Următorul preşedinte al României

Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru preşedinţia României, am asista la o premieră în istoria politică a ţării, iar şeful statului ar ajunge să fie o femeie, Gabriela Firea. Cel puţin asta reiese dintr-un sondaj realizat recent de Avangarde, care arată de 44% dintre alegători ar vota pentru primarul general al Capitalei, dacă aceasta ar candida împotriva lui Klaus Iohannis, care ar obţine 40% din sufragii. În plus, Firea este personalitatea politică despre care românii au cea mai bună părere, 59% declarând că o percep pozitiv (Sursa – gandul.info)

Nu mă îndoiesc de corectitudinea sondajului Avangarde, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele şi partidul susţinător au bifat sârguincios şi precis la capitolul imagine.
Conform aceluiaşi sondaj, PSD-ul este în continuare lider detaşat, cu aprox. 45% opţiune de vor, adică la fel ca la alegerile de iarna trecută.
De ce nu contează galopul mârlănesc încercat imediat după instaurarea guvernului? De ce sutele de mii de protestatari nu pot ştirbi fudulul zâmbet pesedist?
Pentru că societatea noastră funcţionează în lumi epistemologic diferite. Să lămurim:

Strategii din spatele partidului mamut merită sincere felicitări. Doamna Gabriela Vrânceanu Firea Pandele este un produs al marketingului deştept executat. Nu are rost să discutăm nocivitatea produsului; ar fi la fel de logic ca huiduirea şugubeţelor hostess care împart ţigări gratuite prin baruri.

Cele două lumi diferite despre care vorbesc interacţionează doar în ziua votului. Preocupările celor care şi-au vărsat furia în Piaţa Victoriei şi divina însămânțare înlesnită de Brâul Maicii nu pot exista în acelaşi univers informaţional.
Minunat: Avem libertatea să acţionăm asupra oricărei lumi, fără să resimţim efectele în surogatul de epistemologie diferită.

Cele 45% sunt procente intangibile, atât timp cât strategii vin constant cu produse inteligente. Gabriela Vrânceanu Firea Pandele este doar un consumabil care rezolvă necesităţile clientului. Familia tradiţională, magiile duhurilor şi neprihănita zămislire sunt necesităţi, la fel ca anticorupţia şi integritatea clasei politice. Diferenţa? Este mult mai uşor să fluturi brâul fertilităţii decât să te opreşti din furat. Sau să construieşti… orice.

Strategie perfectă, nici un alt partid românesc nu are potenţialul să concureze la acelaşi nivel.

Zburător şi versificator amator
Carte publicată: Povestiri de la Olanu

Leave a Comment.