Oamenii au gusturi ciudate

Mi se întâmplă, de câteva ori într-un an, să fiu în aceeași cameră cu un televizor. Mai exact, de fiecare dată când îmi vizitez orașul natal. Pentru mine, relația cu televizorul seamănă cu împerecherea dintre un pudel și damigeana cu țuică. Tot îi dă ocol, încearcă să o încalece; nu se simte în regulă, dar în lipsă de altceva… Până se dumirește cum să-i scoată dopul, deja dragostea s-a consumat. Da, s-a iubit cu sticla.

Eu sunt pudelul în comparația asta, să nu existe confuzii. În lipsă de altceva, mă iubesc cu sticla. Am și câteva poziții preferate: Comedy Central, Fishing & Hunting și posturile cu animale sălbatice. Până la urmă, ăsta-i scopul televizorului: relaxare, câteva glumițe, omorâm timpul până anunță mama că s-au fiert sarmalele. Continue reading

Să păştim cu spor!

Anul acesta am furat startul şi sfântul miel sfârtecat de Paşte a sfârâit pe grătar de vineri. Vinerea Mare, Vinerea Patimilor, Feria sexta in Parasceve, The Big Friday(?).

Sunt un păcătos, îmi accept resemnat condiţia. Dacă există un Dumnezeu şi, din atotputernicia funcţiei, mă pândeşte pe mine în ce zi perpelesc mielul, orice speranţă să meargă în neantul absolut! Speranţa prima, iar eu o voi urma îndeaproape.
De altfel, aşa îmi imagineaz iadul – un neant pur, nimicul curat. O stare de echilibru, neperturbată de sunet, lumină, căldură, presiune, molecule, gânduri. Perfecţiunea nimicului. Continue reading

Câte am făcut pentru România

De fiecare dată când “o glorie” a sportului românesc găseşte motiv de întristare, suntem serviţi cu imuabilul reproş: “La câte am făcut pentru România…”
Hagi se simte abandonat în aventura de resuscitare a fotbalului (în care singur s-a aruncat)? Ruşine să ne fie, la câte a făcut pentru România! Nu a primit un unşpe metri, un galben, o laudă? Cum e posibil, la câte a făcut pentru România?

Dan Petrescu ameninţă după fiecare meci că aşa nu se mai poate, pleacă din România! La câte a făcut pentru România. După turul de glorie al ringului, Doroftei a făcut turul de ruşine al televiziunilor. Şi-a construit bar într-o clădire cu bulină roşie. Conform legii, trebuie să închidă. Doar că Doroftei nu încape în aceeaşi lege cu restul. Pentru că e glorie şi a încasat pumni pentru România. Alţii au bubuit băşici (de diferite dimensiuni) cu piciorul, cu palma, cu paleta. Ori au alergat, s-au învârtit pe bară, au călărit bârne, au rupt pagaia. Tot şi toate pentru România!
Continue reading

Istoria nu are termen de valabilitate

Parchetul General i-a transmis preşedintelui Iohannis cererea de urmărire penală în legătură cu „săvârșirea infracțiunii contra umanității” pentru Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican-Voiculescu, în Dosarul Revoluției (sursa)

Unele fapte nu trebuie prescrise deoarece decid istoria şi identitatea unui popor. Cel puţin istoria nu poate avea termen de valabilitate.
Oricât lehamite ne-ar încerca în faţa unui proces ce-l vizează pe un decrepit de aproape 90 de ani, trebuie să ţinem cont că judecata se face, în primul rând, pentru noi.
Continue reading

Ateii și bisericoșii

Probabil ați aflat despre psihopatul care a mers la Mănăstirea Şinca Veche, a comunicat cu îngerii, apoi și-a măcelărit familia cu un cuțit. Nu este primul caz, nu văd vreo legătură cu fanatismul religios.
Ateii care pun atrocitatea în contul bisericii au tot atâta dreptate cât aveau bisericoșii după tragedia din Colectiv (rock, cântece sataniste, le-a dat dracul foc).

Întotdeauna va exista un conflict ideologic între atei și bisericoși; fiecare tabără va ataca murdar, iar logica nu are loc în gâlcevirea milenară. Nu sunt atras nici de ateism, nici de habotnicie, ambele mi se par extremități greu de digerat. Dacă aș fi în situația să le arbitrez meciul, primul cartonaș roșu l-aș arăta bisericoșilor. Arbitru corect, imparțial: Roșu!
Continue reading

Update: Povestea noului fotbal românesc

Echipa națională de fotbal a României (juniorii Under 19) a ratat calificarea la Campionatul European, după ce câștigase primele două meciuri.
“Deocamdată, noi suntem primul loc, cu 6 puncte din două victorii. Trebuie să nu pierdem marți cu Ucraina.” – Am scris în articolul anterior.

Nu este supărător ori surprinzător că am pierdut meciul decisiv. Dar felul în care am făcut-o… Atât de pur românesc. Atât de mult seamănă povestea nouă cu toate cele vechi!

Primele 75 de minute au fost o dureroasă tragere de timp și un anti-joc care a înroșit de rușine până și mocirla de pe Ilie Oană. “Ai noștri” reușeau sporadice “urechi” și driblinguri de-a latul terenului, după care bubuiau o pasă de 50 de metri spre propriul portar. Suntem calificați la 0-0, apărarea aduce calificări!
Continue reading

Mister la 30.000 de picioare

Într-un Lufthansa, cu Vlad, veneam din Munchen spre București. Disecam patetic proaspăt încheiatul Leipziger Buchmesse, încă năuciți de grandoarea evenimentului, când altă “năucă” mă trage de coada ochiului. Pe rândul din stânga, la vreo 2 metri, un tinerel descălțat călărea scaunul din față.

Afară, vreo minus 50 de grade, cât sunt de obicei la 30.000 ft.. Înăuntru, ceva mai cald, dar chiar în așa hal, să-ți sară pantofii din picioare și să taberi pe scaunul din față ca vierul în călduri?! Îi arăt lui Vlad specimenul, depășim năucirea și stabilim că suina nu-i singură, a venit in turmă. Ne aflam în mijlocul unui grup vesel de peste 10 indivizi, toți echipați sportiv, majoritatea încă încălțați. Continue reading

Asteptand tramvaiul

Articol scris de Ana

Am coborat din metrou la Tineretului, dupa ce iesisem cu o prietena.
Este intuneric si un frig ascutit pe care il simt in ghete si la ochi. Ma gandesc sa chem un Uber, dar mi-e oerecum jena, pentru ca pana acasa nu sunt suficienti km cat sa ma simt confortabil sa pun in executie liniile de cod din aplicatia Uber si in miscare un sofer care poate face mai multi km pana la mine decat pana acasa.

Gandesc mult, excesiv, cand sunt singura. Nu stiu cat e ceasul…in jur de 10. Mi se pare extrem de liniste pentru ora asta. Este joi noaptea si toata lumea din Tineretului pleaca maine dimineata la birou. Mai putin eu, un pusti cu placa de snowboard si o tanti in varsta, dar foarte eleganta. Imi plac ghetele ei cu toc si ii admir silueta subtire care se intrevede prin haina de blana. Tramvaiul nu mai vine, trec autobuze aproape goale si la semafor se opresc din ce in ce mai putine masini.
Continue reading

ZooRomania și spartul târgului

S-a terminat Leipziger Buchmesse 2018, echipa Datagroup este în siguranță acasă, după ore întârziate și zboruri anulate în ifosele iernii tardive. Prima noastră participare, un contact prietenos cu o piață de carte încă vie: vorbim despre vânzări anuale între 9 și 10 miliarde de euro (print + audio books + E-books).

Probabil va rămâne vie, sănătoasă și după vremelnica noastră existență, ceea ce se pierde în piața printurilor fiind recuperat de formatele electronice. O particularitate a pieței germane: În ultimii 10 ani, scăderea încasărilor din printuri a fost mai mică decât creșterea încasărilor din audio plus E-books. Industria cărții nu moare ci se transformă în ceva mai puternic. Asta în cazul nemților.
Cât despre România… Continue reading

Leipziger Buchmesse: cum ar trebui să fie un târg de carte

Câteva informaţii din forfota primului târg de carte (real) la care particip:
Suntem în Leipzig, viscoleşte cu furie, temperaturi negative şi fulgi mărunţi, tăioşi. În coada sutelor de automobile care speră să intre în curtea târgului, am numărat peste 20 de autocare. Zici că e ziua votului sau măcar vreo paranghelie cu sarmale şi tuică fiartă, gratis. Nici vorbă, la târgul nemţilor, NIMIC nu este gratis!

Imaginaţi-vă o zi de ger şi viscol, în Bucureşti, şi mii de tineri (inclusiv copii, liceeni) îngrămădindu-se la un târg de carte cu taxă de intrare – undeva la 100 de lei. WI-Fi-ul costă 4 euro pentru 2 ore cu 3Mb/s şi 250 MB limită de trafic. Continue reading