Open. Nararea la persoana I și ruperile dese de ritm și de idee te duc parcă în fața unui Agassi care îți povestește atunci, pe loc, nerepetat, ce simte și ce gândește. Așa reușește cartea să te transporte lângă Andre pe terenul de tenis sau în afara lui, fără să explice sportul și fără să facă o cronică detaliată a meciurilor. Continue reading

Lectură pentru veceu

psy-nostradamus3Locșorul meu magic în care îmi adun gândurile și îmi împrăștii necazurile devine tot mai bogat. Format inițial din doi pari (unul pentru sprijin și altul pentru câini), a tot crescut în timp, odată cu mofturile și aerele mele. Acum are si câteva rafturi pline cu reviste, ziare, cărți de colorat, resturi de hârtie igienică și, ultima achiziție: Nostradamus de Mario Reading.

Nu neagă nimeni talentul unui farmacist de a scrie versuri. Bine, farmacist e mult spus pentru anul 1500; mai degrabă vraci. Catrenele sunt “citibile”, chiar bunicele pentru epoca în care au fost scrise. Dar să practici arta ghicitului în bob jumătate de mileniu mai târziu și să faci avere din asta, mi se pare cam mult chiar și pentru specia umană.
Continue reading

Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.
Continue reading

Cadoul perfect de Valentine’s

Sex mental
picioare M-am îmbrăcat migălos. Nu elegant, dar nici sport. Am pantofi albaştri din piele întoarsă, cu talpă subţire, descheiaţi la şireturi. Pantaloni cenuşii, dintr-un material asemănător cu blugii, dar mai eleganţi. Cămaşă gri închis, din mătăsuri fine, sintetice. Şi un fular foarte la modă, indispensabil în orice sezon. Sunt smart casual.

Final checklist: telefon, portofel, ţigări, brichetă. Sunt gata! Peste strada îngustă a semaforului ars, violonistul cu dinţi mari strânge monede în pălărie. În spatele lui e Roxane, cafeneaua unde beau bere şi fumez. Deschid cu greu uşa. De fiecare dată uit că trebuie să trag, nu să împing. Îmi fac loc prin pâcla aromată şi mă aşez la masa mea, pe scaunul meu.

Am emoţii. Îmi comand berea, nu înainte de obişnuitul proces de triere: cel mai mare procent de alcool, la preţul cel mai mic. Beau, fumez, privesc enigmatic în jur. Un decor vechi al anilor ’80. Pereţi acoperiţi cu lemn, posteruri cu Police, tablouri mici şi abstracte, poze îngălbenite şi o chitară atârnând de tavan, prin norul de fum. Beau, fumez şi o aştept pe ea. Ştiu şi care este masa ei, scaunul ei.
Continue reading

Feminisme ridicole

Later edit: După discuții cu autoarea recenziei avem așa:

//  Intenția replicii în discuție nu a fost deloc feministă, încercând să găsească o exprimare diplomatică pentru impresia că personajul principal feminin nu este bine construit (aici aș avea de făcut eu o paranteză, personajele sunt complet subordonate acțiunii și intrigii mentale și povestea lor intervine doar și dacă în măsura în care este necesară pentru a le explica reacțiile – nu e, pentru niciunul din personaje masculine/feminine, un roman de aprofundare, iar asta contribuie decisiv la ritmul și curgerea cărții) Andreea Chebac a schimbat o critică legitimă într-o observație generală cu iz feminist.

În loc de personajul feminin nu mi-a plăcut, e gol, e din carton, nu are substanță sau orice altă descriere a impresiei lăsate, autoarea recenziei, ca să fie mai blândă probabil cu o carte care i-a plăcut, a punctat general și nu la obiect. Din păcate asta a schimbat o afirmație care era normal să fie într-o recenzie într-o dojană generală asupra rolului femeii în carte, lăsând impresia încălcării unui standard de importanță pe care femeia trebuie să îl aibă într-o carte, chestie care mie mi-a displăcut enorm.

Nu asta a fost intenția din spatele replicii de unde iese că, vorba lui taică-meu, Mai binele e dușmanul binelui. Ca să mascheze politicos un punct de vedere valabil despre construcția unui personaj a trimis discuția într-o zonă care a stârnit reacții de genul – femeile din Cameleon sunt proaste sau lămpi. //

Știți foarte bine că am o problemă cu manifestările stupide ale feminismului de azi; rămăse fără obiectul muncii (negarea unor drepturi de bun simț) fetițele astea cunosc opresiunea masculină de prin articole și cărți și neavând o busolă reală iau niște lucruri normale, fără nicio conotație sexistă și le transformă ridicol în cine știe ce manifestare discriminatorie.

Că zic asta mă face evident și fără îndoială misogin, la fel cum dacă în America îi spui unui afro-american că e leneș, prost sau slab pregătit e din cauză că ești rasist nu pentru că ăla e submediocru.

Vă dau însă un exemplu. Continue reading

O să-l facă să râdă şi să se laude prietenilor. Cadoul perfect de Valentine’s Day

Nu numai că o să râdă cu lacrimi citind Povestiri de sub papuc, dar o să se laude prietenilor cu ce carte amuzantă despre femei şi relaţiile din cuplu a primit cadou, chiar de la cea de lângă el “vedeţi, mă, a mea are simţul umorului nu ca tristele voastre”

Şi cum să nu râdă când pe lângă poveştile de cuceriri fantastice şi întâmplări criminale din cuplu, mai dă şi peste dicţionarul de feminisme care sună cam aşa:

Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista tot ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de lopată. Continue reading