Mi se întâmplă, de câteva ori într-un an, să fiu în aceeași cameră cu un televizor. Mai exact, de fiecare dată când îmi vizitez orașul natal. Pentru mine, relația cu televizorul seamănă cu împerecherea dintre un pudel și damigeana cu țuică. Tot îi dă ocol, încearcă să o încalece; nu se simte în regulă, dar în lipsă de altceva… Până se dumirește cum să-i scoată dopul, deja dragostea s-a consumat. Da, s-a iubit cu sticla.
Eu sunt pudelul în comparația asta, să nu existe confuzii. În lipsă de altceva, mă iubesc cu sticla. Am și câteva poziții preferate: Comedy Central, Fishing & Hunting și posturile cu animale sălbatice. Până la urmă, ăsta-i scopul televizorului: relaxare, câteva glumițe, omorâm timpul până anunță mama că s-au fiert sarmalele. Continue reading