Unii mai egali

ghita“Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele” – probabil cea mai cunoscută frază lăsată de George Orwell în Ferma animalelor.

De ce o apreciem cu toţii şi o cărăm cu stăruinţă peste prundurile vremii? Nu pentru extravaganţa stilistică, nici pentru capacitatea cuvintelor de a ne gâdila organul languros. Adevărata valoare vine din concordanță, din loialitatea mesajului: este ca o mănuşă care se potriveşte pe orice mână.
Indiferent că vorbim despre porci comunişti, rechini capitalişti sau despre Ghiţă-n vrej.
Întotdeauna, indiferent de sisteme politice şi legi, unii vor fi mai egali. Iar majoritatea, cei mai puţin egali, va încovoia ireverențios buzele, apoi va închide ochii.

Da, este vorba despre el însuşi. Cel mai devreme pomenit: vedeta Ghiţă-n vrej. Ce boabă fermecată de fasole o fi sădit Giţă al nostru, că s-a înălţat ditai buruiana şi nimeni nu-i în stare să-i zărească vârful.

Pentru a ne apropia olecuţă de adevăr şi pentru a sufoca din faşă puii de cârcoteală – “Pfff, s-a trezit şi ăsta acum să facă pe deşteptul!” – amintesc ce scriam la începutul lui august 2016, AICI

sri

La începutul lui august 2016, au scos în faţă piţipoanca de serviciu pentru a ştirbi credibilitatea SRI. A fost doar o primă bidinea pleoştită peste zidul ce avea să fie redecorat.
Subiectul a fost rapid preluat de presă, dar dezvoltat la o dimensiune incapabilă să-i satisfacă întru-totul.

Campania a continuat în presa dependentă (toată presa, grosso modo), iar SRI-ul a fost prezentat ca o haită de vulpoi hoţomani şi lacomi. Poate în realitate chiar sunt; nu discutăm despre realităţi bănuite, ci despre operaţiunea de redecorare a zidului.

A început în urmă cu şase luni şi se termină acum, când vrejul lui Ghiţă s-a înălţat dincolo de straturile cunoscute ale atmosferei. Ferească sfântu’ cât de adânci or fi şi rădăcinile!

Cum a funcţionat operaţiunea Ghiţă? Apelându-se, din nou, la Ferma lui Orwell, la mănuşa pe care o purtăm ofuscaţi cu toţii ca nişte copii înfofoliţi forţat.

Toate legile şi regulamentele nu au mai contat! Nimeni un este vinovat de o fugă neverosimilă până la hohote de nebunie. Toată lumea acceptă situaţia şi priveşte impasibil cum bidineaua spoieşte zidul.

Cu toţii suntem de acord că acest 007 al IT-ului românesc nu a fugit de capul lui (păcălind toate sistemele de filaj si securitate?!?), ci a fost ascuns. Motiv pentru care, ce rost mai are să tragem pe cineva la răspundere? Aşa s-a vrut, asta este.

Legile sunt doar pentru noi, pleava. Ştim asta, avem tendinţa să mai schiţăm o grimasă, dar parcă ne-a obosit şi fruntea de la atâtea încordări. Unii sunt mai egali decât noi. Mergem înainte.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

3 Comments

    • De data asta o să le dau prioritate la revoltă celor care au votat PSD-ul şi celor care s-au dus pe pârtie la vin fiert 😉
      You broke it, you fix it! – Cum ar zice d-l Donald.

  1. eu recunosc ca sunt unul din cei care-am cazut in capcana cu “toti sunt la fel”.
    ca dovada ca nici eu nu sunt imun la proverbiala uitare a votantului roman, a trebuit sa se-nroseasca harta ca sa-mi aduc aminte cum e cu astia….

    Reply

Leave a Comment.