Moş Crăciun şi măicuţele

mos craciunA fost odată ca pe-acum, pe un plai minune, coperit cu prune. Unde face Prutul spume şi s-adună cerbii turme să asculte cucii-n stâne. Căci ciobanii sunt plecaţi după câinii renegaţi.

Găsise sălaş o casă de maici.

Unşpe maici smerite, fecioare ferite de gând necurat şi ochi de bărbat. Cinci oacheşe, cinci bălane – toate copile cu voci cristaline şi piepturi babane. A unşpea-i jupână – stareţa bătrână cu mintea călită, strabism, otită şi…inimă bună.

În ajun de ger câinesc, când răcnesc de spaimă orcii şi creştinii taie porcii, strigă stareţa cea coaptă, rezonând în fofoloancă:
Continue reading

Sărbătorile unchiului Dan

unchiul dan
De sărbători, unchiul Dan a venit în Bucureşti. Ademenit precum un fluture de luminiţe şi oameni luminaţi. Eu l-am îndrăgit mereu pe unchiul Dan, mare figură de om! A venit pe tren cu pastramă şi cârnaţi de acasă. Da, a zis că nu mănâncă „plastic din ăla cumpărat”. Deloc neglijabilă i-a fost mirarea când a văzut puhoiul de lume învălmăşit în alimentare, îndesând victorios plasticul în pungi. „Dar la Bucureşti lumea nu are tot timpul ce mânca?”, a întrebat cu vădită ironie. „Eh, aşa e de Sărbători!” Mare figură de om. A venit la Bucureşti să râdă de noi.

Şi asta după ce ne povestise cum la el, lumea şi-a strâns ulei şi zahăr încă din toamnă, special pentru Crăciun. Poate nu ne-ar fi povestit, dar l-a luat gura pe dinainte când s-a lăudat cu porcul de 150 de kile; din care i-a dat o pulpă şi vecinei, să n-o râdă lumea că are masa goală. Unchiul Dan a fost mereu milostiv şi cu credinţă curată.
Continue reading

Stăpâna şi Ștrumeleagul

holmes-in-handcuffsM-a scos o damă bună în oraş, la masă. Buzată, cu ochi de leoaică înfierbântată, forme, talie subţire, ca prin inel trasă. Fardată cu model şic, o bluză mulată, vârâtă-n buric. Cizme, cu tocuri lungi, din piele de iapă în dungi. Şi pantaloni subţiri, din latex. Gagica miroase a sex.

Eu aveam pofte, simţeam cum pulsez, explodez. Cu ochii-ntre ţâţe, ziceai că-s motan necastrat într-o turmă de mâţe. Am încercat să-i vorbesc, să o ameţesc; din vorbe, din slove – scrise de alţii, scrise de mine, cele mai sexi si fine.

M-a ignorat complet, futil ca un acord fără predicat şi fără subiect. Mergea cu un pas înainte, cu mâna vârâtă la mine-n budigăi. Tăcea, mergea şi mă târa după ea ca pe un sac de păstăi.
Continue reading

Sat de munte

sat-din-apuseniVeneam după un drum lung şi agasant. M-am trântit pe burtă în roua rece, să-mi îmbib hainele îngălate în lacrimile muntelui. Transpiraţia fiartă îmi corodase deja pielea; acum simţeam mâncărimi în carne şi gâdilături viermănoase în măduva oaselor. Spală-mă, rouă! Spală şi stinge tot jegul încolţit în mine!

Mi-aş fi azvârlit şi bocancii, să îmi dreg arsurile din călcâie. Dar nu mai era timp. Oamenii muntelui deja se adunau în jurul meu, cu ochii bulbucaţi şi gurile căscate; mai ceva ca la un circ vandalizat de clovni nebuni.

Comunicau fără a se privi; fălcile colţuroase de acromegali aruncau trosnituri scurte în lateral, muntenii păstrându-şi traiectoria de înaintare. Fiecare îşi respecta raza cercului, ghidat de ecolocaţie. Iar în centru mă aflam eu, pe jumate dezbrăcat şi tăvălit în iarba udă.
Continue reading

Câinele cafeniu

caineStrăzile bucureştiului erau destul de pustii pentru o seară călâie de februarie târziu. Câteva popice de cretă îşi azvârleau fularul peste umăr şi sugeau cu poftă din chiştoace.

Mi-am croit rapid drum printre blocurile mucegăite, până la marginea cartierului. Bulevardele se cufundau aici într-un pustiu albicios de buruieni degerate şi ceaţă.

Înainte să te pierzi în nimicul periferiei, treceai pe lângă doi străjeri: Câinele cafeniu, cu urechi jupuite şi un ochi albăstrit de orbire – veghea cocoţat pe un morman de zăpadă vâscoasă, amestecată cu humă – Şi cârciuma unde trebuia să mă întâlnesc cu prietenul Marcu.

[…] Continue reading

Profesoara de latină

clasa(…)
Atunci când visul îmi scoate melcii pe nas şi gărgăunii din urechi, se lasă o ceaţă străvezie şi un miros de broască tăvălită prin mâl. Parcă m-aş cufunda într-o mlaştină; fundul îmi alunecă de pe scăunel, nivelul băncii creşte, iar eu încerc să mă pitesc. Să mă fac mic, să mă comprim cu totul în pantofii botoşi. Doar să nu mă observe ea, profesoara de latină.

“Domnul Corbaaan, unde sunteeeţi? La tablăăă, mhhh…”

Este singura fiinţă cuvântătoare, care după fiecare idee slobozită simte nevoia unui geamăt înăbuşit. Exprimă simultan plictiseală şi lascivitate. Încă ar avea poftă, dar parcă o bate cam tare blazarea în gât. Gemea sofisticat, cu preţiozitate şi lehamite. Ca o suferindă de zoofilie, familiarizată cu toate zvâcnirile şoricelului ascuns în chiloţi.

“Haide, Corban, haideee. Ce să mă mai fac cu tine? Mhhh…”
Continue reading

La piscină

Ora 15:00 – 31 de grade la umbra casei mele. Nu mai suport, mă duc să mă răcoresc. Am auzit că e o piscină fresh în zona Unirii. Ar mai fi şi Strandul Văcăreşti pe lângă mine… vedem.

piscina
Început de august, canicular
Sunt o supă de măruntaie dizolvate
După reţetă străveche, cioplită lapidar
Cu dalta fierbinte în oase.

Şi nu mai pot respira acelaşi aer cu voi
Sunteţi copii nenăscuţi; iar eu, cadavrul stricat.
Reneg toată firea cu superputeri de strigoi
Salvarea mea: un univers xeroxat.

Tot ce am visat acum e real
Un tren infinit şi traseul stelar
Strivesc galaxia în curbă
Şinele trosnesc, mi-e sete de umbră!

De ce beştelim măgarul

magarEşti un dobitoc! Un porc! Un bou! Un măgar! Animalule!

Foarte multe injurii româneşti îşi au obârşia în regnul animal. Nu le-am înţeles vreodată pe de-a-ntregul. Unele dintre ele pot fi laude, nu doar vorbe de ocară.

De exemplu, când îi spui cuiva că este vulpe, înseamnă că l-ai făcut şiret, inteligent chiar. Dacă ai diminutivat animalul şi i-ai zis vulpiţă, deja ai bucurii la persoana vizată. În schimb, dacă foloseşti augmentativul, vulpoi bătrân, evidenţiezi experienţa, spiritul de prevedere.

Porcule! Aici hai să zicem că ar fi de înţeles. Porcul mănâncă găinaț, doarme în propriul rahat şi se răcoreşte în ăl mai împuţit nămol. Cum pe timpuri lumea era străină de neologismul “hipster”, s-a ajuns la varianta “Băi, porcule!”
Continue reading

Interviu cu Freigedank

Freigedank este unic. Fiecare troll are ceva din nebunia lui. Dar numai unul este Freigedank. Pentru the one and only, am pregatit urmatoarele intrebari:

 

  1. Cine este Freigedank in viata de zi cu zi?
  2. Cand ai fost rapit ultima oara de extraterestri?
  3. Ai mai avut in ultimul timp vise cu porumbei albi?
  4. Pentru ce delict ai facut parnaie?
  5. Care este cea mai mare calitate a ta? Ce stii sa faci cel mai bine?
  6. De ce nu-ti plac femeile?
  7. Daca ar trebui sa alegi, ce ai consuma: droguri sau alcool?
  8. Care este cea mai frumoasa amintire cu bunica ta?
  9. Esti un crestin ortodox practicant?
  10. Ai fi dispus sa scrii o carte despre viata ta, pe care sa o public la editura mea,. chiar daca asta ar insemna sa iesi din anonimat?

Freigedank, te astept in comentarii cu raspunsurile la intrebari.