Din ciclul – auzi în gură?

Maică-mea are o mâță. Mâța aia e ai mai a dracu’ mâță de pe fața pământului și decât să ajungi cu ea într-un spațiu mic, mai bine te bagi în cușcă cu ursul.

Cu pisica aia demonică într-o cutie de carton, a coborât la mașină maică-mea vineri, când urma s-o transportez la casa bunicilor, pentru o perioadă de relaxare la grădină.

Nici nu am plecat bine de pe loc că mâțanul a evadat in cutia de carton făcând-o bucăți cu ghearele și a început să-și facă numărul prin mașină – din fericire numai pe bancheta din spate, acolo unde stătea și stăpâna.

Auzeam din când în când câte un bufnet, un AUUUU, un scârțâit de gheare, ba chiar și câte-o expresie mai puțin domnoasă zisă cu ciudă.

– Acuși vine ziua mea și iar o să cheltui bani aiurea pe cadou. Eu zic că faci altceva.

– Ce să fac?

– Să iei o cușcă pentru mâță, să rezolvi problema.

-…

Văd că nu zice nimic, continui.

– Știu că zici că nu merită pentru un drum două pe an, dar c-o cușcă o rezolvi și nu mai ai treabă.

Maică-mea nimic. Ba se și schimbase la față.

Tăcere vreo câțiva kilometri buni dar la un moment dat se aude din spate vocea ei plină de reproș:

– Cum, măi copile, să zici așa ceva?

– Da ce-am zis?

– Cum să-mi zici să iau pușcă să rezolv cu pisica?