Ura fanului român

Periodic vedem cum fanul român își calcă în picioare favoriții, își aruncă la gunoi echipa de suflet și face din eroi ratați. La prima înfrângere, la prima luptă pierdută, la prima prestație fără sclipire, încep să curgă manifestările de dezamăgire, insultele și pronosticuri care de care mai catastrofale pentru viitor.

De multe ori atitudinea asta e văzută ca o lipsă de caracter, pe aceeași lungime de undă cu comportamentul fanilor care dau din gură și fac show de fideli până la moarte, dar nu cumpără două bilete să-și susțină echipa la meci. Și este și asta dar în mare măsură e altceva.

Ne place sau nu să recunoaștem, românul ăsta are foarte puțin. Are puține lucruri de care să se bucure, e încruntat când merge pe stradă și povara zilei de mâine îi macină gândurile. Așa că se agață de un sportiv, de o echipă și nu o face la stilul ăla de suporter care tremură și trăiește meciul la super intensitate ci aproape maladiv, cam ca părinții care-și împing copiii cu fanatism să reușească ce ar fi vrut ei să facă în viață.

Pentru fanul ăsta, favoritul e copilul lui, îi datorează ”plată” pentru cât a investit în el. Nu e supărat în fața unei înfrângeri ci teribil de dezamăgit, ca și cum ar fi și eșecul lui, că s-a agățat de cine nu trebuia, că uite – nici de asta nu poate să se bucure, că nu l-a scos pentru o clipă din viața gri pe care o duce.

De asta e românul un fan fără caracter, pentru că are foarte puțin sau crede că are foarte puțin.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

Leave a Comment.