După victoria lui Trump s-a ridicat un val de voci împotriva știrilor false și tâmpeniilor fără nicio bază de pe Facebook. Șeful FB-ului s-a făcut că plouă – ce treabă are el cu ce postează x-ulescu și la ce dă share y-ulescu și cum să fie oamenii atât de proști încât să voteze după minciuni atât de grosolane?

Da, același om care face munți de bani mulându-și constant aplicațiile pe firea omului, studiată și para-studiată constant, pe grupe de vârstă, se face că nu știe câtă priză au la public gogomăniile aruncate pe social media.

O fi strigător la cer, dar nu e nimic nou, nici de partea publicului, nici de partea cealaltă.

Alegerea voluntară a unei bule de informații ce îi convine e o pornire naturală a individului și toate mișcările sociale au o legătură substanțială cu asta. Cu greu s-ar ajunge la efervescența necesară acțiunii decisive dacă masele respective s-ar informa și din surse ce privesc problema din partea cealaltă.

Nu era altfel pe vremea ziarului tipărit, mai ales dacă vorbim de cotidiene cu tentă politică – omul își lua cu sfințenie paginile care-i confirmau doctrina și preferințele dobândite natural și fără prea mult efort de cercetare.

Radio, televiziune, papirus scris cu pana, aceeași poveste.

Cât despre tabăra producătorului sau furnizorului de conținut, mai niciodată nu și-a asumat vreo responsabilitate pentru consecințele informației aruncate spre public. Panică generală? Distrugerea unei cariere? Sinucidere? Toate date la o parte cu indiferență de scuza nobilă – publicul are dreptul să știe – până și tabloidele o folosesc pentru a spăla cele mai infecte bârfe.

Ce s-a schimbat?

Povestea e veche dar execuția e proaspătă. Acum o lună două, prin nu știu ce ziar se publica o știre despre niscaiva sirene eșuate, însoțită de un cadru scos dintr-un film fantasy, prezentat drept imagine reală. Câteva zile mai târziu un redactor spunea, fără niciun fel de problemă, că e normal să dea drumul la ”știri” din astea că trebuie să mănânce și gura presei ceva.

La o zi după ce Trump a ieșit președinte, realitatea arunca pe online niște imagini cu el întins pe podea, trase la ceva show de wrestling cu ani în urmp, drept știre proaspătă despre un eveniment abia întâmplat după alegeri.

Gawker, abia închis, este poate cel mai bun exemplu al noutății aduse de jurnalismul online în vechea poveste. O politică fățișă de inveție, minciună și bârfă mizerabilă, fără limită, acoperită de dorința de bani/trafic și de mentalitatea că pur și simplu nu există responsabilitate de partea celui care scrie ci numai la cititor. Gunoaie de oameni care nu aveau absolut nicio problemă în a semna articole ce îngropau persoane sau afaceri fără să aibă la baza un gram de adevăr și declarau public că realitatea nu-i treaba lor.

Asta e noul și asta face mai periculoasă povestea spusă azi – lipsa de limite, lipsa de responsabilitate, lipsa de consecinte. Bula cu care ne înconjurăm e mult mai agresivă, mai convingătoare și mai neîngrădită de adevăr decât oricând.

imagine