Ai ceva de zis?
Au trecut 2 ani de la ultimul volum publicat și, se pare, este timpul să îl anunț pe al treilea, “Babylon”, care se încarnează încet, dar sigur, într-un volum de poeme prin intermediul cărora vă voi trece din Imperiul Celor Care Creează prin Cea Mai Neagră Noapte către Imperiul Celor Care Ucid.
Voi oferi mai multe detalii pe parcurs. Dedesubt, un sneak-preview al cuprinsului.
Prima parte a interviului a nimerit-o, acest domn simpatic, chiar și fără voia lui: a ieșit la manifestația proPSD din Iași “Pentru hoții care sunt la putere.” Corect, până aici. Se pierde, apoi, tot fără voia sa, într-o argumentare care implică hoți, găini și ouă, pardon, hoți, găini și doo-sute dee milioane (nu 200.000 RON, care înseamnă doo miliarde de lei vechi).
Continue reading
Într-un context nefavorabil sănătăţii mele (contextul a fost depăşit şi nu, nu a fost vorba despre un caz de Ciumă Roşie), am avut de suferit nişte operaţii fix marţi seară, după ora 21:00, moment în care, după o noapte de vis anestezist în camera de gardă, am aflat a doua zi că, sincron, OUG-urile se concretizau în ceea ce a condus la protestele din ultimele 5 zile, proteste pe care le consider pur şi simplu… ADMIRABILE. Fără ele, nu s-ar fi declanşat nicicum motorul prodemocratic abandonat pe avarii.
Ţin să precizez că operaţiile nu au fost motivate de ducerea luptei anticorupţie la un nivel atât de înalt încât să caut să elimin chirurgical posibila Ciumă Roşie, însă astăzi, sâmbătă, la nici măcar o zi după externarea-mi, pare să fi ieşit, ca bonus, şi un moţ de speranţă pentru popor, din analele unui PSD constipat de recenta ideologie metademagogică, hiperpatologică, a unui singur om, despre care eu consider că atunci când este pomenit de rău, nu i se înroşesc urechile spre a-i trăda adevăratele culori, ci i se cariază şi înnegresc dinții, probabil spre a-i sublinia discursurile otrăvitoare, mai paralele cu realitatea şi actuala viziune publică decât OTV-ul în zilele de glorie în care exista.
Continue reading
Tot ce vedeți în poza de mai sus a fost cumpărat cu 100 de ron (98, pe bon), incluzând edițiile titanice din stânga, marca “The complete works of: William Shakespeare, James Joyce”. Restul cărților, în starea pe care o puteți observa, au variat între 2 și 8 ron, cu tot cu ediția bilingvă de “Pagini Bizare / Weird Pages” a lui Urmuz.
Ghicitoarea 1:
În librăriile din România sunt extrem de scumpe,
În anticariate sunt ridicol de ieftine, ediții bune,
Toate-s vechi și nou-nouțe-s toate,
Indiferent de scriitori, număr de pagini și acte.
Răspunsul: carte
Ghicitoarea 2:
De unde le-am cumpărat?
Răspuns: din anticariate
Putem să încercăm și Cangurul-style, concursul prepu(berar)ului din mine:
Ce e mai greu?
1 kg de tiraje bine planificate în jurul EKG-ului pieței românești, în așa fel încât să nu existe surplusul (în țiplă!) aruncat cu generozitate pe un preț de absolut nimic către anticariate sau 1kg de 100 de RON?
Continue reading
Mă mâhneşte profund vorba care iese din gura tuturor, mai nou, cum că 2016 “a fost un an RĂU”. 2016 nu a fost “rău” sau “bun”; 2016 a fost 2016, aşa cum 2017 pare a fi, la o primă vedere, 2017.
Nici nu mai vorbesc despre faptul în sine că o entitate temporală abstractă, delimitată cu chiu, cu vai, de minţi şi interese umane, nu are cum să fie “bună” sau “rea” (spre exemplu, în Antichitate, precum şi în Evul Mediu, reperul Anului Nou pentru multe civilizaţii era primăvara, şi nu iarna, ceea ce pare a fi un fapt logic-psiho-logic prin sine). Nu voi aduce în discuţie nici dihotomia etern neclară dintre “bine” şi “rău” şi nici nu voi numi psihicul uman un loc “gri”, în care binele şi răul coexistă înspre a crea forme complexe de observaţie şi cunoaştere, sperând că acestea sunt de la sine înţelese.
Mă voi rezuma la afirmaţia inițială: 2016 a fost un an ca oricare altul, un an în care oameni s-au născut, oameni au murit, accidental sau nu, oameni au creat cultură, oameni au uitat cultură, accidental sau nu, trupe militare s-au mutat de colo-colo (asta nu e niciodată accidental), s-au schimbat nişte preşedinţi, s-au schimbat nişte guverne, au avut loc atentate teroriste nefericite, iar toate astea au format, în mod cert, o imagine bine șlefuită a unei Apocalipse iminente.
Continue reading
…Te speli pe faţă şi duci și din gunoi,
apocalipsa unor biete bacterii care au greşit
doar când ne-au impus să ne cunoaştem cu adevărat pe noi.
Noi, drept răspuns, ne-am şters de noroi, ne-am tuns,
am exfoliat toate reîncarnările şi ne-am pierdut în cel mai virtual mediu,
cel pentru care Moartea e început şi nu remediu
şi pentru care Viaţa e sfârşit şi nu imperiu.
Când ne-am cunoscut iniţial iniţialele,
eram două Zeitgeist-Poltergeist
căutând să intrăm în acelaşi trup,
acum aştept să te speli pe picioare ca să te sărut,
din ce în ce mai mut,
te aştept să îţi dai jos machiajul,
din ce in ce mai surd,
ca să pot să scuip o măsea de minte
către zâna care erai cândva, înainte să te schimbi în cuvinte,
pierdută pe retina unor ochi care au refuzat să mai interpreteze dincolo de tine,
dar Dionis mă bate uşor pe cap şi-mi spune
Continue reading
NICTALÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Om, animal) care vede mai bine noaptea decât ziua.
[< fr. nyctalope, cf. gr. nyktalops < nyx – noapte, ops – vedere]
Nictalop ascuns prin desişurile tăioase ale unui
suflet smuls din cuţitele albuminoase ale unui zeu cărunt
picurând din coapse câte-un timp nebun cu limbile scoase
la tot ce-i în jur;
Viaţa cu perucă de materie neagră tunsă scurt de moarte cu coase,
sărutând cu fosfor luciferic glanda pineală învelită-n oase,
ca un porţelan fragil sau farfurie cu dezastre,
plutind cosmic către un zeu care a dat comanda acum un Univers
ca noi să suferim de blestemul unui imposibil inexistent de existent,
imposibil de înţeles în Secolul Vitezei şi al muzicii dance,
căutând prezentul pentru a înţelege trecutul în viitor
şi întrebându-ne a ce miroase atunci când pământul se surpă în gol
şi potopul poartă înspre mări de petrol cadavre umflate, vâscoase,
înecând prin patru călăreţi miliarde de oase, matematica
iubirii sângerând pe tăişul aceleiaşi coase născute
din tablete de legi pe care se aruncă zaruri și coaste,
Continue reading
Dumnezeu vine luni, pardon, vine lumi şi stă până marţi, pardon, stă până morţi, stă cu toţii, stăpân peste miercuri, pardon, stăpân peste mere şi cur, pleacă la primul cuvânt urat şi joia este neagră, pardon, joia este zgardă pe gâtul lung ca de girafă al unei săptămâni în care vine o vineri ce anunţă un nesfârşit de weekend fără început, sedus pe apa sâmbetei plină de mâl, aşteptând o duminică adiacentă unei luni, ca în latină, dominica, basilica sau bazilisca, una o piatră în care te rogi pentru minuni, cealaltă o piatră care devii, aşteptând, căutând săptămâni în pomul cu lămâi şi minciuni din care viaţa cade acră, se uită spre cer, se adânceşte în smoală, ea nu are aripi, îşi construieşte o barcă, ea n-are vâsle, n-are pânze, dar narare apă şi se roagă la ea să se înmulţească şi-şi aduce aminte că e Lucifer şi că Lucifer e o poezie flască şi atunci viaţa se sperie şi încearcă să se nască, Ana are mere, bună prietenă cu Eva, şarpele înghiţind poeme şi năpârlind şobolani din solzi şi haine de piele, Dumnezeu întrebându-se unde am greşit, noi între bându-ne minţile despre ficaţi când o să murim.
Continue reading
…unde-s toate?
Se pare că eyeborg-ul confirmă principiul cuantic al lui unde-s toate. Prin intermediul tehnologiei numită “Eyeborg”, se poate observa mai sus felul în care Neil Harbisson “vede” “Für Elise” a lui Beethoven, el fiind desemnat în 2012 primul cyborg-artist cu acte-n regulă al marii noastre planete supuse unui constant asalt tehnologic cu acte-n neregulă.
Dacă trecem peste faptul că felul în care Eyeborg-ul, ataşat deasupra frunţii sale, îl face să pară o insectă cu tunsoare castron, aşa cum el însuşi susţine deseori că se simte, ne vom putea concentra asupra minunăţiei în sine: acest dispozitiv permite transformarea în timp real a culorilor în unde de diverse frecvenţe, pentru ca mai apoi, acelaşi dispozitiv să convertească aceste unde direct în sunet. Traseul invers este şi el permis, rezultând transformarea unei piese muzicale într-un tablou de culori, precum s-a putut vedea mai sus, ceea ce demonstrează faptul că stadiul material al planetei este, într-adevar, “iluzoriu”.
Continue reading
Schiţă cu dus–întors.
PERSONAJE:
Sinele (Andru-David Simionoiu)
Şinele (Căile Ferate Române)
Trenul IR (InterRegio) – alias: “Der Zug”
Diverşi oameni şi controlori
Lampa Finală
M-am născut în Buzău.
Momentan, locuiesc în Bucureşti.
Săptămâna trecută am fost în Timişoara.
Am făcut acest drum pentru a mă angaja la editura Datagroup, ca lector/corector. “Proofreader”, dacă ne plac termenii sinceri, direcţi. Acum că am terminat Facultatea de Litere, am fost destul de bucuros să mă pot angaja în domeniul literar, fără ca domeniul să stea sub semnul constelaţiei de profesori de liceu sau sub semnul zodiei Profesorului Universitar. O non-preferinţă personală, nu am nimic cu ideea de a fi profesor. Poate am, însă, câte ceva împotriva modului în care se predă arta de a preda, da, sunt cel puţin nemulţumit de acest frate al metacogniţiei, această metapedagogie organizată în module facultative doileice, dacă-mi este permisă invenţia adjectivului. Însă, momentan mă voi bucura doar de simplul fapt că la întrebarea: “Ăăă… Litere, zici? Şi unde predai?”, pot să raspund într-un mod prin care să iau prin surprindere chiar şi lămpile finale ale marilor strategi militari:
Nu predau. Sunt proofreader la Datagroup.
Continue reading