Cea mai mare performanţă pe care am realizat-o în ultimii 25 de ani este aderarea la U.E. A fost şi meritul nostru, a fost şi contextul internaţional, tot ce contează este că am ajuns acolo, nu cauze şi motive.
Oricât de cârcotaşi am fi, trebuie să recunoaştem diferenţele dintre societatea românească de astăzi şi cea dinainte de 2007. Una dintre schimbări s-a produs în mediul privat şi este vizibilă în primul rând în capitală. Au venit investitori străini, au venit dezvoltatori cu idei sănătoase şi au apărut multinaţionalele. Cuiburile de corporatişti răsărite ca după lunga ploaie a renaşterii.
România nu avea până de curând “oameni de afaceri”; sau existau foarte puţini, sufocaţi de taxe şi probabil cea mai stufoasă legislaţie din Univers. Mă refer la oameni de afaceri spălaţi, nu contrabandişti, evazionişti, ţepari şi întreţinuţi ai regimului care fac “afaceri” cu statul.
Nici astăzi nu duduie mediul privat, dar progresele sunt evidente. Marea diferenţă în sânul societăţii private nu au făcut-o însă afaceriştii autohtoni. În Bucureşti apar tot mai mulţi angajaţi cu salarii de peste două mii de euro lunar. Sau două K-uri, cum le place corporatiştilor să discute în termeni elevaţi.
Aproape în unanimitate salariile respective vin din afară, nu sunt rodul economiei româneşti. Sunt multinaţionalele mamut, ajunse de curând şi în România (mai ales în nordul Bucureştiului). Sau servicii prestate de români în România pentru clienţi străini (în special piaţa IT). Chiar şi atunci când lucrezi pentru o firmă autohtonă, capital românesc, firma respectivă desfăşoară activităţi pentru sau în colaborare cu firme străine. Aşa se explică salariul tău de două, trei, multe, multe K-uri.
în concluzie, banii vin tot din afară. Indiferent că ne ducem noi să îi cărăm acasă în pungi, sau sunt aduşi prin intermediul corporaţiilor. România nu este încă la asemenea nivel salarial. Nu este pregatită din niciun punct de vedere pentru salarii de multe K-uri.
Dovada am văzut-o zilele trecute într-o mare comunitate online. Unde, în cadrul unui articol cu temă dubioasă, au început să se îngrămădească toţi corporatişii şi să-şi vânture fluturaşul de salariu.
Ştiţi senzaţia aia când vă merge atât de bine încât nu mai aveţi loc în propria piele? Ceva de genul s-a întâmplat. Discuţii filozofice şi lamentări despre cum câştigăm noi 10 mii de lei într-o lună, dar de-abi ne ajung banii. Cum în Bucureşti dacă nu câştigi măcar 1000 de euro/lună eşti un muritor de foame, cum pentru măcar două K-uri noi nu ne dăm jos din pat. Atât de valoroşi suntem în corporaţia noastră.
Am ataşat mai sus o poza cu salariile medii în Europa. Salariul mediu este în toate statele europene “dereglat” de veniturile foarte mari. În concluzie, majoritatea salariaţilor dintr-un stat câştigă SUB salariul mediu calculat. Mă uitam pe harta asta la săracii polonezi şi cehi care practic mor de foame. Majoritatea câştigă mult sub 1000 de euro. Şi doar ne-a învăţat corporatistul bucureştean atotştiutor că fără cel puţin un K rabzi de foame. Îţi moare “kinderul” subnutrit şi îţi rămâne analfabet. Cum să îl mai dai şi la şcoală tot din K-ul ăla? Doar se ştie că şcoli sub 200 eur/lună nici nu mai există.
Au apărut foaaarte muţi inventatori dintr-ăştia ai capitalismului, care nu înţeleg de ce se duc unii români la muncă pentru 800 de lei per lună. Au uitat că părinţii lor au muncit poate pentru mai puţin. Şi ia uite ce copii de succes au crescut. Nu le-au murit de foame şi nici analfabeţi nu au rămas. Acum discută în K-uri, quarter-uri şi ţin economia planetară agăţată de degetul mic.
Am un prieten care câştigă foarte bine, programator de top etc etc. Şi totuşi foarte modest în alegeri. Şi-mi cântă mereu: “să fii bogat nu înseamnă să ai mulți bani, ci să fii cumpătat.”
Am citit şi eu articolul, pe mine altceva mă miră: cum oamen8 care câştigă atât de mult muncesc atât de puțin. Tare-aş vrea rețeta.
E calitatea muncii exceptionala..
“cum oamen8 care câştigă atât de mult muncesc atât de puțin.”
La cat te referi cand spui, castiga atat de mult? La ce te referi cand spui muncesc atat de putin?
Dezvolta ideea te rog, pentru ca altfel ramane doar o preconceptie paushala.
La modul absolut general e uimitor cum oamenii din articolul la care face referire Dani câştigă aproape toți sume amețitoare cu câte-un k în coadă (de reținut că banii respectivi nici nu le prea ajung), majoritatea nu sunt antreprenori, ci doar angajați şi totuşi sunt veşnic acolo comentând într-una. Bun, nu facem o analiză economică extinsă acuma; e doar o constatare “uşor” hiperbolică 🙂
Media extrem de ridicata se explica mai degraba prin faptul ca a comentat cine avea cu ce iesi in fata, mai putin ceilalti.
Cam cum ai organiza un club de masculi, unde sa se intre pe baza de masuratoare… cam care crezi ca ar fi media clubului? s-ar duce numai cei care au cu ce chiar daca n-ar exista dimensiune minima admisa ci doar necesitatea masuratorii.
Dani, datele problemei se schimba major cand e vorba de o familie cu copii, rate sau chirie și așa mai departe. Pune o chirie la un apartament de 3 camere si nu la o garsoniera si vezi cam care ar fi diferenta fata de traiul de burlac/cuplu tanar numai din asta. Mai pune si cheltuielile cu o masina (nu rata ci cheltuieli normale) si vezi ce iese.
Si daca imi zici ca se poate trai si cu copil/copii la o camera, raspunsul e ca vorbeam de decenta nu de supravietuire.
Dupa ce faci calculul ala si mai adaugi 1-2 guri de hranit, imbracat, crescut ai sa vezi ca un 2k pe familie intr-un oras scump nu inseamna vacante in maldive.
C-asa putem vorbi de cum ne descurcam in facultate si decreta ca cu 400 ron si-o cazare ieftina, viata e frumoasa.
O chirie Ok la 3 camere in Bucuresti e undeva la maxim 400EUR. Gasesti si mai mici daca stai sa cauti.
Mancarea in general in Romania este super ieftina, adica cu 50 de EUR iti acoperi lejer necesarul pe saptamana intr-un hypermarket gen Cora, Carefour, Kaufland etc. Ba chiar 50 EUR e cam mult.
Hai sa nu consideram masina ca o necesitate, ai destul de multe mojloace de transport intr-un oras mare. Oricum cu o masina normala nu depasesti 200 EUR pe luna.
Deci am facut 800 EUR pe luna pentru un trai de viata normal. Un trai cu mult peste media din Romania, caci nu oricine sta la 3 camere, are masina si isi cumpara ce vrea de la magazin.
Vlad, da. Clar sunt mai mari cheltuieli daca ai si copii. Dar se presupune ca ambii parinti cotizeaza. Si tot nu se ajunge la sumele astronomice considerate de unii “trai decent”. Dupa noile norme ar insemna ca majoritatea parintilor nostri au fost muritori de foame, saracii pamantului. O minune cum au reusit sa ne hraneasca, sa ne imbrace, ba ne-au mai tinut si prin scoli..
Daca nu apareau multinationalele in Ro, sa vezi cum 7-8 sute de euro pe luna erau considerati lux, nu supravietuire 🙂
gogule, eu vorbeam de familie cu copil/copii – asta fiind cazul pentru majoritatea celor cu salariile despre care vorbim.
50 de euro – zici tu ca e mancarea pentru o saptamana in conditiile unei familii cu copil (cu unu, nu cu doi)… ba, baiatule..
masina e si ea o necesitate pentru o familie, vorbim de decenta nu de ca se poate si fara, sa mergi cu trenul in afara si cu metroul in oras, cu copilul mic dupa tine.
in plus, mancarea de 50 de euro pe saptamana nu este decenta nici pentru un singur om si aici vorbim ca nu e decent sa mananci numai salam fara carne si crenvusti din plastic.
hai sa facem totusi o diferenta intre chestiile decente si traiul care se poate, e mare distanta intre ele si exact despre asta e vorba cand vorbim ca undeva la 90% dintre romani nu traiesc decent.
decent inseamna si un film/teatru, o masa in oras, o bere cu prietenii (nu de aia de 2 litri) – de 2-3 ori pe luna, decent inseamna si o bautura buna in casa si niste dulciuri si o vacanta frumoasa pe an si 2-3 mofturi (in functie de hobby) intr-un an. Asta inseamna decent si e valabil pentru orice om care munceste intr-un stat dezvoltat, nu ca putem trai fara masina, cu mese de 12 lei, fara iesiri, fara bucurii, fara vacante, fara nimic.
Direct la subiect:
* nu vreau sa pun link, dar cauta pe anuntul.ro apartamente cu 3 camere de inchiriat, pune valoare peste 400EUR; aproape tot ce gasesti acolo sunt central sau ultra-central si arata foarte bine
* ar fi culmea sa fac acuma o lista cu ce poti sa cumperi de 50 EUR dintr-un hypermarket/supermarket, dar sunt 100% ca ajunge pentru o familie de 3-4 persoane; ma refer aici doar la alimente si ocazionalele produse necesare prin casa; stiu ca romani au tendinta de a cumpara exagerat de mult ca la sfarsitul lunii sa arunce un sfert la gunoi, dar sa zici ca nu iti ajung 50 de EUR pe saptamana intr-o tara in care kg de carne de 20 de lei si legumele sunt aproape pomana e absurd;
* revenind la mijloace de transport, daca mergi cu masina prin Bucuresti iti meriti soarta si da, poti sa bagi lejer de 10 mil pe luna benzina/motorina; dar in momentul in care ai luat decizia sa mergi cu masina in fiecare zi ca sa stai 2 ore in trafic iti asumi lejer si consumul; si clar nu are nicio legatura cu traiul decent, dasta si traiesti intr-o aglomeratie urbana ca Bucuresti-ul, sa folosesti dracu mijloacele de transport in comun, taxi-ul si bicicleta ocazional
* salarii de sub 1000 EUR pe membru de familie gasesti in multe tari din UE si oamenii de acolo traiesc decent chiar daca in general chiriile sunt mai mari decat la noi; sau poti sa iei 2-3 mii in Berlin, Amsterdam, Londra si sa dai 1500 pe chirie sau 30 de euro pe o masa in oras;
* tot cu cifre: cheltuiesc in jur de 2000-2500 lei pe luna in Bucuresti; mananc in fiecare zi cel putin o masa in oras; nu platesc chirie; am o problema cu alcool si deci beau 2-3-4 beri aproape zilnic ( nu la PET ); ies seara cu prietenii la bere o data la 3 zile minim; acasa am frigiderul plin ( cu carne in mod special :)) ); platesc diverse abonamente si utilitati; asta clar nu e trai decent, e rupere in figuri, dar nu am cine stie ce responsabilitati;
Ne mai vedem si noi lungul nasului?
Da, ma, gogule. Singur merge cu 2500 lunar. Vlad se refera la o familie cu unu, poate doi copii. Ar merge si in cazul unei familii de 3 membri cu 1000 de euro/luna, trai decent spre luxurios 🙂 Dar fara masina. Daca masina mananca 200 de euro pe luna, mai bine las-o. Mergi doar cu metrou si taxi (cum fac eu). Si iesi mult mai ieftin.
Gogu şi de ce trebe’ să ai o problemă cu alcoolul? Fii bărbat, rezolv-o 🙂
N-are nicio problema. Bea mai putin decat mine :))
Gogule, gogule, gogule – deci matale cheltuiesti 2000-2500 pe luna si o duci ca belferul, dar:
– fara sa platesti chirie, daca ai plati s-ar duce 30% din ce ai
– fara masina, daca ai avea s-ar duce inca 30% din ce ai
– si fara copil, daca ai avea, oare cat s-ar mai duce?
Ne vedem si noi de lungul neuronilor inainte de a incepe cu figuri de stil?
PS – dupa cum am zis: o masa la restaurant, in traiul decent, nu e aia de mananci o saorma la masa, sau aripioare picante, ci un meniu complet si bun – Gatiti cum trebuie nu fast-food. Nu pun pentru o familie intreaga , dar daca tu gogule ai manca o masa adevarata la un restaurant mediu din Bucuresti pe zi, acolo s-ar duce tot purcoiul ala de bani de care vorbeai. De asta am pus o singura masa din aia pe saptamana, in weekend, ca nu vorbeam de gigeii care au impresia ca-s miezul de la fanta pentru ca mananca barabule prajite in mall.
Dani: si eu am fost uimit de salariile celor de acolo :)) dar si eu am prieteni care castiga peste 10.000 pe luna si nu pot sa zic ca sunt bogati sau ca nu raman fara bani :).
Stii prea bine ca in Bucuresti e greu daca nu ai salariul la anumit nivel,mai ales daca nu ai casa ta, daca trebuie sa platesti abonament ratb etc. Si eu am zis ca daca vrei sa traiesti DECENT(mai scoti consoarta la un teatru, o cina romantica, un film, poate un concediu etc) in bucuresti iti cam trebuie 1000 de euro. Putin mai mult de un sfert din mia de euro mi i-a cerut banca luna asta…nu mai pun restul de cheltuieli lunare:))
P.S: faza cu “nu ma scol din pat pentru mai putin de…” ma irita si pe mine. Eu cand am intrat in campul muncii luam 900 de lei impozitati si aia din cauza bonurilor de masa in timp ce colegii care faceau fix acelasi lucru aveau de la 2000 in sus..deh, eram prin leasing de prsonal..si asa am stat aproape doi ani fara sa ma plang
Dani, comparatia cu parintii nu-si are rost. Ai mei stateau cu o noptiera plina cu bani pe vremea lui Ceausescu pentru ca nu aveau pe ce sa ii dea.
Traiul este infinit mai scump acum decat atunci. Sa ai o locuinta a ta, deci sa nu platesti chirie, este de o mie de ori mai greu decat inainte de revolutie.
Cheltuieli ce sunt considerate acum normale cu copilul de exemplu, pe vremea parintilor mei pur si simplu nu existau.
Nu poti sa compari finantele din comunism cu ce e acum, cum nu poti compara nici cu ce usor era sa traiesti multumit acum 300 de ani cu o capra si un acoperis de paie.
2k pe luna, deci 1k pentru fiecare parinte, ceea ce multi au considerat suma de la care incepe decenta, nu inseamna nici pe departe bogatie ci e oarecum corect – de acolo poti sa iti oferi un trai care sa te bucure, sa nu faci calcule saptamanale de cum te descurci, sa nu amani ratele, sa nu te gandesti ca vine scoala si trebuie sa pui deoparte pentru manuale si alte chestii din astea triste.
Cat despre cei care povestesc cum termina pe luna sume de 2k singuri nici asta nu e exagerat. In functie de varsta la care esti, cat ai atat cheltui. In bucuresti poti sparge lejer 2k intr-o noapte la un club, numai pe bautura, nu inseamna ca daca ii cheltui intr-o luna, mananci numai homar.
Acu 7-8 ani am castigat in Bucuresti si 5k pe un scenariu. Cand am primit banutii cat crezi ca m-au tinut? :))))
In cazul meu, parintii m-au crescut dupa ’90. La revolutie aveam 2 ani. Nu m-am referit la perioada comunista. Perioada 90-prezent in care au existat si exista familii cu venituri de 1k cumulat si traiesc decent (dupa standardele mele). Adica tot strictul necesar, plus iesiri in oras, plus vacanta de doua ori pe an.
Iar cazul 1k cumulat este cel fericit. Majoritatea familiilor din Romania castiga sub. Media, adica median wage nu average wage, este cam la 500 de euro pe familie.
Am mai spart si eu bani prin cluburi. Dar sa am credit infinit si mai mult de 2, hai 3 sute de euro nu am pe ce sa dau. Indiferent ce si cat beau. Poate sa fac cinste la tot clubul ca sa ajung la 2000 :))
Zic de cluburi pentru oameni normali la cap, nu unde dai 30 de lei pe o apa plata.
Dani>
1. parintii tai aveau casa din comunism
2. cheltuielile nu s-au majorat brusc dupa revolutie si traiul nu a ajuns dintr-odata la scumpenia de astazi
3. ca si mai sus, nici tendintele, nici asteptarile sociale si de consum pentru clasa de mijloc nu au ajuns dintr-odata aici.
4. nu, scaderea chiriilor fata de varful bulei imobiliare nu compenseaza restul.
5. pe tine te-au crescut in Bucuresti? ca noi despre tilul asta de oras vorbeam.
In Bucuresti la 1000 de k familie cu copil, masina si fara casa proprie, nu e trai decent, poti sa stai in cap sa ma convingi.
Sa recapitulam deci – parintii tai nu te-au crescut in Bucuresti ci intr-un oras de provincie si nici ala printre cele mari si scumpe, ba dimpotriva.
Nu te-au crescut nici cand copilul trebuie sa aiba aia si aia si ailalta ca asa vede la toti si daca il lasi altfel il arata ceilalti cu dejtu si o e foarte probabil sa dezvolte ceva complexe de asta (stim, stim, sunt copii care au invatat la lumanare si au ajuns sus, tata e unul dintre ei, ailalti 99 de pe langa el au ajuns insa la sprijinit birtul pe ce vine pomana de la stat).
Si mai intreb ceva, mai venea si ceva mancare de la tara, nu? Ei la resursa asta nu mai au acces foarte multi dintre noi, ori pentru ca nu mai e de unde, ori pentru ca nu e practic la mare distanta.
Luati in calcul tot ce trebuie pentru a picat drept cheltuitori si belferi, familiile care vor sa-si creasca copilul decent si sa aiba o viata normala, rept normala, de stat european, cand ii comparati cu generatia trecuta de parinti.
Cat despre cluburi, Dani, acuma stiu care e stilul oltenesc :))))), sa nu ducem discutia in care un trai decent inseamna sa ma duc la un club nu pentru ca imi place cum arata si atmosfera ci pentru ca o ceasca de cafea e cu 2 lei mai ieftina decat in partea ailalta.
Si cand zic de o iesire la restaurant nu vorbesc despre un restaurant unde te duci ca sa te saturi ca ti-e foame ci la un restaurant la care mananci ceva care sa te bucure.
Nu că aş fi vreun model de urmat ca să dau lecții, că dimpotrivă, nu-s, dar trai decent e când din ce câştigi poți pune deoparte o anumită sumă de bani.
La noi se-ntâmplă numai şi numai ptr că – cică – dupã 30 de ani se manifestă mai puternic ascendentul şi nu zodia. La mine e nasol că eu sunt balanță cu ascendent în vărsător (dezastru total aşadar), dar am noroc cu bărbatu-meu: o ieşit complet vărsătorul din el şi deşi nu am putut calcula ascendentul sunt sigură că e-n taur :)))))))) prin urmare de-o zgârcenie absolut enervantă.
(Partea cu zodiile e 50% glumă :))
Hai sa fac si eu un calcul gen gogu, de trai decent in Bucuresti>
1. ap cu 3 camere, eu stau la unul de 2 camere si nu e deloc decent cu un copil mic, o casa plina de jucarii si gadgeturi si nici un metru unde sa pot evada sa-mi vad de ale mele. 400 de euro (poate sa fie chirie, poate sa fie rata pentru ceva mai mic) – un loc decent nici prin ferentari nici aviatorilor.
2. masina – asigurare, schimb ulei, revizie, benzina, cauciuri, fara piese, fara service ca se mai intampla ceva. Un plin pe luna ajunge la circulatia din bucuresti? , ma rog, sa punem cum a zis gogu – 200 de euro
3. cheltuieli cu casa (ca vad ca astea nu exista) – internet, cablu, caldura, apa ( ma gandesc ca decent e cu toate astea nu) pentru 3 camere – o medie de 100-120 de euro vara/iarna?
Raman 300 de euro din care voi ziceti ca se cumpara asa: mancare pentru 3, apa pentru 3, iesit o data pe weekend in casa cu familia la o plimbare cu film/ restaurant.
Din aia 300 de euro raman si bani ca in fiecare an sa se ia haine decente, incaltari decente, ceva pentru sufletelul parintelui, niste jucarii pentru copil, o vacanta faina, sa mai schimbi cate un aparat din casa ca nu-s vesnice. Aaaa si bineinteles sa pui si 2 lei departe pentru chestii neprevazute, vreun accident , vreo boala…
Ziceti voi ca traiul decent de care vorbesc eu (fara nici macar o singura chestie de fita) sta in 100o de k pe familie? Nu.
Adevarul e ca romanul se descurca si cu putin si daca ii ajung banii de platit datoriile si de hranit copilul zice ca e ok, traieste decent. Nu bine dar decent. Nu, nu o face, se descurca iar necesitatea descurcatului contrazice traiul decent.
Eu m-am descurcat in Bucuresti cu salariu de 300 de euro vreo 3 luni. Am stat intr-un apartament care arata ca beciurile de groaza din filme (2 camere decomandate, ma costa 3 milioane pe luna), aveam si niste bani de dat inapoi ca plecasem de la institut si apucasera aia sa-mi dea salariu. Mancare, o iesire la film si o sticla de tequila. Aveam haine si papuci, n-aveam masina si de multe ori mergeam pe jos chiar daca era vorba de o ora sau mai mult.
Stiu si eu ca se poate. Dar azi, daca as fi in Bucuresti cu familia, cu 1000 de euro am trai prost si nu mi-as putea oferi nici mie nici sotiei nici copilului mai nimic peste strictul necesar.
După mine Bucureştiul în sine nu e un oraş decent. După 2 luni de condus prin Bucureşti aş fi de dus la Jebel în cămaşă cu mânecile legate.
Decent, decent. Discuția e prea lungă şi nu se rezumă doar la bani. Toți au vorbit despre bani. Contează şi timpul pe care-l petreci cu familia şi modul în care te poți bucura de banii pe care îi câştigi (mulți puțini, nu contează). Sau sănătatea mereu neglijată.
Copilul meu deja începe să resimtă prezența mea excesivă şi absența tatălui pe care-l vede prea rar … Eu fiind aia care-l ceartă, care-l pune la lecții, care-l pune să-şi strângă lucrurile, nu mai are niciun “tampon” să-l salveze. De aia tot zic eu că mulți bani în detrimentul timpului alocat nu ajută la nimic.
La serbarea de la şcoală am văzut copii prea trişti că părinții n-au putut ajunge. Şi atunci la ce naiba servesc sumele cu k?
Asta cu Bucurestiul nu e un oras decent e tare :))), nici eu nu as fi vrut sa raman acolo dar nici sa plec asa de devreme, planul era sa mai stau vreo 5 ani sa pun deoparte niste banuti si apoi sa vin la liniste.
Ne refeream strict la partea financiara, care sa te lase sa-ti permiti niste lucruri normale. Daca pentru partea aia sacrifici tot, atunci indiferent de ce iti permiti tot nu e trai decent, e si asta drept.
Ii intrase lui gogu comentariul in spam. L-am recuperat acum ;))
Am mai avut plangeri, inclusiv de la corbu, despre comentariile care intra in spam aiurea. Nu exista o varianta mai nonviolenta de akismet?
Nu vreau sa va deranjez atmosfera, dar nu e cam penibil sa pui de un subiect despre comentariile de la un alt subiect de pe alt blog? Nu pare un fel de reciclare amestecata cu barfa si o lipsa crasa de inspiratie?
Daca iti rapesti din timp si citesti articolul, vei vedea ca este vorba despre altceva. Din totalul de 10 paragrafe, intr-unul singur am facut aluzie la comentariile respective.
Inspiratia vine din absolut orice iti intersecteaza activitatea zilnica. Poate fi o poveste auzita in fata blocului, ceva ce ai vazut la televizor, citit intr-un ziar, sau, de ce nu, ceva ce ai citit in comentariile de pe alt site.
Daca tu ai strafulgerari de inspiratie pogorate din neant, bravo tie! 🙂
Asa explica si chinezii: “n-am copiat toata ideea, doar o parte”. De fapt ei preiau ideea originala si o imbraca in niste chinezisme.
Faptul ca tu ai documentat mai bine articolul nu face sa dispara ideea de baza, de la care te-ai inspirat. Parca altfel e sa auzi o discutie in fata blocului si apoi sa scrii pe blog. Sau in ziare, sau la tv, sau in alta parte. Dar cand citesti ceva pe un blog si scrii si tu un articol pe aceeasi idee tot pe un blog este exact ca si cand asisti la discutia unor vecini in fata blocului, apoi incepi si tu o discutie plecand de la discutia lor, tot in fata blocului, intr-o alta nota, dar ramane faptul ca fara discutia vecinilor nu exista discutia ta. Daca un ziarist rescrie un subiect abordat de un alt ziarist cu 2 zile inainte se numeste lipsa de inspiratie; daca un ziarist scrie un subiect inspirat dintr-un alt mediu decat cel in care activeaza atunci se numeste inspiratie.
Nu e vorba de politica aia prosteasca “eu am scris primul, toti ceilalti nu mai au voie sa scrie despre asta pentru ca ma copie”. E vorba de intrebarea “din fata blocului”: “tu n-ai nimic de scris din capul tau decat ce scriu altii?”. Poate asa intelegi diferenta.
Daca articolul ala a avut sute de comentarii nu inseamna ca este unul de interes national, din moment ce dintr-o posibila discutie la obiect s-a transformat intr-o panoplie de alter-ego-uri. Asa ca scuza cu inspiratia este destul de “subtire”. Daca era macar despre un lucru de interes, relatat la tv, in mass-media etc era altceva. Fie te inspiri din bransa ta, daca este ceva extrem de important si de actualitate, fie te inspiri dintr-un alt mediu. Daca o faci din mediul in care activezi tu, la 2 zile, atunci eu o numesc lipsa de inspiratie. Ce a adus articolul asta in plus? O harta cu veniturile medii in UE, o analiza economica slabuta si niste remarci despre ‘ailalti”?
Hai, ca poti mai mult! Decat mult si prost, mai bine mai putin si mai bun.
Tu chiar l-ai luat pe Ion Heliade – Rădulescu in serios cu “Scrieti, baieti, orice, numai scrieti” ?
Chinezule!
Aveai dreptate daca bloggerul X scria despre Dacia albastra in trei usi din fata scarii, iar eu, la doua zile dupa, scriam despre aceeasi Dacie.
Dar cand vorbim despre teme generale, abordate de toti, cum ar fi banii, nu iti inteleg logica. De parca tema banilor s-a inventat alaltaieri pe un site, si plagiatorul de mine a furat ideea.. E cam aiuristic asa ce sustii, dar diversitatea si manifestarile extreme ne fac frumosi.
Pe aceeasi ideea sa inteleg ca daca as cumpara cartulia aia si incep sa caut, intr-un final voi gasi asemanari “inspirate” de la alti scriitori, un paragraf al lor si “9” ale tale? Pentru ca din spusele tale inspiratia poate fi si de la “colegi” din aceeasi bransa, daca proportia este de 1:10. Si nici macar nu e asta proportia – 1:10, ci 2:10. O mica diferenta.
Dar te rog, du-te si cumpara o carte in care apar subiecte pe care nu le-a mai tratat cineva vreodata :))
Apropo, daca citesti Povestiri de la Olanu o sa te inflamezi la fel, dar din cauze diametral opuse: “Ce e porcaria asta?! N-am mai vazut asa bazaconii scrise de altii. Te-ai gasit tu, marele anonimus, sa scrii diferit de restul” Fix asa.
Uite si un fragment, ca tot vorbeam despre corporatisti (subiect pe care l-am furat de la A-listeri, evident):
http://www.bookaholic.ro/cameleonul-fratica-povestiri-de-la-olanu.html
Plus o parere generala:
http://www.bookblog.ro/recenzie/poezie-in-proza/
Smarandinta, nici eu nu am fost de acord cu stilul articolului asta, dar din total alt motiv. Tu insa esti total, total pe langa cu argumentele tale si arati o lipsa de intelegere profunda pentru buna practica in mediul online.
1. Punctul de vedere al autorilor si subiectul pe care discuta este total diferit. Unul intreaba cat castigati dupa niste vorbe auzite iar altul discuta despre aerele, asa cum le vede el, al baietilor care castiga bine. Sunt doua articole care spun lucruri total diferite.
Daca argumentul tau ar fi valabil pentru asa ceva atunci ar trebi sa tragi toti blogerii de urechi, inclusiv pe Arhi, ca indraznesc sa vorbeasca despre subiecte pe care altcineva le-a atins inaintea lor. Orice fel de subiecte. A scris zoso despre pretul la benzina, cum naiba vii si tu si scrii despre aia? Si ce daca nu e acelasi punct de vedere, sau aceeasi tema? Tot cu benzina e? Huuuuuuu.
2. Articolul foloseste intr-adevar (desi e mult spus foloseste, mai degraba aminteste ca de luat nu ia nimic) continut facut pe alt blog, de comentatori. Daca asa ceva nu ar fi permis si ar incalca regulile, atunci tot tu ar trebui sa sari in sus de fiecare data cand un bloger pune un video de pe youtube si zice doua vorbe despre el sau face un articol de genul – dupa cum a zis si X, problema se pune asa.
Blogerul respectiv folosind continut din alta parte si spunandu-si punctul de vedere pe el este clar vinovat, dupa tine, de o crunta lipsa de originalitate si ar trebui scos de pe net. Nu te-am vazut cu comentarii de astea la sutele de exemple de genul asta de pe blogurile de a-listeri.
3. Hai sa te luminez si sa iti spun cand un articol e lipsit de bun simt – cand reproduce sau copie ideile autorului original sau, in cazuri de-a dreptul nesimtite si textul. Alea-s no no, nu sa te raportezi la ideea, parerea, continutul unui alt blog si sa vii cu parerea ta si un articol care spune ceva nou despre acelasi subiect.
Am spus la inceput ca nici eu nu sunt de acord cu stilul articolului si nu-s. Nu e normal ca in online sa vorbesti despre o informatie aflata pe alt blog fara sa dai link. Pur si simplu nu se face.
Acum si sa punem link catre un articol de 2 fraze…
Si nu am folosit continut sau “informatii” de pe site-ul respectiv. Am citit doar parerea unor comentatori care mi-au confirmat ceva ce stiam deja. Nu a fost vreo informatie noua si pretioasa. Am facut aluzie la ei ca simplu exemplu.
Aveam in minte de mai multe saptamani articolul asta despre salariul mediu in Europa, salariul mediu in Romania si “figurile” pe care le au anumiti romani. I-am si povestit lui gogu despre articol si despre harta asta frumoasa pe care am atasat-o. Dar i-am povestit in urma cu vreo 2-3 saptamani, la o bere. Mult inainte sa apara pe alt site sutele de comentarii legate de tema banilor. Gogu poate confirma 🙂
Ar fi trebuit sa pun zeci de linkuri, sa stau sa imi amintesc fiecare site, ziar, comunitate online in care am citit dezbateri legate de subiect. Toate au contribuit la formarea opiniei personale. Sau sa pun link doar catre ultima picatura, cea care a umplut paharul?
Da, ar fi fost cazul sa pun un link. Dar catre Wikipedia. De la ei am luat harta, adica singurul material prelevat din exterior pentru scrierea articolului.
Dani, cand vorbesti despre cum ai vazut la o mare comunitate online niste chestii, se intampla doua lucruri:
1. cititorii s-ar putea sa vrea sa vada si ei dovezile de aroganta ale respectivilor, ca i-ai facut curiosi. Link pentru cititorii tai.
2. nefiind fortat de cineva sa aduci in vorba respectiva comunitate si modul in care s-a fluturat ce s-a fluturat, dar facand-o e normal sa dai link, ca asa e frumos.
Daca nu erai atat de precis in a indrepta degetul, de exemplu – am vazut in ultima vreme in online, cand vine vorba de castiguri, o anumita umflare in pene – era altceva, dar cand vorbesti clar de un blog se face sa dai link.
Atat pentru cititori cat si pentru bunele practice ale online-ului, fara legatura cu importanta in economia textului.
sunt si eu de acord ca ai fost nesimtit ca n-ai dat link sau aici intervin niste chestii personale si nu e voie cu link la “senior”?
“aici intervin niste chestii personale si nu e voie cu link la senior?”
Nu stiu. Ia lasa la el un comentariu cu link catre noi. Si vezi ce se intampla :))
Un singur K poate face pe cineva cu adevarat fericiti si ala e Special K
faci si tu ca gogu acuma, cum sa te tina 1 special K o luna????
Te tine fericit sau nepasator sau uiti de tot. Special K, printre altele, e argou pt ketamina, are si Placebo o melodie oarecum pe tema asta.
:)))), da mai, la special k ma refeream si eu, dar cum sa te ajunga 1 (o linie) o luna?
se pare ca am facut o analogie drog-salariu extrem de subtila :))))
In Finlanda platesi 1k abonamentul la sanie.
Iar doi de K, poate face constipatul fericit…:))
Acum ca ati stabilit cati bani va sunt necesari, treceti la faza a doua:
Cum faceti rost de ei? o sugestie de la K:- trebuie sa ne apucam de treaba!)))
Nu mai asteptati Santa K:))))
http://www.timesnewroman.ro/ovi/lipsit-de-scrupule