Romanul este prea bun

By Vlad B Popa in Editoriale de Vlad B Popa, Miorisme sub lupă 3 Comments

Românul este prea bun. Dacă toți ar fi ca el, țara asta ar fi un rai de civilizație, decență, curățenie și rafinament civic.

Românul este prea bun. Prea bun să fie ospătar, portar, naș, funcționar public, polițist, procuror, judecător, parlamentar, într-un cuvânt prea bun ca să fie orice. Nu e vina lui că e plătit prea puțin sau pus pe un post sub valoarea lui și nu are de ales – ori nu-și face treaba cum trebuie ori își ia singur banii pe care-i merită.

Românul este prea bun. Știe legile prea bine ca să-l pacălească cineva să le respecte și-ți explică imediat, ca un jurist desăvârșit, de ce în momentul și situația aia, lui nu i se aplică. Continue reading

Sursa ups cu super protectie și nicio întrerupere

By Vlad B Popa in Diverse, tehnologie 11 Comments

Cam câți dintre noi n-au pierdut vreodată ore în șir de lucru din cauza unei pene de curent, unui restart de windows sau unui îngheț al programului în care lucram?

La mine recordul mondial absolut a fost de cam 20 de pagini de scenariu – că-n București nu există dom’le să se ia curentul, nu nu, niciodată bă, provincialule, care ești tu!

Când am început DK-ul și mi-a dat Mac-ul restart în primele cinci minute am zis hait, nu se poate, sigur e din cauza curentului – fapt pe deplin știut și deseori confirmat: electricitatea la munte e ca laptele de vacă, se strică repede…

Și mi-am luat ultra super sursă cu protecție să scape bestia de comp de tortura șocurilor de curent. Că pe domnul Mac l-a durut fix undeva și sunt zile când bagă 20 de restarturi de la sine, asta e partea a doua.

Chiar și așa însă pot spune că a meritat. Și-a scos ieri pârleala cu vârf și îndesat și m-a scutit de strâns cu fărașul cine știe ce componente de pe podea (cei care mă știu de tânăr înțeleg foarte bine unde bat și ce se întâmplă când ajung să-mi pierd răbdarea). Continue reading

Domnul educatoare

By Vlad B Popa in Viata domnului P 0 Comment

– Tonioooooooooooooo, Toniooooooooooo, nu mai da jucăriile jos!

– Unde-i mamaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, de ce nu mai vine mamaaaaaaa!?!

– Nu vreauuuuuuuuuuuu, nu vreauuuuuuuuuuuuuu, vreau acasăăă!

– AAAAAAaaaa, unde-i bunu, unde-a plecat bunu!?!

Urlete, răgete, plânsete, jucării aruncate, războaie pentru o mașinuță. Dintre toți parcă doi băieți sunt cei mai obraznici și singurii violenți. Unul dintre ei nu vorbește dar smulge tot ce vrea și dacă nu îi convine ceva dă cu pumnul.

Duo-ul ăsta dinamic pică în grija domnului educatoare, de restul au grijă doamnele. E bun, se vede că are pregătire nu glumă, maniacii ninja îi mănâncă din palmă, fetițele vin la el să le îmbrace păpușile și să le repare brățările, iar doamnele îl privesc cu drag ca pe un înger protector.

Numai el știe ce e în sufletul lui… Continue reading

Aventuri cu raci fierti

By Vlad B Popa in Diverse, Dracula's Kitchen, fotografie, Viata domnului P 6 Comments

Să fie vreo 20 de ani de când am mâncat ultima dată raci și cum vreo două săptămâni am stat în telefoane, mailuri și sms-uri căutându-i pe nemernici pentru o scenă din Dracula’s Kitchen (după ce am încercat zadarnic să-i prindem noi), mi se făcuse o poftă cât casa de mare.

Într-o vineri noapte, doi saci plini ochi cu carcaleți cleștoși au ajuns, după vreo zece ore de drum, în Vatra Dornei. I-am debarcat în cadă (spre bucuria fetiței care a avut la ce să se uite a doua zi – Uite, tati, cum sforăie racii! ) și am plecat să le fac rost de oaie, c-așa era gândită scena.

Spre seara celei de-a doua zile eram pe malul unei bălți cumplit de murdare, în care Dani se vedea ca nu are absolut niciun chef să se bage (deși făcuse lucruri mult mai dure și mai potențial dureroase în timpul filmărilor de până atunci), cu oaia umflată cu fân și racii lângă ea.

– Vlaaaaaaaddddd, am văzut ceva sărind în lac.

– Dani, ăsta e semn bun, nu e așa de letală apa pe cât pare (arăta de parcă erau mlaștinile de lângă Mordor).

– Da mă, da avea blană! – ochii dilatați de groază spuneau totul.

M-apuc de pus racii și ne dăm în curând seama Continue reading

Unelte

By Vlad B Popa in Diverse 11 Comments

Uneltele nu fac cât costă ci fac cât produc, de asta mie mi-e mult mai ușor să dau bani pe ceva cu care lucrez decât pe ceva ce mă ajută doar tangențial la muncă sau deloc.

Cu toate astea când vine vorba de scris, ceea ce aș putea face și cu un pix și-o hârtie, nu prea ma împinge sufletul la cheltuială. Laptopul pe care am scris 3 cărți și care mi-a servit drept principală sursă de câștig în ultimul an jumătate e o panaramă low-end de la Lenovo.

Cât mai mic și cât mai ușor, dar nu ultrabook că alea, comode și mai mare dragul să lucrezi pe ele, sunt scumpe rău. Cât mai fără figuri și fără performanțe ca să nu-i scadă bateria repede (cu cât rezistă mai mult fără priză cu atât pot să scriu și eu mai liber). Așa au sunat criteriile de achiziționare.

M-am pricopsit un s205 pentru care era prea mult să ruleze un youtube în 720 că-i murea procesorul, dacă deschideam prea multe ferestre în broser făcea pe rănitul și așa mai departe. Stătea peste 4 ore fără baterie și rula word-ul fără probleme, ideal ce mai.

Și uite așa am dus-o fericiți împreună un pic peste 2 ani. În timpul ăsta, forjat în focurile creației, chinuit de inspirația mea titanică, lenovuțul a început să se încălzească din ce în ce mai tare (ce-i drept nici nu l-am deschis vreodată să-l curăț), a crăpat la toate balamalele, ba chiar a început să joace imaginile pe ecran ca-n matrix, cu joc lateral și pâlpâituri multiple.

– Cum adică? Pe ăsta ții tu cartea și imaginile??? Continue reading

Gotham, Scorpion – seriale noi toamnă 2014

By Vlad B Popa in seriale 9 Comments

Știți cum seria Batman tot are flashuri cu momentul în care părinții lui Bruce sunt uciși în fața lui și apoi sare înainte până la bărbatul Wayne care rupe și bate? Ei, serialul Gotham începe în același moment dar nu mai sare nicăieri ci o ia încetișor de acolo…

Pinguinul, Cat-woman, Jeff Gordon, toți sunt tinerei și departe încă de personajele pe care le știm cu toți. O idee interesantă și un prim episod bine realizat, regie și joc solid, atmosferă nu atât de Continue reading

Ce-am invatat la facultate I

By Vlad B Popa in Diverse, Miorisme sub lupă 5 Comments

Că oamenii sunt oameni indiferent de profesie/funcție. Știu că pare de o naivitate vecină cu prostia dar pentru mine, puști abia plecat la facultate, era normal ca profesorii universitari sa fie toți, până la ultimul, niște rezervoare de principii, cultură, clasă, rafinament și dorința de a te face pe tine, învățăcelul, mai bun.

Am dat peste exact același stil ca în liceu. Subiectivism, bârfe, simpatii, predat cuvânt cu cuvânt din manual de parcă noi n-am fi fost în stare să citim, note aruncate din burtă, orgolii umflate și așa mai departe. Ce-i drept ăsta era tonusul general dar parcă excepțiile erau mai multe – profesori, poate nu plutind pe nori luminoși, dar interesați să te învețe.

Că în memoria oamenilor cu care studiezi/lucrezi ajungi în două feluri. Ori ești tot timpul acolo, zi de zi, prezent la tot ce trebuie ori te faci remarcat.

Trei absențe atât aveai voie la procedură penală, la a patra deja nu mai intrai în examen. În timp ce cei care ciupiseră a patra absență se tânguiau fără succes pe la ușă să fie primiți la testare, eu îmi vedeam liniștit de treabă deși fusesem la un singur seminar, unul singur și niciodată la cursuri. Însă când fusesem, discutasem jumătate din oră cu profesor despre ce zicea el acolo.

Să știu asta m-a Continue reading

Viața grea de artist

By Vlad B Popa in Dracula's Kitchen, fotografie 10 Comments

Cine își închipuie că Dani a avut viața ușoară în timpul ședințelor pentru Dracula’s Kitchen, se înșeală amarnic. Asta însă i-a pus capac până și celui gata să se sacrifice oricând de amorul artei.

Nu l-am văzut atât de lipsit de dorință ba chiar aș putea spune gata s-o ia la fugă în cele câteva luni de lucru, nu neapărat din cauza a ce trebuia să țină în mâini ci mai mult din pricina apei în care trebuia să intre – un lac, încărcat de legende în care se spune că dacă intri nu durează mult până să devii un mutant radioactiv cu puteri supraomenești, brațe de caracatiță, ochi de melc și dorsale de rechin.

Până la urmă însă arta a învins.

PS. Niciun animal păros nu a fost rănit în timpul filmărilor, conținutul blănii de oaie era de mult inclus în procesul de fabricație al unei pastrame iar Dani mai trăiește încă și azi, nu știu exact în ce formă dar la telefon sună aproape uman.

 

Dilema Bonei

By Vlad B Popa in Dracula's Kitchen, Viata domnului P 2 Comments

Să spunem că ești o bonă trecută de 60 de ani, extrem de bisericoasă și foarte atentă la ”vai dar ce-o să spună lumea”, puternic ancorată deci în tradițiile creștine și intr-un mod de viață cumpătat și cu frică atât de Dumnezeu cât și de gura lumii.

Dacă tu când aduci copilul din parc îl găsești pe stăpânul casei făcând poze unui bărbat despuiat aproape de tot în baie, ba îl mai și auzi dându-i indicații despre cum trebuie să se bage mai adânc și să dea mai repede din cap, oare ce-ți trece prin minte?

*

Și-acum revenim la mine, oare mai am bonă și mâine?