Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading