Ai ceva de zis?
Trebuie sa te atingă un înger pe umeri, de cel puțin două ori, ca să începi să ții dietă cu 2 săptămâni înainte de Crăciun.
Un munte de inspirație nu alta.
Și nici nu sufăr numai eu, de exemplu nevastă-mea așteaptă cu sufletul la gură prăjiturile ei preferate (choux a la creme), cu care o regalez de ziua ei și de sărbători.
Cum naiba să le fac dacă n-am voie să le și mănânc?
Vocea României
Dacă până acum părerile celor care spuneau că vocile noastre sunt destul de palide față de cele prezente la emisiunile din alte țări erau îndreptățite, sezonul ăsta poate concura ca valoare a concurenților cu orice emisiune, de oriunde. Cel mai bun sezon de până acum din punctul ăsta de vedere.
A plecat Brenciu, cel responsabil cu exagerările și scălămbăielile de dragul showului și a venit Chirilă, pentru mine, altă prezență greu de digerat. Și ca să nu vă las în aer vă dau și motivele pentru care e greu de digerat: Continue reading
S-a murit degeaba la revoluție.
Păi pentru asta s-a murit la revoluție?
Nu trece un singur decembrie fără să văd măcar vreo două păreri aruncate cu siguranța, ori prin vreo oftare online ori la un pahar de șpriț de sărbători.
*
Pentru mine însă victoria celor ce au ieșit atunci în stradă e absolută, una dintre puținele, dacă nu chiar singura de acest fel a neamului ăsta. Nu vorbesc de păpușarii din spate, câți și care o fi fost, ci la oamenii care au ieșit în stradă.
Cei care au stat în fața gloanțelor, cei care au stat în fața tancurilor, cei care au murit, cei care au rămas schilodiți pe viață, cei care au strigat cu tot ce aveau pentru libertate.
O fi pornit de la pâinea pe cartelă, de la salamul cu soia, de la cozile de 4-5 ore pentru o portocală de Crăciun, dar de cerut nu s-au cerut nici banane, nici salam de sibiu, ci libertate. Continue reading
Chiar la jumătate de oră după ce terminasem de făcut bradul și cea mică se bucura sărind prin casă, sună telefonul. Și dacă tot povestesc eu cum strigă Ioana că a făcut cel mai frumos brad și sigur-sigur vine Moș Crăciun la el, mi se răspunde cu părerea unui preot despre respectivul moș, proaspăt exprimată pe micul ecran.
Cum ne mințim noi copiii cu această invenție și cum nu e tocmai părintesc asa ceva. Am replicat imediat cu – bine că basmele din biblie o fi toate sută la sută adevărate – și m-am și enervat, nu pe preotul din televizor, ci pe lipsa totală de tact a conversației. Continue reading
Primul weekend al anului petrecut acasă fără să mă ating de orice ar fi semănat a muncă, iar rezultatele au fost remarcabile :).
– Gândac, termini de mâncat, iei siropelul bâz bâz, îți dă tati cioco, mergem în parc și după amiază facem bradul pentru moș Crăciun. Ăsta-i programul, băgat la cap, gâzanule?
– Mergem???
– Da, măi, mergem. Continue reading
Valabil pentru orice fel de carieră însă absolut obligatoriu pentru cele care te pun în lumina reflectoarelor publice.
1. Nu fă sport.
2. Mănâncă, fată, ce vrei, cât vrei, la orice oră din zi și din noapte.
3. Fumează, mult dacă se poate. Continue reading
Marco Polo tinerel, lăsat de tac-su gaj la curtea marelui Khan al Mongoliei, învață mersul lucrurilor pe-acolo, studiază arte marțiale, mai se uită la câte-o mititică interzisă, lucru ce l-ar putea costa capul, lucrurile obișnuite.
Primul episod, de fapt primele două c-a fost dublu, nu m-a dat pe spate fiind destul de lent iar actori care să mă zguduie cu performanța nu are. În al treilea episod însă au început să Continue reading
– Oare o s-o zică?
– O zice.
– Da… dacă se rușinează și nu mai zice nimic?
– Atunci n-o zice.
– Daaaaaaaa… cum să n-o zică?
– Femeie, nu mă mai bârâi la cap. O s-o zică iar dacă n-o zice că se rușinează are tot timpul din lume să se obișnuiască cu prezența publicului, că la cât de valoroasă o să fie sigur o să aibă de ținut conferințe. Deci nu e nicio problemă.
– Așa?
– Așa.
– Bine.
Uite așa am pus punct bâzâielilor începute cam de vreo lună venite din partea unei mame pline de emoții că fetița ei are prima serbare la grădiniță.
Ioana a avut și ea emoții dar și-a Continue reading
– Aoleu, dar cum ați stat așa până acuma?
Frizerița.
Adevărul e că aveam o pleată de Tarzan, Ultimul Mohican și Ileana Cosânzeana puse una peste alta. Ba n-am avut timp cu munca, ba când am trecut la program de boier m-au lovit niște răceli perverse de nu puteam să ies din casă că exterminam toată Dorna. Continue reading
In Bucovina munca e ieftină, se intră cu salarii minime și de crescut cresc cum merge melcu la plimbare. Cumva, cu extrem de puține excepții, s-a făcut o legătură în mintea antreprenorilor de acolo, că dacă munca e ieftină și produsul trebuie să fie tot pe nișa de preț normală zonei.
De asta când nu e vorba de produse tradiționale care nu au cum sa nu fie scumpe (raportate la salamul Victoria ca raportate la calitate sunt mult peste produse din alte zone la același preț), afacerile concurează pe modelul ieftin și bun. Și uite că nu prea merge, că tot timpul e ceva mai ieftin pe piața națională, nici pe departe la fel de bun ci doar mai ieftin.
De ani de zile văd cum afaceri cu potențial imens se târăsc sau se îngroapă. La Dorna era una dintre cele mai bune, dacă nu cea mai bună gamă de lactate/brânzeturi din țară. Și când zic bun, nu mă refer la gust, că asta e subiectiv ci la faptul că în produsele alea intra lapte, lapte și lapte. Cât s-a mers pe ideea asta lucrurile au mers cât de cât chiar și cu o distribuție care scârțâia incredibil de tare, aproape până la nivel de bătaie de joc. Continue reading