Ai ceva de zis?
O pensie specială pentru o doamnă specială.
Se numeşte Cristiana Anghel şi este senatoare din partea PC. După ce i-a ocrotit imunitatea lui Ponta înveşmântându-se într-un halat cu Mickey Mouse, doamna Anghel a găsit astăzi o explicaţie pentru proasta imagine a parlamentarilor. E vina presei:
Continue reading
Aşa arată mai nou examenul de limba română pentru copiii de clasa a opta.
Poate sunt prea bătrân, inadaptat şi ancorat în vechimea propriei generaţii. Dar subiectul ăsta mi se pare discriminatoriu:
De ce spun discriminatoriu?
Continue reading
Individul din imagine este un erou.
Dacă înotătorii ăştia rotofei; şobolani de baltă, cum îmi place să-i alint, ar fi conştienţi de propria existenţă, s-ar întemeia o nouă religie.
Căci el, alesul, a murit, a stat vreo oră fără picătură de apă, la 40 de grade, alături de alte stârvuri. După care a înviat.
Şi a înviat sub jetul de la chiuvetă, plin de clor, nu în vreo apă cristalină.
Cu greu am convins-o pe domşoara Punct să nu-l transforme şi pe noul Caras Redentor într-un animăluţ de casă. Aşa cum a făcut cu ultimul supravieţuitor, pe care l-a mutat într-o găleată mai încăpătoare şi i-a adus firimituri de pâine, nisip, pietre… Tot ce are nevoie peştişorul să se simtă confortabil.
Greu, dar am reuşit să-i explic scopul nobil pentru care Caras a-nviat.
Continue reading
“Victor Ponta va fi şi săptămâna viitoare prim-ministru. Pentru că mă uit dincolo de el şi văd doar încercări hazlii şi subțirime.” Asta am scris ieri, cu o zi înainte de moţiune.
Astăzi am avut confirmarea rezultatului, plus încă o dovadă, dacă mai era nevoie, a ipocriziei din spatele lozincii “Noi votăm oameni, nu partide”
Dacă am votat oameni, unde sunt? În Parlamentul României, sigur NU.
Puterea atribuită parlamentarului prin votul cetăţeanului a fost abolită prin “disciplina” de partid.
Membrii PSD şi UNPR au fost ţinuţi în bănci de liderii Ponta şi Oprea. Nu au avut voie să îşi dezlipească fundurile, indiferent dacă ar fi votat pro sau împotriva moţiunii.
1. Vă daţi seama câtă încredere există în turma lighioanelor politice. “Da, te cred că eşti de-ai mei şi votezi pentru mine. Dar mai bine stai mătăluţă în bancă!”
Continue reading
Mâine va fi din nou spectacol pe scena politică. Luaţi-vă găleata de Cola, boabe de porumb, ochelari afumaţi pentru artificii; începe Moţiunea, acest Revelion al bolnavilor de pirofilie. Aduceţi rugul şi păcura. Să bubuie petardele, să împuşcăm guvernul vechi, la anul şi la mulţi ani!
În ciuda entuziasmului de guvern nou, am dubii mari că moţiunea de cenzură va trece. Ar fi bine, în primul rând pentru salubrizarea politicului şi pentru reabilitarea în ochii populaţiei. Blindajul de şorici gros al lui Ponta s-a şifonat prea tare. Fie de la obuzele lansate de inamic, fie de la minele pe care a călcat de bună voie. Şi totuşi, va merge înainte.
Mulţi se vor înclina impresionaţi în faţa premierului nepereche. “Băi, ce le duce Ponta ăsta. Rezistent bărbat!” “Au încercat ei, dar n-au avut ce-i face. E prea puternic Ponta.” “O avea el şi defecte, dar e bărbat politic. E tare. Cum era Băsescu pe vremuri.” Aud deja toate comentariile analiştilor de la buticul cu bere, pâine, pălării şi cuie.
Continue reading
El este Felix Baumgartner, băiatul care în 2012 a uimit întreaga planetă cu saltul din stratosferă. Impresionantă nu a fost doar altitudinea de la care s-a făcut saltul (39,045 km). În prima parte a coborârii, acolo unde moleculele sunt rarefiate şi frecarea aproape neglijabilă, Baumgartner a atins viteza de 1342,8 km/h, depăşind-o pe cea a sunetului. Fabulos: Paraşutistul supersonic!
Marele câştig al paraşutistului supersonic, care este şi pilot de elicopter, se numeşte Mihaela Rădulescu. Cum altfel ar fi venit diva de sub Pietrişica chitită să-l înfofolească în mrejele-i moldoveneşti?
Continue reading
Aceasta este Catedrala Mitropolitană din Timișoara. O clădire impozantă, dimensiuni şi stil arhitectural unice în România. Da, la cei peste 90 de metri, este cea mai înaltă biserică românescă. Şi, la ce am văzut până acum pe plaiurile carpato-danubiene, o consider cea mai frumoasă.
Este o catedrală ortodoxă cu forme şi culori atipice stilului lăcaşelor ortodoxe ridicate în vechea Ţară Românească şi Moldova; adică la sud şi est de Carpaţi. Deşi s-au păstrat unele influenţe bizantine, vedem în centrul Timişoarei o fortăreaţă cochet ornamentată, cu turle semeţe împungând cerul. Departe de stilul bizantin clasic al bisericilor albicioase, scundace şi durdulii – foma căpăţânii de usturoi.
Doar la ortodocşii bucovineni am văzut ceva asemănător catedralei din Timişoara, dar cu totul alte dimensiuni.
Continue reading
Atunci când îţi presezi urechea de pernă, involuntar construieşti un receptor universal, capabil să recunoască orice frecvenţă cunoscută de om, animal, vânt şi bormaşină. Asculţi glasul universului în cea mai performantă boxă: cea din fulgi de gâscă.
În dimineaţa asta, cu siguranţă m-am trezit mult prea devreme. Străzile şi bormaşinile încă dorm, iar perna tace. Sporadic se mai aud scurte bătăi înfundate; ca un cioc de pasăre lovind capacul unui sicriu adânc îngropat. Nimic nou, cunosc bine sunetul. Este inima Pământului şi o aud în pernă, atunci când restul lumii tace.
Bucureşti, sfârşit de februarie, 2014. Dintr-un apartament ponosit de periferie, înjur printre buze fiecare dimineaţă şi aştept lumea de afară să se schimbe. Până atunci, mă simt confortabil ignorând-o şi dezvoltând complexe relaţii de convieţuire cu perna.
Continue reading
“Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia. Din cauza alcoolului. Şi pe de altă parte, oamenii nu mai sunt mulţumiţi de viaţă. Oamenii nu sunt mulţumiţi de viaţă şi din cauza tranziţiei ăsteia care ţine de 25 de ani şi nu le aduce ceva bun” (Neagu Djuvara, 2014)
România se află pe un respectabil loc 5 european la consumul de alcool. În U.E. suntem pe 2, devansaţi de lituanieni. De ce DOAR pe locul 5 în Europa? Pentru că în statisticile astea nu apar vinurile, ţuicile şi pălincile fabricate artizanal în odaia ţăranului român. Nimeni nu poate calcula exact câte cazane şi pufoaice au fiert într-o noapte geroasă vasluiană.
Obişnuiesc seara să ies la terasele din cartier. Îmi place berea, în special aia rece, băută în linişte sub un tei de pe vremea ciobanului Bucur. Sunt atent la detalii, natură, oameni, jocul norilor; toate avantajele ieşitului la terasă. Mă interesează comportamentul uman, discuţiile vecinilor de cartier, particularităţile indivizilor ce au ridicat cartierele muncitoreşti bucureştene.
Continue reading
Luna trecută am avut ocazia să văd câteva statistici despre sumele rulate şi profitul realizat de editurile din România. Fără un termen de comparaţie, mi s-ar fi părut nişte cifre înşiruite fără noimă. N-aş fi ştiut dacă sunt de bine ori de rău, tot ce aveam erau legendele despre românii care nu cumpără cărţi.
Ulterior, am fost informat despre sumele rulate şi profitul editurilor din Germania. Într-adevăr, nemţii sunt de vreo 4 ori mai numeroşi. Au şi venituri de vreo 7-8 ori mai mari. Dar nu putem explica doar prin asta diferenţele urieşeşti; puntea multiplilor de o sută agăţată între România şi Germania.
Şi atunci, de ce nu cumpără românii cărţi? Să fie vina editurilor? Posibil, dar într-un procent infim. Editurile româneşti apărute după ’90 nu au ştiut să atragă, să crească, să vândă. Indicatorii economici care au ghidat personalul editorial în economia socialistă nu au mai fost valabili. Dar cu problema asta s-au confruntat toate societăţile comerciale postdecembriste. Toate domeniile de activitate au fost spălate de avalanşa înnoirii capitaliste. De ce piaţa de carte nu s-a adaptat din mers, la fel ca restul?
Continue reading