“Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia. Din cauza alcoolului. Şi pe de altă parte, oamenii nu mai sunt mulţumiţi de viaţă. Oamenii nu sunt mulţumiţi de viaţă şi din cauza tranziţiei ăsteia care ţine de 25 de ani şi nu le aduce ceva bun” (Neagu Djuvara, 2014)
România se află pe un respectabil loc 5 european la consumul de alcool. În U.E. suntem pe 2, devansaţi de lituanieni. De ce DOAR pe locul 5 în Europa? Pentru că în statisticile astea nu apar vinurile, ţuicile şi pălincile fabricate artizanal în odaia ţăranului român. Nimeni nu poate calcula exact câte cazane şi pufoaice au fiert într-o noapte geroasă vasluiană.
Obişnuiesc seara să ies la terasele din cartier. Îmi place berea, în special aia rece, băută în linişte sub un tei de pe vremea ciobanului Bucur. Sunt atent la detalii, natură, oameni, jocul norilor; toate avantajele ieşitului la terasă. Mă interesează comportamentul uman, discuţiile vecinilor de cartier, particularităţile indivizilor ce au ridicat cartierele muncitoreşti bucureştene.
Continue reading