Ai ceva de zis?
Cel mai bun film – 12 Years a Slave. Previzibil, deși un film absolut mediocru tema este clar de Oscar și de multe alte premii și review-uri înălțătoare și podiumuri și așa mai departe.
Cel mai bun actor – Matthew McConaughey (Dallas Buyers Club). Și ăsta are o temă puternica, SIDA, dar față de câștigătorul categoriei cel mai bun film are roluri foarte puternice și extrem de bine jucate. Premiu deci pe deplin meritat din punctul meu de vedere. Continue reading
Se putea să nu apară o aplicație și pentru asta? Cum să stea tehnologia în loc când e vorba de o îndeletnicire atât de prezentă și pentru care toată lumea se plânge că nu mai are timp?
Marea invenție se bazează pe faptul că pierdem mult timp urmărind cu ochii rândul cărții, dând foile și așa mai departe. Soluția cu care se vine e extrem de simplă, pac țac abracadabra, cuvintele afișate pe loc și pe rând, cam așa:
sau așa:
Se poate și mai repede, stați liniștiți.
Trecând peste faptul că m-a obosit cumplit urmărirea unei singure fraze și presupunând că ne-am putea obișnui să citim așa tot rămân niște obiecții masive: Continue reading
Nu cred că mai e nevoie de altă dovadă ca să știe lumea clar unde e polul bărbaților adevărați de pe acest pământ. Nu, nu după cum sugerează Discovery și serialele siropoase americane, în Alaska prin Yukon… nu, nici în inima Siberiei, printre ruși căliți de frig, nici la Parisul cel cu francezi atotiubăreți, ci aici. Continue reading
Era într-o perioadă în care dormeam cam 3 ore pe noapte și o țineam așa de câteva săptămâni, voind neapărat să-mi respect termenele autoimpuse pentru ce aveam de lucrat. Partea cu adevărat proastă a venit când mi-am dat seama că mi-am obișnuit corpul cu stilul ăsta și, chiar când mi-aș fi permis un somnic scurt pe la amiază (și știți cât îmi place mie somnul de frumusețe din mijlocul zilei cu razele soarelui atingându-te blând pe pleoape…), nu mai putea să adorm.
Ce remediu mai bun să fi găsit într-o situație atât de critică decât o partidă la păstrăv pe ape apă curgătoare, ce presupune pescuit în continuă mișcare și kilometri întregi de bătut? Dacă nici asta nu mă face să mă prăbușesc într-un somn abisal de zece ori apăi chiar sunt pierdut – mi-am zis atunci în barbă. Continue reading
De fapt USL-ul nu a păcălit niciodată pe nimeni, cei care au crezut în el au fost chiar mai puțini decât votanții celor două partide din uniune, câtorva liberali convinși venindu-le extrem de greu să acorde încredere unei alianțe cu stânga…
De asta mă amuză idioțenia titlurilor și articolelor despre cum ruperea alianței a dărâmat speranțele a 7 milioane de români, 7 milioane de păcăliți, de creduli dărâmați și așa mai departe. Nici vorbă de așa ceva, acei peste 7 milioane au votat contra unui președinte care a reușit să ajungă cel mai urât om din politica românească activă (pe Iliescu nu-l mai punem la socoteală, e ieșit din prima linie a jocului) și voturile lor nu au nicio legătură cu urcarea USL pe postul de salvator al țării.
Dacă prin absurd am ignora totuși realitatea și am presupune ca voturile au fost pro USL nu contra Băsescu, după o guvernare care a arătat
Continue reading
Recunosc că m-am uitat de curiozitate, n-aveam cum să nu o fac la așa o idee de creață.
Să faci un serial romantic sf. Pentru cine să faci așa ceva? Nișa SF e predominant masculină iar fetele care se uită la SF se uită pentru că înțeleg și le pasionează genul, nu pentru că sunt forțate și de fapt ar vrea ceva mia feminin.
Sau producătorii încearcă să atragă audiența predominant feminină a siropurilor romantice pe nișa SF? Să mor dacă știu dar voi urmări atent ce se întâmplă cu acest Romeo și Julieta combinat cu ET și Independence Day (acu’ c-am băgat titlurile astea în ecuație așa-i că v-am făcut curioși?). Continue reading
În fiecare zi ne lovim de exemple ale absurdului românesc venite de pe toată plaja socială. România, de la vârf la opincă, pare o schiță de umor pentru oricine îi vede câte un episod din afară dar pentru noi, cei din interior, este cel mult umor negru de unde și capacitatea infinită a românului de a face haz de necaz.
De unde vine până la urmă izvorul ăsta nesecat de personaje, întâmplări și scene scoase parcă dintr-o bandă desenată? E clar că nu e nou, proaspăt ieșit din stâncă, altfel Caragiale n-ar mai fi existat așa cum îl știm acum, drept cel care a imortalizat veșnic actual românismul în toată splendoarea lui.
Să fie corupția și hoția? La urma urmei toți furăm și avem scuza Continue reading
După sacrul obicei feminin dezvoltat de milenii, nevestele caută orice motiv să te bată el la cap. La mine, unul din ele e că nu am poze cu fiică-mea…
Na, de când mă știu nu m-au prea prins aparatele preferând să fiu ăla la butoane (no bine, cu excepția unor mici aventuri filmare dar aia nu e poza e video deci nu se pune). Astea fiind puse a trebuit totuși să recunosc că nu prea am poze cu fiică-mea și Continue reading
În afară de absolut fabulosul comentariu cu mâncarea de fasole, care m-a făcut să râd de-a binelea, ce avem noi mai jos? Îi avem pe salvatorii omenirii, pe gardienii echilibrului, pe cruciații planetei.
Să ne-nțelegem da? O vedetă pune o poză dintr-un restaurant, unde servește nește moluște, caracatițe ceva. Ce să extragem noi de aici? Că până și vedetele mănâncă? Că până și Andreea Bălan merge la restaurant?
Huoooooooooo! Huooooooooooooo! Cum își permite nesimțita pământului să mănânce când undeva în Africa lumea moare de foame? Cum mă, cum? La restaurant?? Ce fiară, ce bestie, câtă cruzime!!! Continue reading
Știți filmele alea la care toată lumea cinematografiei se repede cu laude și entuziasm doar datorită tematicii? Filmul trebuie să nu fie chiar prost și dacă e despre holocaust, victimele nazismului, gay rights și alte chestii prin care ne demonstrăm compătimirea sau elevația umanismului interior, va ajunge rapid cap de afiș. Continue reading