O noua aparitie la editura datagroup

Proaspat iesita de la tipar, va prezint cartea care va revolutiona lumea stiintifica.

“În Lumi epistemologic diferite – Noua paradigmă a gândirii, Gabriel Vacariu propune schimbarea cadrului de gândire în care s-a dezvoltat cunoașterea umană din cele mai vechi timpuri și până astăzi: imaginea lumii unice, a universului care conține tot ceea ce există dependent sau independent de noi.

Vacariu oferă o serie de argumente și explicații profund documentate în favoarea unei paradigme inedite, cea a ‘lumilor epistemologic diferite’, care nu sunt nici sub-lumi ale universului nostru, nici lumi paralele, ci lumi diferite care nu există una pentru alta și nu pot interfera vreodată. De exemplu, cititorul va descoperi că mintea nu există pentru nicio celulă a organismului, sau că lumea micro (atomi, electroni etc.) nu există pentru lumea macro (a obiectelor din jurul nostru: planete, scaune, mese etc.), aflându-se în lumi epistemologic diferite. Continue reading

Eu şi cărţile

A tot circulat pe social media, imediat după turnarea găleţilor în cap, o leapşă cu cărţi. A venit sub mai multe forme, care-s alea zece care ți-au influențat viața ori care te-au marcat cel mai mult ori care ți-au plăcut de nu se poate. A ajuns și pe la mine dar abia acum o bag în seamă, o lună-două mai târziu decât ar fi trebuit.

De citit cu adevărat am citit când eram mic, asta a fost una din părțile rele ale facultății și ale vieții rapide și pline de învățat chestii noi – nu am mai citit – abia acum, de vreun an-doi, încerc să mai găsesc timp și pentru asta. Am mai vorbit despre titluri și autori care-mi plac la nebunie, însă dacă e vorba de ce m-a influențat și ce m-a marcat atunci nu pot să enumăr cărți anume ci să vorbesc despre citit în general.

Trei-patru cărți pe săptămână, înfulecate pe ascuns la lumina transformatorului de la radio (maică-mea nu mă lăsa să citesc după 11 să nu-mi stric ochii și să nu stau prea mult), mi-au dezvoltat o grămadă de chestii care aveau să-mi folosească mai târziu în tot ce făceam.  Continue reading

Avanpremiera: Lumi epistemologic diferite – Noua paradigma a gandirii

“Lumi epistemologic diferite – noua paradigmă a gândirii”

Așa se numește noua carte a lui Gabriel Vacariu, care va apărea la Editura Datagroup, la sfârșitul lunii octombrie 2014. Apariția acestei cărți marchează un moment special în activitatea editurii noastre.

Nu numai pentru că este vorba despre o carte de filosofie sistematică, ce propune un nou sistem filosofic, un nou Weltanschauung (imagine filosofica despre lume, despre tot ceea ce există), scrisă de un autor român ci mai ales pentru că este prima dată când o editură din România publică o lucrare filosofică al unui autor roman, simultan, în trei limbi diferite: engleză, germană și română. Continue reading

Paradox – o vară însorită sub clar de Lună

yinyangmoon

 

După o vară paradoxală, m-am întors în lumea-celor-cu-reacţii, că tot mă simţeam apreciat prin lipsă acum câtva timp în comentariile lui Dani şi Hary.

Pentru lipsa mea, după această vacanţă mare, EXISTĂ O EXPLICAŢIE !, aşa cum ar spune Garcea fix din Vacanţa Mare de acum aproape două decenii, când emisiunea era chiar amuzantă. Când lumea chiar era mai “bună”, pe lângă faptul că eram şi noi destul de mici incât să nu fim împroşcaţi decât de noroi prin locurile de joacă, nu de noroi cotidian prin locurile de muncă.

Explicaţia rezidă fix in paradoxul verii mele; după 3 ani de zile, am obţinut în sfârşit multe dintre lucrurile pe care mi le doream de… 3 ani de zile. Printre lucrurile pe care le pot enumera în public se numără:
Continue reading

Ce țin femeile în poșete?

Poşetuţă – ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poartă cu o lejeritate herculeană, de care nu ai crede-o în stare când îţi spune pisicoasă:

Tati, nu mă ajuţi cu pâinea asta? Că îmi rupe mâinile…

In sacul ăla fără fund se găsesc o sumedenie de dispozitive de neînţeles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele:

medicamente pentru toate bolile pământului, oglinda de belit ochii în ea când deschizi din întamplare sacul, gloss de buze, agendă goală, zece perechi de chei, inclusiv de la casa bunicii care s-a dărâmat în ′79 fiecare cu două brelocuri, multe pixe în caz că odată şi odată are chef de scris în agenda goală, portofeluri, telefonuri, cremă de mâini de zi şi noapte, cremă de picioare de zi şi noapte, cremă de corp de zi şi noapte, o pereche de Continue reading

Deziluzionistul

Pentru cântăreţi şi profesorii de canto care le dictează vocalizele există “Vocea României”.
Pentru dansatori şi coreografii care le susţin paşii – “Dansez pentru tine”.
Pentru (non)cântăreţii sau (non)dansatorii care au simultan abilitatea de a jongla, face beatbox, înghiţi săbii, scuipa săbii, dresa câini, papagali sau pisici să înghită sau scuipe săbii în flăcări sau nu există “Românii au talent”.

Pentru scriitori şi romanele din spatele lor – risc să spun că nu prea există mare lucru în România. Continue reading

Copilul Deltei (1)

Înainte de toate, vreau să salut două persoane:

– pe Cristina

şi

– pe Hary

Apoi vă salut pe toţi şi vă spun LA MULŢI ANI! de Ziua Copilului. Mă înfăţişez în faţa voastră astăzi pentru a vă prezenta şi a vă recomanda o carte:

Este prima mea carte, apărută la editura Datagroup prin puterea şi efortul lui Hary (Heinrich Loth). Pentru ca echipa să fie completă, trebuie să îi menţionez şi pe Tatiana Neamţu (care s-a ocupat de redactare şi a scris şi vorbele frumoase de pe Pagina 4) şi pe Alin Vasile Adnan (care a realizat o copertă superbă). Continue reading

Îmi place să mănânc

DSC_1674Sunt un om simplu cu aspiraţii simpliste. Nu mi-am construit până acum idealuri măreţe şi strategii pe termen lung, prin care să dobândesc fericirea capitalisto-tâmpă. Urăsc planurile şi creditele pe 30 de ani, în urma cărora voi avea propria cutie de chibrituri în Pantelimon. Urăsc întrebarea „Unde te vezi peste X ani ?”.

Fericirea mea constă în plăceri scurte şi trecătoare. Sunt fericit când mănânc, sunt fericit când mi-e sete şi beau o apă rece, pură şi puţin acidulată. Chiar privesc paharul pentru câteva secunde şi mă imaginez undeva la răcoarea munţilor, lângă izvorul plin de prospeţime din care a ţâşnit licoarea magică. O mâncărică bună îmi înseninează ziua. Pot să stau şi două, trei ore cu fundul în scaun şi să mănânc, chiar dacă sunt sătul. Mănânc pentru că îmi place. Şi visez idilic la o mâncare fără plastic, zinc şi aflatoxină, o mâncare city-free.
Continue reading