Victime peste tot

Peste tot numai victime.

Nu infractori. Nu prost educați. Nu analfabeți funcțional. Nu jigodii fără caracter. Nu, doar victime.

Toți au stat cu pistolul la tâmplă în fiecare zi și la fiecare alegere din viața lor și nu au nicio vină pentru nimic ce le merge prost și pentru niciun rău făcut altora.

Pe ideea asta mă urechea o doamnă când am îndrăznit s-aduc eroul național al zilelor trecute, proaspăt câștigător al unui maraton inuman, într-o discuție lipsită de laude spumoase.

”Dacă nu înțelegi că Tibi e o victimă…”

Ba, până și subiectul discuției, în cuvintele lui:

un glonte rătăcit, tras fără intenţia de omor pe cineva, lovise un agent de pază”, ”Traseul unui glonte iată, îţi poate modifica destinul.”

Înțelegi? Glontele ăla, c-a luat-o pe unde nu trebuia, îți poate modifica destinul, nu degetul care a apăsat pe trăgaci și mintea ce i-a spus s-o facă. Măi, să fiu al naibii, dacă murea omul ăla cam glontele era de vină că… s-a rătăcit.

Nu scriu despre Tiberiu, numai victimă nu-ți spune voința omului ăsta. Scriu despre atitudinea asta în general, venită atât dinspre audiență cât și dinspre subiecți.

Pentru mine, poziția asta generoasă și împăciuitoare este o lipsă cumplită de respect atât pentru victimele reale care nu au avut de ales, pentru fiecare ridicat deasupra ”condiției” cât și pentru orice om care a ales să nu încalce legea.

Toți vrem mai mult de la viață la un moment dat. Una e ca mai multul ăla să însemne să ai ceva pe masă, să nu ai cum sau unde să câștigi acel ceva corect și să furi de foame; alta e ca multul ăla să însemne un nivel mai ridicat de trai și să-ți fie mai ușor să furi decât să muncești pentru asta.

Primul e victimă, al doilea e un hoț jegos.

Nu ai avut acces la opt clase că te-a ținut tac-tu la oi? Victimă. Ai terminat liceul și nu ești în stare să-ți iei BAC-ul cu șase că nu te-a interesat deloc școala? Victimă? Marș, mă!

*

Bineînțeles că nu toți avem același start în viață, dintr-o grămadă de puncte de vedere. Însă argumentul ăsta folosit pentru victimizare, fără legătură cu de unde iei efectiv startul, e cretin.  Să se dea toată lumea de pământ că nu s-a născut copilul lui Gates, că n-a avut intelectul lui Einstein și că n-arată la fel de bine ca Gibson… gata, poa să tâlhărească, poa să fie un mârlan needucat și să stea în beci pe asistență socială.

Bă, taică-meu a învățat la lumânare ca să poată intra la medicină printre primii. Pe lângă el, eu am fost crescut în puf și-n alintări. Ghici ce? Până acum, eu am făcut mai puține decât el. Curată victimă…

Data viitoare când vă gândiți la opțiuni limitate, la cuști în care te naști, la vieți dinainte hotărâte, gândiți-vă la sclavi și apoi trântiți o frunte de palmă când vă vine placa cu victima în cap.

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

Leave a Comment.